Biodiversitate în stare pură. Cum a arătat ediția 2026 a Festivalului Tomatelor de la București

Festivalul Tomatelor a demonstrat, încă o dată, că biodiversitatea românească rămâne vie prin munca tăcută a mii de grădinari pasionați. Ediția de sâmbătă, desfășurată la Muzeul Satului din București, a reunit voluntari, cercetători și colecționari de soiuri tradiționale. Evenimentul face parte din proiectele celor de la Semințe cu Suflet, care promovează păstrarea diversității genetice a legumelor din grădinile românești, an de an, festival de festival.

O sărbătoare a diversității, nu o piață agroalimentară

Festivalul Tomatelor de la Muzeul Satului s-a desfășurat între orele 10 și 13, sâmbătă, 1 august 2026. Vizitatorii au putut admira expoziții cu nenumărate soiuri de roșii, de la cele mari, până la delicatele varietăți cherry. Voluntarii Semințe cu Suflet au oferit, ca de fiecare dată, semințe valoroase și material săditor pentru păstrarea biodiversității în grădinile românești.

Alături de organizatori au fost prezenți reprezentanți ai Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău și ai Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură și Floricultură Vidra. Fermierii de la Ferma Ursu și Ferma Nisiporești și-au adus, la rândul lor, contribuția prin experiența și pasiunea lor practică.

Organizatorii au ținut să sublinieze, încă din anunțul evenimentului, esența reală a festivalului: nu o piață agroalimentară obișnuită, ci o sărbătoare dedicată semințelor, biodiversității și oamenilor care păstrează vii soiurile tradiționale. Din acest motiv, cantitățile de legume disponibile pentru vânzare au rămas mici, roșiile expuse fiind destinate în principal degustărilor, expoziției și concursului.

Vizitatorii au putut cumpăra, totuși, produse din grădină și din cămară, alături de creații handmade și obiecte de artizanat, realizate cu grijă de gospodine și meșteri populari din toată țara.

Câștigătorii concursului de tomate, ediția București 2026

Punctul culminant al Festivalului Tomatelor a rămas, ca în fiecare an, concursul dedicat celor mai frumoase și gustoase roșii. La categoria Roșii Mari, locul I a fost câștigat de Ferma Ursu din Vaslui, cu soiul Alice Dreams. Locul II a fost împărțit între Stațiunea de Cercetare Buzău, cu soiul SCDL 10, și Colecționarul de Arome, cu soiul Jarson Ochre Pear.

La categoria Roșii Cherry, Daniel Marin a câștigat locul I cu soiul Lucky Tiger. Locul II a revenit Grădinii lui Oliver, cu soiul My Green Dancing Fingers, iar locul III lui Radu Nicolae, cu soiul Tubis. Premiul special pentru diversitate horticolă a fost acordat Luminiței Scarlat.

Din juriul care a desemnat cele mai reușite exemplare a făcut parte și Marius Tudosiei, de la Băcănia Veche. Acesta a prezentat vizitatorilor o „grădină experimentală”și o demonstrație inedită de gătit cu roșii, îmbinând astfel latura practică a biodiversității cu cea gastronomică.

În principiu, animalele și plantele sunt considerate necuvântătoare. La festival, așa cum o fac și în grădinile sufletiștilor, fiecare tomată expusă a spus, de fapt, o poveste despre răbdare, pasiune și dragoste pentru natură. Este exact mesajul pe care organizatorii, Semințe cu Suflet, îl transmit constant, an de an.

Dacă în 2024, la Festivalul Tomatelor și Biodiversității de la Sibiu, Maestrul tomatelor, Florin Bidașcă (jud. Constanța), cu soiul de tomate cherry Karma Miracle, câștigase locul I, previzibil ca de ficarea dată, anul acesta cei doi de la Moșia generalului au fost doar expozanți cu cexemplarele de colecție. Au lăsat, astfel, altor sufletiști șansa frumoasă a podiumului, chiar dacă anvergura competiției este departe de ceea ce ar putea oferi și organiza România. Ei sunt, totodată, ambasadori ai proiectului Dobrogea – Regiune Gastronomică Europeană 2029.

Dobrogea – Regiune Gastronomică Europeană 2029

„Dobrogea înseamnă mai mult decât Delta Dunării și litoral”, spun soții anamaria Balmuș și Florin Bidașcă. „Înseamnă și sate mici, poate mai puțin cunoscute, dar pline de oameni harnici, tradiții, rețete moștenite și gusturi autentice care spun povestea acestui ținut. Credem că adevărata identitate gastronomică a unei regiuni se construiește în gospodării, în ferme și în comunitățile care păstrează vii tradițiile și valorifică produsele locale.

