Leeds a câștigat ultimul campionat dinainte de Premier League. Don Revie și deceniul în care Leeds a dominat fotbalul din Anglia și din Europa

James Trafford, 23 de ani, a devenit cel mai scump portar englez din istorie. Leeds i-a plătit aproape 50 de milioane de euro lui Manchester City pentru serviciile lui. Totodată este și al patrulea cel mai scump portar din toate timpurile, după Kepa, Alisson și Onana.

Leeds a transferat cel mai scump portar britanic din istorie

Nu puțini au fost surprinși de acest transfer sau mai bine spus de suma cu care s-a făcut. Asta pentru că nu oricine își permite să cheltuie 47 de milioane de euro pentru un portar, cu atât mai puțin o echipă care a terminat pe 15 în campionat. Leeds are însă bani. După ce a fost aproape de faliment în mai multe rânduri, trupa din Yorkshire a ajuns pe mâna unor investitori americani. Dincolo de bani, Leeds mai are și ambiție. Ambiția de a redeveni o echipă la fel de influentă ca în anii 70 sau 2000.

Pentru asta, Leeds are un proiect solid. Din acesta face parte și antrenorul german Daniel Farke, care va începe al patrulea sezon pe banca „Albilor”. Consorțiul american care deține clubul crede cu tărie că Farke poate avea un impact similar celui a cărui statuie veghează Elland Road. Don Revie a stat 13 ani pe banca lui Leeds în care a câștigat 7 trofee. Au fost și primele din istoria clubului.

Don Revie și deceniul de glorie al lui Leeds United

Don Revie a ajuns pe banca tehnică în martie 1961, în primul moment cu adevărat dificil al clubului. Leeds se zbătea să rămână în liga secundă și avea mari probleme cu banii. O victorie în ultima etapă a sezonului a salvat-o pe Leeds de la retrogadare. Lipsa finanțelor l-a obligat pe Revie să se bazeze foarte mult pe tineri. Așa au apărut la echipă jucători precum Billy Bremner, Peter Lorimer, Eddie Gray sau Jack Charlton. Cu toții au ajuns ulterior legende ale clubului.

Don Revie și-a modelat puștii după chipul și asemănarea sa. Leeds a devenit o echipă de luptători dârji, agresivi, care nu se dădeau în lături să rupă picioarele adversarilor, dacă altfel nu puteau recupera mingea. Jack Charlton a devenit stâlpul unei defensive care a fost punctul forte al deceniului de glorie Don Revie. Charlton a jucat toată cariera doar pentru Leeds, fiind liderul all-time al selecțiilor, cu 629 de meciuri.

Leeds din 60, la fel ca Atletico în era Simeone

Un parcurs asemănător a avut Billy Bremner. „King Billy” așa cum era alintat de fani a jucat 16 sezoane și aproape 600 de meciuri pentru Leeds. A fost căpitanul echipei și un mijlocaș de excepție, care s-a remarcat atât prin aportul tehnic, cât și pentru energia și dârzenia sa. A făcut o echipă minunată la mijlocul terenului cu Eddie Gray, care era un pic mai tehnic. Și Gray a jucat toată cariera doar la Leeds. De remarcat este și Peter Lorimer. El este golgheterul all-time al echipei, cu 168 de goluri marcate.

Cel mai probabil, Leedsul lui Revie a fost o echipă de inspirație pentru Diego Simeone, mai ales în primii săi ani de la Atletico Madrid. Cu jucători compleți din poartă până în atac, echipa a răspuns pozitiv la cerințele lui Revie și în 1964 a promovat în prima divizie.

Șefi și în Anglia și în Europa

Anul următor, Leeds a dus o luptă de la egal la egal cu campioana și marea rivală, Manchester United. Cele două echipe au terminat primele, la egalitate de puncte. Golaverajul a făcut ca titlul să meargă în Manchester. Până atunci, cea mai bună clasare a lui Leeds în prima ligă a fost un loc 5, în sezonul 1929-1930. Băieții lui Don Revie au ajuns și pentru prima dată într-o finală de FA Cup, pe care au pierdut-o contra lui Liverpool, cu un gol în prelungiri.

„Albii” au recidivat sezonul următor și au terminat campionatul tot pe locul 2, dar au impresionat și în Europa. Leeds a fost eliminată de Zaragoza în semifinalele a ceea ce urma să se transforme ulterior în Cupa UEFA. Don Revie implementase un stil de fotbal foarte pragmatic și incomod pentru adversari. Leeds marca, după care trăgea cu dinții de rezultat. Nu ezita să folosească durități pentru a-și apăra avantajul.

Acest lucru i-a adus renumele de „Dirty Leeds”. Dar și rezultate. Leeds a câștigat Cupa Ligii după o finală cu Arsenal pe Wembley și s-a clasat constant în primele 4 în liga engleză. Pe plan internațional, „Albii” au ajuns constant în finala celei de-a doua competiții intercluburi. Mai întâi a pierdut cu Dinamo Zagreb, după care a urmat o victorie și un prim trofeu european câștigat, cu Ferencvaros.

Primul titlu în aplauzele de pe Anfield

În 1969, evoluția constantă a clubului s-a concretizat cu primul titlu de campioană. Acesta a fost cucerit matematic în urma unei remize albe pe Anfield Road. La finalul meciului, fanii lui Liverpool au aplaudat la scenă deschisă echipa campioană. O atitudine în totală contradicție cu modul în care Leeds era tratată pe majoritatea stadioanelor, din cauza stilului său de joc, defensiv și agresiv. A fost sezonul cu cele mai multe meciuri fără înfrângere pentru Leeds, 34. Record care este în picioare și astăzi.

