Căderea părului la început de toamnă. Când este un fenomen sezonier și când poate ascunde o problemă

„Da, este posibil ca la unele persoane căderea părului să se accentueze la sfârșitul verii și începutul toamnei”, explică Dr. Raluca Anghel, medic specialist în Medicină de Laborator și medic rezident anul IV în Dermatovenerologie în cadrul Spitalului Clinic Colentina din București. Medicul atrage însă atenția că nu orice episod de cădere a părului apărut în această perioadă trebuie pus automat pe seama anotimpului.

Ce se întâmplă, de fapt, cu firul de păr

Explicația trebuie căutată în ciclul natural al foliculului. Firele trec prin faze succesive de creștere, involuție și repaus, iar telogenul este faza de repaus. În anumite perioade, o proporție mai mare de foliculi poate ajunge simultan în această etapă, ceea ce face ca eliminarea firelor să fie mai vizibilă ulterior.

„Există studii care descriu variații sezoniere ale ciclului firului de păr, cu un număr mai mare de fire care intră în faza telogenă, adică faza de repaus, urmând să cadă câteva săptămâni mai târziu”, spune Dr. Raluca Anghel.

O creștere a proporției firelor aflate în această fază poate duce la o cădere difuză. În cazul unui efluviu telogen declanșat de un factor precum boala, stresul fiziologic sau scăderea rapidă în greutate, căderea apare de regulă la aproximativ două-trei luni după evenimentul declanșator.

Mecanismul exact al căderii sezoniere nu este însă complet elucidat. „Pare să fie legat de variații ale ciclului folicular, cu o proporție mai mare de fire aflate în faza telogenă în anumite perioade ale anului”, explică medicul. Potrivit acesteia, firele aflate în telogen se desprind în mod normal după aproximativ două-trei luni.

Cât păr este normal să pierdem

Un aspect important este că simplul fapt că observăm mai multe fire căzute nu înseamnă neapărat că există o alopecie.

„În medie, pierderea a aproximativ 50–100 de fire pe zi este considerată normală”, precizează Dr. Raluca Anghel. Numărul poate varia în funcție de densitatea și lungimea părului, de frecvența spălării și de modul în care este coafat.

De aceea, firele observate în ziua spălării pot crea impresia unei căderi mult mai mari. Dacă părul nu este spălat zilnic, mai multe fire care s-au desprins în zilele anterioare pot fi eliminate simultan la spălare, fără ca pierderea reală să fie neapărat anormală.

În cazul unei căderi sezoniere, pierderea este în general difuză, moderată și temporară. „Densitatea părului nu ar trebui să se modifice semnificativ”, spune medicul.

Când nu mai putem da vina doar pe schimbarea anotimpului

Aici este diferența esențială dintre o variație sezonieră și o problemă care trebuie investigată. Căderea sezonieră nu ar trebui să ducă la apariția unor zone complet lipsite de păr și nici la o diminuare progresivă și evidentă a densității.

„Nu ar trebui să punem automat orice cădere de păr din această perioadă pe seama schimbării anotimpului”, avertizează Dr. Anghel.

Lărgirea progresivă a cărării, retragerea liniei părului, apariția unor plăci fără păr sau scăderea vizibilă a densității sunt semnale care schimbă perspectiva. La acestea se adaugă simptomele scalpului: roșeață, scuame importante, durere, senzație de arsură sau prurit persistent. „Zonele netede, complet lipsite de păr, firele rupte sau tot mai subțiri, retragerea liniei frontale și lărgirea progresivă a cărării pot indica o formă de alopecie”, explică medicul.

Mai există și un semn care necesită o atenție deosebită: aspectul scalpului. Roșeața, scuamele din jurul foliculilor, pustulele, durerea, senzația de arsură sau un scalp cu aspect neted și lucios pot ridica suspiciunea unei alopecii cicatriciale. În această situație, evaluarea nu ar trebui amânată, deoarece pierderea foliculilor poate deveni permanentă.

