Ipswich a câștigat campionatul la debutul în prima ligă. Nou promovata a cheltuit deja 100.000.000 de euro pentru a rămâne în Premier League

În ultimii ani, Ipswich Town a punctat puternic la nivel de patronat. În 2021, „Albaștrii” se aflau în liga a treia engleză când au fost preluați de un fond de investiții american. Au urmat investiții serioase, care au culminat în sezonul 2024-2025 cu achiziții de peste 150 de milioane de euro. În 3 ani, Ipswich a ajuns în Premier League.

Ed Sheeran este acționar minoritar la Ipswich

În același an s-a alăturat acționariatului, cu un procentaj minor de 1,4%, Ed Sheeran. Artistul sponsoriza de câțiva ani echipamentele clubului și pentru o perioadă chiar a fost înscris în echipă. Tricoul cu numărul 17 care i-a revenit lui Ed Sheeran a fost un real succes de marketing.

Mark Ashton, președintele clubului, știe foarte bine că cele 153 de milioane de euro cheltuite la promovarea din 2024 nu au fost suficiente. Ipswich s-a întors în Championship la sfârșitul sezonului. Așa că nu se sfiește să bage mâna în buzunar pentru a îi asigura lui O Neill un lot puternic. Kieran McKenna, cel care a promovat-o pe Ipswich, a demisionat la finalul sezonului, pentru a petrece mai mult timp cu familia. Așă că O Neill a semnat vara aceasta, după jumătate de sezon petrecută la Strasbourg.

O sută de milioane de euro pentru menținerea în Premier League

O Neill nu a venit cu mâna goală din Franța. L-a cumpărat pe atacantul brazilian Emersonn, 22 de ani, de la Toulouse, cu 28 de milioane de euro. Este cel mai scump transfer al lui Ipswich din istorie. O adevărată afacere pentru clubul francez. Toulouse a plătit puțin sub 9 milioane de euro turcilor de la Goztepe cu un sezon în urmă. Emersonn a marcat 7 goluri și a dat 3 pase decisive în cele 31 de meciuri jucate pentru francezi.

Alți aproape 24 de milioane de euro au fost cheltuiți pentru transferul lui Abdul Fatawu, tot 22 de ani, de la Leicester. Ghanezul joacă tot în compartimentul ofensiv, în aripa dreaptă. La Ipswich a ajuns și fundașul Issa Diop (29 de ani) – 10 milioane euro, de la Fulham. Tot pe aceeași bani au fost cumpărați și portarul Scherpen, 26 de ani – de la Union SG, Maeda, 26 de ani – extremă stânga, de la Celtic. Tot pe o sumă asemănătoare a venit și atacantul de 30 de ani al lui Ajax, Akpom.

Leif Davis, pe urmele celor mai mari fundași de la Ipswich

Dincolo de cei nou sosiți, Ipswich mai are în lot fotbaliști de peste 180 de milioane de euro. Atacantul de 24 de ani, Jaden Philogene, transferat de la Aston Villa acum 2 ani, este evaluat la 20 de milioane de euro. El a marcat 14 goluri în cele două sezoane petrecute în estul Angliei. La aceeași sumă este cotat și Jack Clarke. O extremă de 25 de ani venită în același an, de la Sunderland. A contribuit cu 16 goluri și un assist la promovarea din Championship.

Un alt fotbalist evaluat la 20 de milioane de euro este fundașul de 26 de ani Leif Davis. A costat doar 1,2 milioane de euro acum 4 ani, când Ipswich încă se afla în liga a treia. A devenit om de bază încă din primul sezon și a acumul deja 156 de meciuri pentru „Tractoriști”. Deși născut în Newcastle, el a fost adoptat rapid de suporterii din Ipswich. Mulți îl compară cu Terry Butcher, Kevin Beattie și Mick Mills – 3 fundași legendari în istoria clubului.

Apărarea de fier din timpul lui Bobby Robson

Toți 3 au fost internaționali englezi de mare clasă și au contribuit decisiv la performanțele echipei de la finalul anilor 70 și începutul anilor 80. Kevin Beattie este considerat de mulți cel mai bun jucător din istoria lui Ipswich, pentru care a jucat 228 de meciuri. Venind dintr-o sărăcie lucie, Beattie a profitat la maximum de șansa pe care i-a oferit-o Bobby Robson și a ajuns rapid unul din jucătorii săi de bază. Antrenorul l-a numit unul dintre cei mai buni fotbaliști pe care i-a avut Anglia vreodată.

Terry Butcher a bifat 271 de jocuri în 10 sezoane pentru Ipswich. A fost adorat de fanii de pe Portman Road, mai ales că în copilărie a refuzat să îmbrace tricoul rivalilor de la Norwich City, din dragoste pentru Ipswich.

Michael Mills a jucat aproape toată cariera la „Tractoriști” (16 ani), pentru care a bifat 591 de meciuri, fiind liderul selecțiilor. În total a avut 658 de apariții în campionatul englez, clasându-se pe locul 7 în topul jucătorilor cu cele mai multe meciuri în Anglia.

Bătrânul Portman Road, pregătit, din nou, de Premier League

Ipswich mai are și alți jucători interesanți și valoroși precum internaționalii O Shea (căpitanul echipei), Marcelino Nunez sau Anis Mehmeti. Un alt fotbalist cu mare potențial este tânărul Sindre Walle Egeli. Norvegianul, în vârstă de 20 de ani, a înscris de 4 ori și a dat două pase decisive sezonul trecut. În plus, patronatul american a pus pe masă și mai mulți bani. Până pe 31 august, când se încheie perioada transferurilor în Premier League, este de așteptat ca Ipswich să mai facă achiziții.

