Doi antrenori au făcut din Liverpool cel mai mare club din Anglia. „Cormoranii” au fost implicați în cele două tragedii care au schimbat definitiv Premier League

Ar fi fost un miner nomad, care ar fi migrat prin satele scoțiene după locurile în care se găsea cărbune de scos din pământ. De fapt a și fost pentru 2 ani. Încă de la vârsta de 14 ani, lucru care nu i-a permis să aibă parte de o educație înaltă. Fotbalul, sportul care abia ce făcuse 5 decenii de existență, l-a salvat. Bill Shankly a părăsit Scoția natală în 1932 și a ajuns la Carlisle. Deși nu a jucat niciodată la Liverpool, Shankly a transformat complet clubul la 27 de ani de la primul meci de fotbal.

După ce a devenit antrenor, Shankly a aplicat pentru un post la Liverpool în 1951. Nu a fost considerat suficient de bun. Nu atunci. Conducerea „Cormoranilor” și-a schimbat opinia după ce echipa a fost șifonată cu 5-0 de un Huddersfield în 10 oameni, antrenat de scoțian. Liverpool era deja în liga secundă de 4 ani, unde devenise o echipă de mijlocul clasamentului, fără nicio perspectivă de promovare.

Bill Shankly a transformat-o total pe Liverpool

Shankly a găsit un dezastru generalizat la clubul de pe Anfield. De la lotul de jucători, până la baza sportivă și terenurile de antrenament. A început să pună totul, pe rând, pe căprării. Prima dată și-a format un staff din nume care aveau să influețeze viața clubului pentru mulți ani. Bob Paisley, Joe Fagan și Reuben Bennett au făcut parte încă de la început din echipa sa.

A transformat o încăpere de pe Anfield, în care se depozitau ghetele, într-o cameră a antrenorilor. Împreună cu stafful său, acolo discuta tactica și pregătirea jucătorilor. A forțat conducerea să amenajeze atât terenul de joc, care nici măcar nu avea un sistem de irigații, cât și baza de antrenamet. Și nu în ultimul rând, a pus bazele unor antrenamente temeinice pentru jucători, atât fizice, cât și tehnice.

Nemulțumit de calitatea fotbaliștilor, a început să se descotorosească ușor-ușor de ei. 24 de jucători au ajuns pe lista transferurilor. A dus o luptă crâncenă cu consiliul de administrație să îi convingă să investească în transferuri și a pus bazele unei echipe competitive. Doi ani consecutivi a ratat promovarea la mustață, terminând pe locul 3 (doar primele două mergeau în prima ligă).

Revenirea în elita fotbalului englez

A reușit-o în sezonul 1961-1962, când a terminat pe primul loc, în fața lui Lyeton Orient și Sunderland. Roger Hunt a înscris în acel sezon 41 de goluri. Adus în lot de Shankly, atacantul a jucat 11 ani pentru Liverpool, perioadă în care a marcat de 244 de ori.

Prin multă muncă, organizare și dezvoltare pe toate palierele, Shankly a făcut din Liverpool un club cu adevărat mare. A promovat jucători, așa cum a făcut cu Ian Callaghan, care este liderul selecțiilor pentru „Cormorani” și a început să câștige trofee. La doi ani de la promovare, Liverpool a devenit campioana Angliei pentru a șasea oară în istorie. Și-a devansat marile rivale, Manchester United și Everton.

Prima FA Cup, la 73 de ani de la înființare

Un an mai târziu, Shankly a reușit, așa cum a numit-o el, cea mai mare performanță a sa în fotbal. Liverpool a câștigat prima FA Cup din istoria clubului, după o finală tranșată în prelungiri cu Leeds, 2-1. 100.000 de fani au fost prezenți pe Wembley, la partida care s-a încheiat 0-0 după 90 de minute. Hunt și St John, un atacant scoțian pentru care Shankly a insistat foarte mult, au fost marcatorii.

Liverpool a pierdut o finală de Cupa Cupelor cu Borussia Dortmund, dar a câștigat primul trofeu european în 1973, Cupa UEFA. A trecut de Tottenham în semifinale, datorită golului marcat în deplasare (1-2 și 1-0) și a întâlnit Borussia Monchengladbach în finală. Pe teren propriu, Liverpool a învins cu 3-0, prin două goluri marcate de Kevin Keegan. O altă stea descoperită de Shankly. În deplasare, nemții au făcut 2-0 până în pauză, dar Liverpool a rezistat și s-a impus cu 3-2 la general.