Pierderea sprâncenelor sau a genelor, firele care se rup în loc să cadă, precum și o cădere foarte abundentă și persistentă sunt alte motive pentru un consult dermatologic.

Stresul nu produce neapărat căderea imediat

Toamna poate coincide și cu o perioadă în care se cumulează mai mulți factori: schimbarea rutinei, stresul, revenirea la serviciu sau la școală, modificarea alimentației ori perioade de somn insuficient.

Un stres fizic sau psihologic important poate declanșa un efluviu telogen, dar există un detaliu important: reacția firului de păr nu este întotdeauna imediată.

„Căderea apare de obicei la două-trei luni după eveniment”, explică Dr. Anghel. Febra, infecțiile, operațiile, traumatismele, slăbirea rapidă și stresul major se numără printre factorii cunoscuți care pot perturba ciclul folicular. 

Oboseala și lipsa somnului pot contribui la stresul general al organismului, însă medicul subliniază că ele nu explică singure orice tip de alopecie.

Dietele restrictive pot ajunge să se vadă în păr

O altă situație relevantă este alimentația. Dietele foarte restrictive, aportul insuficient de calorii sau proteine și scăderea rapidă în greutate pot perturba ciclul normal al foliculului.

„Pot declanșa un efluviu telogen, adică o cădere difuză a părului”, spune medicul, precizând că problema poate apărea la câteva săptămâni sau luni după factorul declanșator, nu neapărat imediat.

Deficitul de fier este unul dintre factorii importanți care trebuie luați în calcul atunci când există o cădere difuză. În funcție de context, pot exista și deficiențe de zinc, vitamina D, vitamina B12 sau alți micronutrienți. Cercetările arată însă că relația dintre anumite carențe și efluviul telogen nu este la fel de clară pentru toate substanțele, motiv pentru care suplimentarea „preventivă” nu este o soluție universală.

„Ideal, acestea nu ar trebui presupuse și tratate «preventiv», ci evaluate în funcție de contextul clinic și, atunci când este cazul, prin analize”, atrage atenția Dr. Anghel.

Alimentația ar trebui să asigure suficiente calorii și proteine, precum și grăsimi sănătoase, vitamine și minerale. Dacă există o carență, aceasta trebuie corectată țintit.

Fierul, vitamina D și tiroida

Deficitul de fier este o cauză recunoscută de cădere difuză și trebuie corectat atunci când este confirmat prin analize. În schimb, pentru vitamina D, medicul precizează că valorile scăzute au fost asociate cu unele forme de alopecie, dar rolul lor direct în efluviul telogen obișnuit este mai puțin clar.

Zincul, vitamina B12 și folatul nu trebuie verificate automat la orice persoană cu cădere de păr, ci selectiv, în funcție de dietă, simptome și factorii de risc.

Și tiroida poate intra în discuție. „Atât hipotiroidismul, cât și hipertiroidismul pot determina subțierea sau căderea difuză a părului”, explică Dr. Anghel.

În cazul sindromului ovarelor polichistice și al altor situații caracterizate prin exces de androgeni, căderea poate avea o distribuție specifică și poate fi însoțită de menstruații neregulate, acnee sau pilozitate excesivă.

Lista cauzelor nu se oprește aici. Pot fi implicate boli autoimune, anemii, infecții severe, boli cronice, anumite medicamente și afecțiuni inflamatorii ale scalpului. Tocmai de aceea, o cădere persistentă nu ar trebui redusă la explicația comodă a „schimbării anotimpului”.

După naștere, căderea poate fi spectaculoasă și totuși temporară

O situație aparte este perioada de după naștere. Efluviul telogen postpartum este frecvent și începe, de regulă, la două-patru luni după naștere.

„Căderea părului după naștere, numită efluviu telogen postpartum, este frecventă și începe de obicei la două-patru luni după naștere”, spune medicul. Căderea se reduce treptat, iar densitatea se reface, în general, în șase-douăsprezece luni.