Rezultatele lui Leeds l-au contrariat și pe Brian Clough, capriciosul antrenor care a făcut istorie cu Nottingham Forest. Dar criticile severe erau doar prea puțin argumentabile. Don Revie făcea o muncă titanică pentru acea perioadă și își studia minuțios adversarii. Motiv pentru care Leeds era cu greu surprinsă. „Albii” au câștigat și FA Cup după o finală cu Arsenal și încă un titlu, în 1974.

7 trofee majore în 10 ani

În cei 10 ani în care Don Revie a antrenat echipa în prima ligă, Leeds nu a coborât niciodată sub locul 4. Pe lângă cele două cupe, Leeds a fost de 5 ori vicecampioană. Și dincolo de FA Cup-ul câștigat, „Albii” au mai jucat alte trei finale, dintre care una de-a dreptul brutală cu Chelsea. De asemenea, Don Revie a câștigat și o supercupă.

În tot acest timp, trupa din Yorkshire a strălucit și în Europa. A mai câștigat o dată precursoarea Cupei UEFA, cu Juventus în 1971. A jucat o semifinală de Cupa Campionilor Europeni, în care a fost eliminată de Celtic. Și alte două finale, în care Leeds a fost furată ca la ușa cortului.

Leeds a fost furată în două finale Europene

Prima dată a fost finala Cupei Cupelor, cu Milan, pierdută cu 1-0, la Salonic. Arbitrul grec, Christos Michas, i-a dezavantajat pe englezi clar la mai multe faze. Ceva mai târziu, el a fost exclus pe viață din arbitraj după ce s-a demonstrat că a trucat mai multe meciuri.

Cealaltă a fost și mai importantă, în sezonul imediat de după plecarea lui Revie la naționala Angliei. Leeds a pierdut finala Cupei Campionilor Europeni cu Bayern Munchen. Arbitrajul a fost și mai scandalos decât cel cu Milan. De data acesta la centru a fost un francez, Michel Kitabdjian. Nu le-a acordat englezilor două penlatyuri clare, la unul dintre ele recunoscând inclusiv Beckenbauer că a fost fault. În plus a anulat un gol valabil, marcat de Lorimer.

După aceste gafe majore, Bayern a înscris de două ori în ultimele 20 de minite și și-a adjudecat trofeul. Fanii lui Leeds nu au putut digera eșecul și au făcut haos pe Parc des Princes și pe străzile Parisului. Englezii s-au ales cu o suspendare din Cupele Europene pentru o perioadă de 4 ani, redusă ulterior la jumătate.

Ultima perioadă de glorie din Premier League

După Don Revie, Leeds a devenit o echipă de pluton, pe care nici criticul cel mai acerb al lui Revie, Brian Clough nu a redresat-o. În 1982, „Albii” au și retrogadat. Nu a fost însă ultimul cuvânt spus de Leeds în fotbalul englez. 10 ani mai târziu de la retrogadare, Leeds devenea pentru a treia oară campioană a Angliei, în ultimul sezon de dinainte de Premier League.

Chiar dacă mai inconstantă decât în perioada Don Revie, Leeds a fost o echipă de vârf în Premier League în anii 1990-2000. Fără a mai câștiga însă trofee. „Albii” au pierdut o finală de Cupa Ligii cu Aston Villa în 1996, iar în 2000 și 2001, Leeds a revenit în elita europeană, jucând două semifinale. În 2000, a pierdut în Cupa UEFA cu Galatasarayul lui Hagi. Un an mai târziu, Adrian Ilie și a sa Valencia au eliminat-o din Liga Campionilor, într-o ediție în care trecuse de AC Milan.

Retrogadarea, destrămarea și amenințarea falimentului

A fost ultima generație de aur a lui Leeds, denumită și „O Leary s Babies”. Irlandezul O Leary a avut o echipă tânără și entuziasmantă. Un Leeds care juca un fotbal în antiteză cu cel din perioada Revie. Rio Ferdinand, Lee Bowyer, Ian Harte, Alan Smith, Mark Viduka și Harry Kewell făceau parte din echipă. Toți au fost vânduți pe rând după ce Leeds a intrat într-un colaps financiar în 2002, după ratarea Ligii Campionilor. Au urmat două retrogadări, până în liga a treia și amenințarea falimentului.

O lecție pe care fanii lui Leeds nu au uitat-o și prin care nu vor să mai treacă, chiar dacă a avut și clipele ei antologice. Cum ar fi acea victorie de FA Cup din 2010 cu marea rivală Manchester United. Una dintre puținele de altfel contra lui Manchester, într-un moment în care Leeds se afla abia în liga a III-a.

Leeds vrea să redevină un colos în Premier League

După investițiile americanilor, echipa a ajuns din nou în Premier League, iar vremurile în care falimentul era aproape par la mare distanță. Dar niciodată să nu spui niciodată, chiar dacă Leeds este un proiect care crește pe fundamente sănătoase acum. Totuși, „Albii” au cheltuit 40 de milioane de euro pe Tarik Muharemovic. Bosniacul de 23 de ani a avut două sezoane bune la Sassuolo.  

Transferul său face parte din strategia lui Farke. Germanul nu vrea să cumpere mulți jucători, dar este dispus să plătească sume importante pentru jucătorii de pe posturi deficitare.

Trafford și Muharemovic vin să completeze o echipă solidă, care valorează peste 300.000.000 de euro. Anul trecut Leeds a ajuns în semifinalele FA Cup, iar anul acesta Farke vizează întoarcerea în Cupele Europene. Calvert-Lewin, Ampadu, Rodon, Stach sau Harry Wilson sunt gata să dea totul pentru asta. Încă din prima etapă, cu Nottingham