Bill Shankly a plecat de la Liverpool după ce a câștigat finala FA Cup din 1974, 3-0 cu Newcastle. Același Keegan a înscris de două ori. În cei 15 ani petrecuți la club, Shankly a definit spiritul „Cormoranilor”. A muncit continuu, a motivat și cucerit jucătorii, board-ul și suporterii prin puterea discursului. A implementat echipamentul roșu complet și imnul „We ll never walk alone”. A câștigat 3 titluri, două FA Cup, 3 supercupe și Cupa UEFA.

15 ani care au definit viitorul lui Liverpool

Și poate mulți ar fi tentați să zică „ce mare lucru”? A câștigat doar 9 trofee din cele 68 deținute de club. Unde mai pui că Liverpool avea deja 5 titluri până la venirea sa. Și, parțial, spune adevărul cel care gândește așa pentru că Liverpool a atins marea performanță încă din primii ani de viață. De când, John Houlding, proprietarul Anfield, a creat clubul pentru a se răzbuna pe Everton, care s-a mutat pe un alt stadion. Houlding chiar denumise clubul inițial Everton Athletic, dar liga nu a acceptat similitudinea.

Dar, cu toate cele 5 titluri câștigate până la Shankly, Liverpool era, totuși, o echipă de pluton. Sportiv era dominată inclusiv de rivala din oraș. Liverpool a apărut din orgoliul unui om. Clubul a fost adoptat repede de fani, dar fără un spirit și o istorie precum cea a lui Everton, aceștia începuse să-l părăsească în anii de ligă secundă. Media spectatorilor de pe Anfield scăzuse de la 40.000 la 30.000. Identitatea și organizarea i-a adus-o Shankly, prin munca sa neobosită.

Minunea de la Istanbul

Fără Shankly, probabil, nu exista nici „Miracolul de la Istanbul”. Cel mai mare meci din istoria clubului, când a întors finala Ligii Campionilor cu Milan, de la 0-3 la pauză. Cele 6 minute de-a dreptul nebune, în care Gerard, Smicer și Xabi Alonso au făcut 3-3. Paradele fabuloase ale unui polonez pe nume Jerzy Dudek și într-un final un succes la lovituri de departajare.

Fără Shankly, probabil, nu ar fi existat nici Steven Gerrard. Fără a fi pătruns de spiritul introdus de scoțian în anii 60, ce să îl fi mânat pe mijlocaș să joace 17 ani pentru Liverpool? De ce ar mai fi trecut el prin abisul din 2010, când clubul a fost aproape de faliment?

Fără Shankly, probabil Liverpool nu avea astăzi sute de milioane de suporteri în toată lumea. Și nici 300 de fan cluburi în peste 100 de țări. Și așa, Liverpool nu ar fi ajuns să producă aproape 400 de milioane de euro pe an din activități comerciale, precum vânzarea obiectelor cu însemnele clubului.

Cel mai titrat antrenor din istoria lui Liverpool

Toate acestea sunt probabilități, dar știm sigur că fără Shankly, nu ar fi existat Bob Paisley. Iar când vine vorba despre Bob, nu mai este niciun dubiu. El este cel mai titrat antrenor din istoria clubului. În cei 9 ani în care i-a antrenat pe „Cormorani”, Paisley a adunat 20 de trofee. Aproape o treime din totalul clubului.

Secund al lui Shankly, Bob Paisley avea o personalitate antagonică. Nu era un arhitect al vorbelor, precum maestrul său, ci era mai degrabă un introvertit. Nu i-a plăcut niciodată să iasă în evidență, dar era creierul din spate, mai ales în ceea ce privește tactica. A preluat echipa după retragerea lui Shankly, fiind convins cu greu să treacă principal. A terminat sezonul pe locul 2, la egalitate de puncte cu Ipswich și la două puncte în spatele campioanei Derby County.

A fost singurul sezon cu Bob pe bancă în care Liverpool nu a câștigat niciun trofeu. Ce a urmat, este istorie pură! I-a adus pe Kenneth Dalglish, Graeme Souness, Alan Hansen și Phil Neal, jucători cu care a întărit fiecare compartiment și care au devenit legende ale clubului. Dalglish a jucat 13 ani pentru Liverpool, club pe care ulterior l-a și antrenat cu mare succes pentru alte 6 sezoane. A înscris 118 goluri și a cucerit 9 trofee ca antrenor. Hansen a jucat în 434 de meciuri pe parcursul a 14 ani.

