Londra pune pe masă 450 de milioane de lire anual pentru studenții UE, în schimbul accesului la „Made in Europe”

Londra pune pe masă 450 de milioane de lire anual pentru studenții UE, în schimbul accesului la „Made in Europe”
Imagine După Brexit, Marea Britanie caută o apropiere de UE, studenții europeni și industria britanică, monede de schimb în negocieri; sursa foto: pexels-szymon-shields
La aproape șapte ani de la ieșirea oficială din Uniunea Europeană, Marea Britanie încearcă să recupereze o parte dintre avantajele relației cu blocul comunitar, fără să revină, deocamdată, la statutul de membru. În negocierile cu Bruxellesul, guvernul de la Londra este pregătit să accepte o reducere semnificativă a taxelor universitare pentru studenții europeni și să suporte costurile pe care această măsură le-ar transfera universităților britanice. În schimb, cere acces pentru industria națională la inițiativa europeană „Made in Europe”, menită să favorizeze producția din interiorul blocului. Educația devine astfel parte a unei negocieri economice mai ample, în care fiecare concesie este legată de un beneficiu concret.

Londra insistă și plusează cu accesul la universități. Guvernul britanic este dispus să aloce până la 450 de milioane de lire sterline anual pentru a compensa universitățile care ar reduce taxele de școlarizare pentru studenții din Uniunea Europeană. Concesia ar permite acestora să plătească tarife similare celor achitate de studenții britanici, dar Londra o condiționează de includerea companiilor britanice în programul industrial european „Made in Europe”. Negocierile fac parte din efortul de resetare a relațiilor dintre Regatul Unit și UE, iar un acord este urmărit pentru summitul din 20 noiembrie.

Până la 450 de milioane de lire anual pentru universități

Potrivit informațiilor obținute de The Guardian, guvernul britanic a elaborat scenarii prin care studenții veniți din Uniunea Europeană ar urma să plătească aceleași taxe universitare ca studenții britanici. Pentru a compensa universitățile pentru veniturile pierdute, executivul este dispus să aloce sute de milioane de lire sterline în fiecare an.

Cifra de 450 de milioane de lire reprezintă însă scenariul cel mai costisitor, calculat în condițiile unei reduceri a taxelor până la nivelul celor interne și ale unei cereri foarte ridicate pentru locurile din universitățile britanice. Surse familiarizate cu estimările au declarat publicației că suma reală ar putea fi mai mică, iar un oficial guvernamental a descris această valoare drept una speculativă.

Diferența dintre cele două categorii de taxe este considerabilă. În timp ce studenții britanici plătesc puțin peste 9.000 de lire pe an, taxele pentru studenții internaționali pot depăși 60.000 de lire, în funcție de universitate și de programul de studiu.

După Brexit, studenții din UE au pierdut accesul automat la regimul tarifar aplicat celor din Regatul Unit și au fost încadrați, în general, în categoria studenților internaționali. Bruxellesul consideră că revenirea la taxele interne ar face universitățile britanice mai accesibile pentru tinerii europeni.

Concesia pentru studenți, condiționată de accesul la Made in Europe

Londra nu intenționează însă să accepte reducerea taxelor fără o contraprestație importantă. Potrivit oficialilor citați de The Guardian, principala miză pentru guvernul britanic este accesul companiilor din Regatul Unit la programul european Made in Europe.

Inițiativa e aflată încă în pregătire. Ea face parte din strategia UE de consolidare a producției industriale europene și de protejare a companiilor din bloc în fața concurenței externe. Regulile propuse ar putea favoriza producătorii europeni în achiziții publice, licitații și scheme de subvenționare pentru industrii considerate strategice. Ar avantaja inclusiv sectorul auto, bateriile și tehnologiile curate.

Regatul Unit a fost inițial exclus din definiția producătorilor europeni eligibili, iar această perspectivă a provocat îngrijorări în industria britanică, în special în sectorul auto, puternic conectat la lanțurile de aprovizionare de pe continent.

Miza este ca producătorii britanici să poată concura în condiții similare cu firmele din UE și să nu fie dezavantajați în accesul la finanțări și contracte asociate programului.