Gary O Neill, care încă nu are nicio mare performanță pe banca tehnică, este sub o presiune uriașă încă de când se apropie de Portman Road. Un stadion care este gazda lui Ipswich de 142 de ani. Arena a crescut concomitent cu echipa și a fost modernizat constant, ajungând astăzi la o capacitate de 30.000 de locuri. Este una dintre puținele arene aflate în apropiere de centrul orașului, spre marea bucurie a fanilor echipelor din Londra. Capitala se află la doar o oră distanță cu trenul.

Cei doi Sir care au transformat Ipswich

Portman Road este flancat de statuile celor doi mari antrenori care au dus-o pe Ipswich în elita fotbalului englez: Sir Alf Ramsey și Sir Bobby Robson. Sub greutatea acestor nume, O Neill trebuie să găsească o formulă prin care să o readucă pe Ipswich în prim planul Premier League. Mai ales că fanii au trăit momente de excepție în trecut, încă din primii ani în care echipa  a promovat în prima divizie.

Primul astfel de moment a fost în sezonul 1961-1962. Ipswich era club profesionist de doar 23 de ani, deși avea mai bine de 58 de ani de existență. Însă, Ipswich a fost o poveste romantică, păstrată la nivel local, în comunitățile de fermieri din estul Angliei. În acele vremuri, fotbalul de amatori era ceva idilic pentru familia Cobbold, cea care deținea clubul.

Singurul titlu, câștigat la promovarea în prima ligă

Renunțând într-un final la acest romantism, Ipswich a oscilat între liga a treia și a doua în primele două decenii de fotbal profesionist. Asta până în 1955. Atunci, pe banca tehnică a ajuns Alf Ramsey. În următorul sezon, Ipswich a promovat în liga a doua, ca după alți 5 ani să acceadă, în premieră, în prima ligă. Un sezon nebun la capătul căruia, Ipswich a câștigat singurul titlu din istoria clubului. Cu Ted Phillips în prima linie, golgheterul all time al echipei (169 goluri), Ipswich a reușit o performanță istorică.

După 8 sezoane, Ramsey a părăsit clubul pentru a prelua naționala Angliei. 3 ani mai târziu, reușea să aducă singurul titlul mondial din istorie țării în care a luat naștere fotbalul. Pentru Ipswich șocul despărțirii a fost major. Un an mai târziu, „Tractoriștii” au retrogadat în liga secundă, după un sezon dezastruos, în care au primit 121 de goluri în 42 de meciuri.

Bobby Robson a adus primele cupe la Ipswich

Ipswich a revenit în elită la finalul anilor 60. Sir Bobby Robson a preluat echipa în 1969 și a dus-o pe cele mai înalte culmi din istoria sa. Cu o defensivă de fier și perechea olandeză, Arnold Muhren și Frans Thijssen, „Albaștrii” au devenit o obișnuință în primele locuri. În 1974, au câștigat Cupa Texaco, pentru ca 4 ani mai târziu să câștige și singura FA Cup, într-o finală cu Arsenal.

Bobby Robson a transformat Ipswich Town și într-un redutabil club la nivel european. „Tractoriștii” au câștigat Cupa UEFA în 1981, într-o finală cu Alkmaar, 5-4 în dublă manșă.

În semifinale, Ipswich a trecut de un Saint Ettienne care îl avea căpitan pe Platini. Ipswich deține un record greu de egalat. Nu au pierdut niciodată pe Portman Road în peste 30 de meciuri europene. Asta, deși, pe bătrâna arenă au jucat și cluburi mari precum Real Madrid, Barcelona, AC Milan sau Inter.

Extaz și umilință cu Manchester United

Sub Bobby Robson, Ipswich a avut cea mai bună perioadă. Pe lângă cupele câștigate, a terminat de două ori pe locul 2 în prima ligă. Tot din acele vremuri vine și o victorie istorică cu Manchester United. Pe 1 martie 1980, Ipswich învingea cu 6-0 marele Manchester United. Scorul ar fi putut să devină și mai dramatic, dacă portarul lui United, Gary Bailey nu ar fi apărat 3 penaltyuri.

După plecarea lui Bobby Robson, clubul a început să decadă și a ajuns din nou în ligile inferioare. Reperul căderii este un alt meci cu Manchester United. De data aceasta, în 1995, pe Old Trafford, Ipswich a fost umilită cu 9-0.

Aproape de grupele Ligii Campionilor în 2000

După mai multe încercări de a reveni în prima divizie, toate eșuate în play offurile de promovare, Ipswich s-a întors în Premier League în 2000. A avut un sezon fabulos, care le-a adus aminte celor mai vechi suporteri de singurul titlu, câștigat în 1962. Ipswich a pierdut locul 4, care i-ar fi dus în Liga Campionilor, în ultima etapă. Într-un final Liverpool a fost echipa care a prins „big four”.

La scurt timp după ultima participare în Cupele Europene, în 2002, în Cupa UEFA, Ipswich a cunoscut cea mai mare cădere. A fost la un pas de faliment, intrând în administrare financiară. După 15 sezoane petrecute în liga secundă, Ipswich a retrogadat în liga a treia. Acum, patronatul american și investițiile majore făcute în ultimii ani, redau din nou mândria fermierilor din estul Angliei de a se lupta cu cele mai mari cluburi.