Primul antrenor care a câștigat de 3 ori Liga Campionilor

Cu ei în echipă, Bob Paisley a reușit să câștige trofeul pe care Bill Shankly l-a râvnit atât de mult: Cupa Campionilor Europeni. Și nu doar o dată, ci de 3 ori în doar 4 ani. Este primul antrenor din istorie și singurul englez care a reușit să câștige de 3 ori trofeul suprem intercluburi. Rând pe rând, Borussia Monchengladbach, Club Brugee și Real Madrid au fost răpuse de Liverpool.

A fost cea mai glorioasă perioadă din istoria clubului. Cu Paisley pe bancă, Liverpool a câștigat 6 titluri de campioană, 3 cupe ale Ligii, 6 Supercupe ale Angliei, dar și 5 trofee europene. Cele 3 Cupe ale Campionilor, o Cupă UEFA și o Supercupă a Europei. Un singur trofeu îi lipsește lui Paisley: FA Cup. Liverpool a jucat o singură finală în cei 9 ani, pierdută cu Manchester United, 1-2, în 1977.

Dincolo de trofee, Liverpool a atins câteva borne importante în această perioadă. În sezonul 1978-1979, „Cormoranii” au primit doar 16 goluri, iar Anfield a devenit o fortăreață. Între 1978 și 1981, echipa a avut o serie de invincibilitate de 63 de meciuri pe propriul teren. Abia în era lui Klopp a fost bătut acest record. În cei 9 ani ai lui Paisley, Liverpool a coborât doar o dată sub locul 2, chiar dacă Nottingham și Aston Villa i-a contestat supremația.

Victorie istorică cu Everton și record de goluri

Bob Paisley s-a retras în 1983, după aproape 50 de ani petrecuți la Liverpool. Dar nu înainte de a îl aduce la club pe Ian Rush. Atacantul urma să devină cel mai prolific marcator din istoria echipei, cu 229 de goluri. 4 dintre ele au fost marcate într-un meci antologic pe Goodison Park, în 1982. Liverpool și-a învins rivala cu 5-0, iar golurile lui Rush reprezintă un record încă activ în Merseyside Derby.

Liverpool a continuat cu același scenariu. A mers pe mâna unui antrenor format în interiorul clubului, chiar de pe vremea lui Shankly, Joe Fagan. Și bine a făcut. A stat doar doi ani, iar în primul dintre ei, Liverpool a devenit primul club englez care a reușit o triplă: campionatul, Cupa Ligii și Cupa Campionilor Europeni.

Două tragedii cu peste 100 de morți în doar 4 ani

Liverpool și-a încheiat tragic perioada de glorie. Moartea a urmărit clubul la finalul anilor 80. Prima dată a fost dezastrul de la Heysel, dinainte de finala Cupei Campionilor Europeni cu Juventus. Fanii lui Liverpool s-au năpustit în sectorul suporterilor neutri, acolo unde se aflau mulți italieni. Tribuna a cedat, iar 39 de oameni au murit. Liverpool a fost suspendată pentru 10 ani din Cupele Europene, iar restul echipelor din Anglia pentru 5. După apel, „Cormoranii” au rămas cu o interdicție de 6 ani.

A fost primul moment care a schimbat complet fotbalul din Anglia, care domina Europa la momentul respectiv. Federația a eradicat huliganii de pe stadioane printr-o serie de măsuri. Biletele au devenit nominale, stadioanele au fost supravegheate cu camere video, huliganii erau chemați la poliție pe parcursul meciurilor.

Al doilea moment a fost în 1989, la semifinala de FA Cup cu Nottingham, de pe Hillsborough, când au murit 97 de fani. Organizarea deficitară a forțelor de ordine a dus la o busculadă la intrarea în arenă. Fanii s-au călcat efectiv în picioare. După mulți ani de luptă în instanță, judecătorii au hotărât că forțele de ordine și organizatorii se fac vinovați de tragedie. În primă fază, fanii erau arătați cu degetul. O soluție convenabilă pentru autorități, mai ales după Heysel.

Titlul furat de Arsenal în ultimul minut

A fost momentul în care liga engleză a decis ca toate stadioanele să fie dotate cu scaune. De atunci, a fost permis accesul suporterilor, doar în limita scaunelor de pe arenă. Pentru suporterii lui Liverpool, tragedia a fost un liant, care a dat o greutate în plus imnului „We ll never walk alone”. O palidă consolare a fost trofeul FA Cup, pe care „Cormoranii” l-au câștigat în prelungiri, în dauna marilor rivali, Everton (3-2). Ian Rush a înscris o dublă.

