Festivalul „Aici a stat” prezintă Bucureștii prin ochii Cellei Delavrancea. Ana Rubeli, fondatoare: „Marea artistă a iubit atroce acest oraș”. Ce evenimente culturale vor fi în Capitală

O conferință va deschide festivalul, apoi recitaluri, serate culturale vor răsuna în clădiri de patrimoniu, locurile prin care a trecut Cella Delavrancea vor fi prezentate în cadrul unor tururi ghidate și o expoziție va prezenta universul Cellei pe gardul Palatului Suțu. Toate acestea au loc acum, în 2026, când se comemorează 35 de ani de la moartea artistei și se împlinesc 80 de ani de la debutul său editorial, cu volumul de nuvele „Vraja”.

Între 8 și 18 octombrie, Festivalul „Aici a stat” ajunge la cea de-a doua ediție, după ce în 2025 în centrul atenției a fost pianista Silvia Șerbescu. Între cele două artiste există o legătură documentată prin scrisori și fotografii, iar Liana Șerbescu, fiica Silviei, a fost la rândul ei eleva Cellei Delavrancea.

Ana Rubeli, fondatoarea Asociației Culturale „Aici a stat”, explică într-un interviu pentru News Edge că prima ediție a fost gândită ca un proiect-pilot. Experiența de atunci a deschis apoi drumul către o serie de festivaluri dedicate unor personalități care au lăsat urme importante în cultura românească.

Cella Delavrancea, o personalitate greu de cuprins într-o singură poveste

Cella Delavrancea a trăit 103 ani și a traversat aproape întregul secol XX. A fost fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea și a pianistei Maria Lupașcu. A început să studieze pianul în familie și cu Eduard Wachmann, apoi și-a continuat formarea la Conservatorul din București și la Paris. Cariera de pianistă a dus-o pe scene europene și a apropiat-o de George Enescu, alături de care a susținut recitaluri de sonate. Mai târziu, Cella Delavrancea a devenit profesoară și a influențat generații întregi de pianiști. Printre elevii săi s-au numărat Dan Grigore, Radu Lupu, Liana Șerbescu sau Nicolae Licareț. Din 1954, ea a predat pianul la Conservatorul din București, după ce între 1950 și 1954 fusese profesoară de liceu.

„Deși a excelat la pian, Cella nu poate fi privită doar prin lentila carierei de pianistă. A fost scriitoare, cronicar muzical, memorialistă și observatoare atentă a oamenilor și a epocii sale”, subliniază Ana Rubeli. În „Arpegii în ton major”, apărut în 1970, a reunit cronici și texte despre muzică. Iar „Mozaic în timp”, publicat în 1974, cuprinde și note de călătorie și amintiri despre personalități precum Barbu Delavrancea, I.L. Caragiale, Mateiu Caragiale sau Alexandru Vlahuță. În 1987, la 100 de ani, a publicat volumul memorialistic „Dintr-un secol de viață”.

O viață printre oameni și cultură

Ea l-a cunoscut încă din copilărie pe I.L. Caragiale, care o numea „un copil-minune”. A fost apropiată de Constantin Brâncuși, s-a aflat în preajma Reginei Maria și a cunoscut numeroși scriitori, artiști și intelectuali ai vremii.

Cella Delavrancea a fost căsătorită de trei ori și a avut relații apropiate cu personalități importante ale epocii. Una dintre cele mai cunoscute relații ale sale a fost cea cu filosoful și profesorul Nae Ionescu. Cella i-a fost apropiată inclusiv în perioada în care a fost închis la Miercurea-Ciuc. Iar după eliberarea sa, în 1939, a continuat să-l sprijine.

„Valența pe care vreau să o pun în lumină este felul în care ea a fost înconjurată de tandrețe. Tandrețe între ea și muzică. Tandrețe și vrajă, cumva, sunt cuvintele-cheie în registrul cărora se desfășoară festivalul”, spune fondatoarea „Aici a stat”.

Constantin Brâncuși i-a pregătit mămăligă cu ciuperci

Unele dintre povești sunt documentate, altele au fost transmise prin memorii. Ana Rubeli spune, în cazul legăturii dintre Cella Delavrancea și Constantin Brâncuși, că a fost vorba inițial despre o vizită a pianistei în atelierul sculptorului. Ea a înțeles atunci exact ce vrea să transmită artistul prin lucrările sale prezente acolo, ceea ce l-a impresionat pe Constantin Brâncuși.

„Sculptorul a invitat-o apoi acasă și i-a pregătit mămăligă cu ciuperci, un gest pe care nu îl făcea pentru oricine”, a povestit fondatoarea „Aici a stat”.

Ce se află în arhivele Cellei Delavrancea

Ana Rubeli a cercetat arhivele Muzeului Național al Literaturii Române, unde a descoperit corespondență care oferă o perspectivă mai puțin cunoscută asupra vieții Cellei Delavrancea. Printre documentele consultate se află scrisori și fotografii, iar organizatorii caută în continuare obiecte și reprezentări ale artistei. Unele dintre acestea vor fi prezentate publicului în timpul festivalului.