Persistența peste un an, apariția unor zone complet lipsite de păr sau asocierea cu simptome ale scalpului necesită însă consult.

Când sunt necesare analizele

Analizele de sânge nu reprezintă un „pachet obligatoriu” pentru orice persoană căreia îi cade părul. Ele devin utile atunci când căderea este intensă, difuză, persistentă sau nu are o explicație evidentă, dar și atunci când istoricul sugerează o problemă sistemică ori un deficit nutrițional.

„De exemplu, merită investigate persoanele care asociază oboseală, paloare, menstruații abundente, scădere importantă în greutate, diete restrictive sau simptome sugestive pentru o disfuncție tiroidiană”, explică Dr. Anghel.

În funcție de situație, printre investigațiile solicitate frecvent se pot număra hemoleucograma, feritina și TSH-ul. Alte teste, precum vitamina D, vitamina B12, zincul sau profilul hormonal, sunt recomandate țintit, atunci când istoricul și examenul clinic justifică suspiciunea.

Dar analizele de sânge nu pot răspunde singure la toate întrebările. „Unele forme de alopecie pot avea analize de sânge perfect normale, iar diagnosticul se stabilește în primul rând prin evaluarea clinică a scalpului și a firului de păr”, spune medicul.

Ce poate vedea dermatologul și nu se vede într-un set de analize

Consultația dermatologică începe cu istoricul medical și cu examinarea distribuției căderii, a scalpului și a firelor de păr. Dermatologul poate realiza testul de tracțiune, tricoscopie și fotografii standardizate.

În anumite situații, pot fi recomandate examenul micologic, culturi sau microscopie. Biopsia scalpului este rezervată mai ales cazurilor în care diagnosticul rămâne neclar sau există suspiciunea unei alopecii cicatriciale.

Tricoscopia este deosebit de utilă pentru diferențierea între un efluviu telogen, alopecia androgenetică și alte forme de alopecie, astfel încât aceeași manifestare aparentă „îmi cade părul” să nu primească automat același diagnostic.

Șamponul „anti-cădere” nu poate rezolva orice cauză

În fața unei căderi accentuate, tentația este de a schimba imediat șamponul sau de a începe suplimente. Însă, potrivit Dr. Anghel, șampoanele pot îmbunătăți aspectul firului, pot reduce ruperea sau pot trata mătreața, dar rareori opresc o cădere care pornește de la nivelul foliculului.

„Suplimentele ajută mai ales când există o carență demonstrată”, spune aceasta. În plus, excesul anumitor substanțe nu este lipsit de riscuri: fierul, zincul sau vitamina A pot deveni nocive în doze excesive.

Nici biotina nu trebuie privită ca o soluție universală. „Nu are beneficii dovedite la persoanele fără deficit și poate modifica rezultatele unor analize de laborator”, avertizează medicul.

Cu alte cuvinte, tratarea cauzei este mai importantă decât acumularea de produse destinate generic „întăririi părului”.

Părul pierdut poate crește din nou

În căderea sezonieră și în efluviul telogen acut, foliculul nu este distrus. De aceea, după dispariția factorului declanșator, părul crește în mod obișnuit la loc.

„Firele noi devin vizibile în câteva luni, iar refacerea volumului poate dura șase-douăsprezece luni”, explică Dr. Anghel.

Totuși, recreșterea nu este garantat completă în orice situație. Ea poate fi incompletă dacă, alături de efluviul telogen, există alopecie androgenetică, carențe care persistă sau o alopecie cicatricială. Faptul că părul cade la sfârșitul verii și începutul toamnei poate avea o explicație sezonieră, iar această variație este susținută de studii privind ciclul folicular. Dar aceeași perioadă poate scoate la iveală și o problemă care exista deja. 

Diferența nu se face după calendar, ci după felul în care cade părul, durata fenomenului, aspectul scalpului, modificarea densității și, atunci când este nevoie, prin examen dermatologic și tricoscopie.