Compromisul european ar putea obliga Londra să se alinieze la politica comercială a UE

O posibilă cale de compromis a apărut după ce Franța, considerată principalul opozant al includerii Marii Britanii, și-a schimbat poziția. O propunere franco-germană prevede posibilitatea ca Regatul Unit să fie inclus în program, cu condiția alinierii dinamice la anumite măsuri comerciale europene.

Una dintre cele mai sensibile cerințe privește tarifele aplicate produselor din țări terțe, în special vehiculelor electrice fabricate în China. Uniunea Europeană a impus taxe suplimentare pentru importurile de mașini electrice chinezești, în timp ce politica tarifară britanică este mai puțin restrictivă.

Acceptarea condițiilor europene ar însemna, prin urmare, că Londra ar trebui să își apropie politica comercială de cea a UE într-un domeniu important. Secretarul britanic pentru afaceri, Jonathan Reynolds, a declarat anterior că nu dorește ca politica tarifară a Regatului Unit să fie stabilită ca răspuns la presiunile Bruxellesului. Așadar, accesul la Made in Europe ar putea aduce beneficii industriei britanice, dar ar presupune și acceptarea unor reguli comune pe care Londra nu le-a urmat după Brexit.

Summitul din 20 noiembrie, test pentru resetarea relației

Cele două dosare – taxele universitare și accesul la programul industrial – sunt printre principalele obstacole rămase în calea unui acord mai amplu. Acesta ar urma să fie discutat la summitul UE–Marea Britanie din 20 noiembrie, la Bruxelles.

Negocierile au avansat deja în alte domenii. Potrivit publicației britanice, cele două părți sunt aproape de înțelegeri privind sistemul de comercializare a emisiilor, produsele agricole și un mecanism de mobilitate pentru tineri. Acesta din urmă ar putea permite unui număr de până la 80.000 de tineri europeni să vină anual în Regatul Unit pentru a locui, studia sau munci. Propunerile anterioare ale statelor membre ale UE vizau cote mai mari. Se vorbea despre 100.000 până la 150.000 de persoane, iar unele guverne au susținut chiar eliminarea limitelor.

Londra urmărește, de asemenea, să obțină acces la baze de date europene folosite în domeniul migrației și al securității. Printre acestea se numără Eurodac. Acesta conține amprentele solicitanților de azil. Mai este și Sistemul de Informații Schengen II, care include alerte privind persoane căutate, persoane dispărute și bunuri furate. Accesul la aceste instrumente ar putea sprijini autoritățile britanice în gestionarea migrației și cooperarea transfrontalieră. Dar asta presupune negocieri suplimentare cu statele membre.

O apropiere de Europa care trebuie justificată în fața alegătorilor

Discuția despre taxe universitare și acces industrial are loc într-un moment în care guvernul condus de Andy Burnham încearcă să prezinte apropierea de Uniunea Europeană drept o alegere cu beneficii economice concrete.

Fostul ministru de Finanțe Rachel Reeves a susținut că viitorul economic și strategic al Marii Britanii este legat de Europa. Ea a afirmat că Brexitul a făcut țara „mai săracă, mai slabă și mai puțin sigură”. Ea a avertizat că susținătorii unei eventuale reveniri în UE trebuie să demonstreze publicului avantajele unei asemenea direcții.

Pentru guvern, un acord încheiat la summitul din noiembrie ar putea deveni o dovadă că relațiile mai apropiate cu Bruxellesul pot aduce beneficii atât companiilor, cât și tinerilor. În același timp, reducerea taxelor pentru studenții europeni riscă să provoace nemulțumiri în interiorul Regatului Unit. O va face mai ales în rândul absolvenților britanici care cer modificări ale sistemului de rambursare a împrumuturilor pentru studii.

Suma de 450 de milioane de lire nu reprezintă o cheltuială deja aprobată și nici un acord încheiat. Este estimarea maximă a unui scenariu aflat în negociere. Miza reală este dacă Londra și Bruxellesul vor reuși să transforme două concesii sensibile – accesul studenților europeni la taxe mai mici și accesul industriei britanice la piața industrială europeană – într-un compromis care să marcheze o nouă etapă a relației post-Brexit.

0 comentarii Comentarii