„Munca de cercetare, citirea lucrărilor sale și a celor scrise despre ea, cercetarea de arhivă, căutarea permanentă a documentelor și lucrărilor care țin de Cella Delavrancea, fie că vorbim despre fotografii, manuscrise, despre bustul realizat de Milița Petrașcu sau despre tablouri care o înfățișează, toate acestea reprezintă piloni foarte importanți în organizarea și derularea festivalului”, spune Ana Rubeli.

Ce nu vede publicul când intră la un festival

Un altfel de festival poate reprezenta pentru spectator o succesiune de evenimente. Participă la un concert, vede o expoziție, se bucură de un tur ghidat sau de o serată. În spatele lor există însă un proces care începe cu mult înainte. „Alegerea personajului principal este primul pas pe care îl facem, pe baza reperelor temporale. Urmează apoi atragerea sponsorilor, nenumărate întâlniri și dialoguri, discuții care se poartă cu luni bune înainte”, explică Ana Rubeli.

Apoi trebuie încheiate parteneriatele cu instituțiile care dețin spațiile și patrimoniul necesar poveștii. În această ediție, echipa festivalului colaborează cu Muzeul Național al Literaturii Române și cu Muzeul Municipiului București. Expoziția va include obiecte reale de arhivă, fotografii și scrisori. Iar o parte dintre informații va fi prezentată și în exterior, pe gardul Palatului Suțu, pentru a putea fi văzută de trecători.

Bineînțeles, alegerea artiștilor este o etapă importantă. Programul festivalului va oferi experiențe diferite. La Ateneul Român, pianista Alexandra Silocea va cânta alături de violonistul austriac Johannes Fleischmann, într-un recital dedicat inclusiv aniversării celor 270 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart.

La Palatul Suțu, pianista Anastasia Maria Barbu și actrița Natalia Cebanu vor combina muzica și literatura în evenimentul care va evoca diverse călătorii ale Cellei în Orient și Occident și se va numi, sugestiv, „În voiaj cu Cella Delavrancea”. Fragmente din amintirile și corespondența Cellei vor intra în dialog cu repertoriul pianistic.

Festivalul va include și o expoziție cu documente și obiecte de arhivă, un colocviu, o serată la Muzeul Theodor Aman și două tururi ghidate pe urmele Cellei. Există inclusiv un eveniment destinat publicului tânăr, realizat împreună cu programul Cantus Mundi.

Cella Delavrancea și Bucureștiul pe care l-a văzut cum se transformă

Ediția din acest an prezintă și felul în care Bucureștiul apare prin amintirile Cellei Delavrancea. Ea a trăit suficient de mult pentru a vedea orașul cum se schimbă. A cunoscut Bucureștiul de început de secol XX, l-a observat în perioada interbelică, l-a văzut pe timp de război și mai apoi cum se transformă în timpul regimului comunist.

„Ea a trăit până în 1991. Și a văzut orașul cum cade și renaște. L-a văzut după vremea regelui, după perioada interbelică și apoi în perioada comunistă. Dar, oricum ar fi fost, l-a iubit atroce în diferitele epoci istorice pe care le-a traversat”, precizează Ana Rubeli.

Cât din orașul pe care l-a cunoscut Cella mai poate fi văzut astăzi?

În memoriile sale, Cella Delavrancea păstrează o imagine a casei copilăriei. Vorbește despre o „casă-vagon”, cu odăi așezate de-a lungul unei curți, cu pomi și un petic de iarbă. Își amintea cireșul de lângă trepte, mobilierul vechi și soba de fontă, care încălzea camera în care familia se aduna.

Astfel de amănunte reconstruiesc un București pe care fotografiile nu îl pot reda complet. Iar o parte dintre aceste amintiri va fi prezentată în expozițiile festivalului „Aici a stat”. Tururile ghidate vor pune în legătură Bucureștiul descris de Cella Delavrancea cu orașul pe care îl văd oamenii astăzi.

De ce mai avem nevoie de astfel de repere

Ana Rubeli subliniază faptul că festivalul este despre recuperarea unei personalități din trecut, dar, în același timp, este și despre prezent. „În fiecare an voi găsi ocazia pentru care merită să discutăm despre un om care a schimbat România în bine. Cred că e momentul să vorbim despre repere, mai ales pentru generația de tineri”, spune fondatoarea „Aici a stat”.

Cella Delavrancea este o astfel de personalitate. A fost pianistă și profesoară, dar și scriitoare, cronicar muzical și memorialistă. A cunoscut artiști și oameni politici, a călătorit, a observat societatea și a lăsat în urmă o arhivă personală a unei lumi care nu mai există. Artista a traversat mai multe Românii și a rămas conectată la fiecare dintre ele prin muzică. A continuat să cânte și să predea la vârste la care majoritatea oamenilor se retrag de mult din viața profesională, iar la 100 de ani a urcat încă o dată pe scenă.

Festivalul „Aici a stat” o aduce mai aproape prin muzică, prin documente, prin casele în care a locuit și prin poveștile pe care le-a lăsat în urmă. Timp de zece zile, Cella Delavrancea va deveni, din nou, o voce, un pian, o poveste și un om care poate fi descoperit în Bucureștiul pe care l-a iubit.