Sezonul s-a încheiat cu o tragedie și pe gazon. Liverpool a pierdut titlul în ultima etapă, pe teren propriu, în fața lui Arsenal. „Tunarii” s-au impus cu 2-0, cu un gol în ultimele minute. Este fix scorul de care aveau nevoie pentru a o egala la puncte, dar și la golaveraj, pe Liverpool, aflată pe prima poziție. Arsenal a luat campionatul dramatic, la al treilea criteriu de departajare, numărul golurilor înscrise!

Era Premier League, mult mai săracă în trofee

Doi ani mai târziu Dalglish, fosta legendă din teren, și-a dat demisia după ce a cucerit 9 trofee. Toate interne din cauza interdicției europene. Liverpool a vrut să continue tradiția antrenorilor formați în casă și a mers pe mâna lui Souness. Rezultatele au lăsat însă de dorit și practic, dominația „Cormoranilor” în fotbalul britanic s-a încheiat oficial. Liverpool a câștigat 18 titluri de campioană până în era Premier League. De atunci a mai adăugat doar două.

Liverpool a rămas un club mare și a mai câștigat trofee, inclusiv europene, dar a fost doar o umbră a echipei de până atunci. „Cormoranii” au avut inclusiv mari probleme financiare și au fost la un pas de faliment până în 2010, când au fost preluați de investitorii americani. Aceștia au investit masiv, au reconstruit clubul cu Jurgen Klopp, adus în 2015 la echipă, iar astăzi Liverpool valorează de 15 ori mai mult.

Klopp a readus-o pe Liverpool în prim plan

Neamțul care a făcut furori pe banca lui Borussia Dortmund a revigorat complet echipa. Klopp a apelat la spiritul adus de Shankly și a creat o atmosferă excelentă în vestiar. Rezultatele au apărut în scurt timp. Liverpool a câștigat Liga Campionilor în 2019, după o victorie cu 2-0 în fața lui Tottenham. A fost a șasea Ligă/Cupă a Campionilor Europeni – cel mai mare număr pentru o echipă din Anglia. Au urmat și Supercupa Europei, respectiv Campionatul Mondial al Cluburilor.

Sezonul următor, Liverpool a câștigat primul titlu din era Premier League și din ultimele 3 decenii. A făcut-o de o manieră mai mult decât categorică, cu 7 etape înainte de final, cel mai devreme din istoria campionatului. Liverpool a acumulat 99 de puncte, record al clubului și a reușit 32 de victorii.

Klopp a mai jucat o finală de Liga Campionilor, pierdută cu Real Madrid, a fost aproape de a lua un nou titlu și a mai câștigat cupe, atât FA, cât și a Ligii. A plecat în 2024, dar nu înainte de a le oferi fanilor de pe Anfield un meci care va rămâne în istorie. În martie 2023, Liverpool îi învingea cu 7-0 pe rivalii de la Manchester United.

Vara în care Liverpool a cheltuit 483 de milioane de euro

De echipa construită de Klopp a profitat din plin și predecesorul Arne Slot. Norvegianul a câștigat Premier League la primul sezon și a ajuns-o pe United la numărul de titluri. Însă, reconstrucția din anul următor s-a dovedit un fiasco. Liverpool a cheltuit, nici mai mult, nici mai puțin, de 483 milioane de euro. Au venit Isak, Wirtz, Ekitike, Kerkez, Frimpong și Leoni. Rezultatul? Echipa a terminat pe locul 5 și abia a prins Liga Campionilor. Arne Slot a fost demis, iar locul i-a fost luat de Andoni Iraola.

Investitorii speră ca, odată cu numirea antrenorului care a făcut minuni la Bournemouth, Liverpool să intre într-o nouă eră de dominație. Au plecat Salah și Robertson, jucători legendari în perioada Jurgen Klopp. Au venit Araujo, sub formă de împrumut de la Barcelona, Jeremy Jacquet, un fundaș de 20 de ani de la Rennes și Victor Munoz de la Osasuna. Ultimii doi au costat un pic peste 100.000.000 de euro. Primul meci oficial al lui Iraola va fi duminică, de la 18:30, pe St James Park, cu Newcastle.