Noi suntem mândri să fim parte din această poveste și să arătăm că Dobrogea are mult mai multe de oferit decât își imaginează cei mai mulți. Iar fiecare tomata de pe masa noastră este o invitație de a descoperi gustul autentic al acestui ținut”.

Cu astfel de ambasadori, proiectul 3ste cu siguranță pe mâini bune. Nu de alta, dar tenacitatea cu care cei doi au dezvoltat grădina este de-a dreprul molipsitoare. E și premisă pentru un alt tip de legumicultură, axat pe protejarea solului, diversitate, mai puțină inginerie și chimie și mai mult suflet. Exact ceea ce are nevoie proiectul din care fac parte.

Creatori de soiuri noi

Florin Bidașcă își anunța reușita de anul trecut, locul I la categoria cherry cu o tomată-surpriză. Aceasta a apărut dintr-o polenizare neașteptată, deși cu toții știu că tomatele sunt autogame, se polenizează singure. Totuși, în natură sunt și excepții. Așa „s-a născut Zestrea Generalului – o tomată cherry cu nuanțe verde-aurii și un gust care întoarce priviri și cucerește inimile.

Aflat încă în F3, acest soi rar a obținut Premiul 1 la Festivalul Tomatelor din București 2025. Pentru noi, nu este doar o victorie. Este mândria grădinarului care, prin muncă, răbdare și pasiune, a pus bazele primului soi aflat în devenire, creat pe Moșia Generalului. Știm că mai avem încă 6-7 ani de selecție pentru a-l stabiliza, dar suntem gata să scriem istorie în lumea tomatelor” spuneau cei doi pasionați cultivatori care au revinit în țară după mulți ani de muncp în străinătate.

Rețeaua tăcută a generozității, din Maramureș la Dobrogea

Dincolo de premii, Festivalul Tomatelor a confirmat, din nou, existența unei adevărate rețele naționale a generozității. Semințele oferite gratuit de voluntarii de la Semințe cu Suflet reprezintă felul lor de a înțelege lecția de generozitate a pământului. Roadele sunt culese și semințele dăruite, în speranța că cei care le primesc vor dărui, la rândul lor, mai departe.

Această rețea leagă sate din Maramureș, de unde provin boabe de porumb dintr-un soi vechi, țărănesc, cu 8 țiruri de boabe pe știulete. E păstrat de zeci de ani, dinainte de apariția hibrizilor. Lanțul prieteniei merge până în satele din apropierea Timișoarei, punct de plecare al participării românești la Festivalul Tomatelor de la Bruxelles, odată cu căpitanul de echipă, Luminița Poujade, alături de care e Sorina Andrei, Zâna grădinii, care cultivă, pe lângă tomate, ardei extrem de iuți și prepară sosuri și dulcețuri picante, marca Glie vie împreună cu Cezar Andrei.

Rețeaua ajunge până în Dobrogea, la Moșia Generalului, unde s-au copt tomate câștigătoare ale medaliei de aur la festivalul belgian. Dar se întinde și în Oltenia, patria tomatelor, unde se cultivă cu succes și arahide sau felurite soiuri de dovleci si dovlecei în grădina lui Gheorghe Claudian. La fel acoperă și județul Buzău, unde e liderul grupului, Rodica Meiroșu, mereu neobosită și pusă pe fapte mari, cu o diversitate copleșitoare de legume și flori, dar și de fructe. Tot acolo e împărăteasa neîncoronată a florilor, Costella Toma, deținătoarea unei colecții impresionante de maci, de iriși, suculente, (dar ce nu are Costella?). Și care a dăruit Ploieștiului un colț de Rai, numit chiar Eden Costella, cu flori, arbuști ornamentali, maci, trandafiri. 

Chiar dacă unii nu au ajuns acum la București din mai mult sau mai puțin binecuvântate pricini, sufletește au fost cu toții acolo.

Mesele pline, precum sunt sufletele

Împătimiții de tomate din întreaga țară au venit la București cu portbagajele pline de roade, demonstrând aptitudini, experiență, curiozitate și pasiune. Cele mai reușite exemplare le-au înscris în concurs, iar altele, la fel de fățoase, le-au schimbat cu alți sufletiști, căpătând, la rândul lor, soiurile mult dorite.

Doar expozanții din curtea muzeului i-au văzut în zorii zilei de sâmbătă, cum și-au aranjat legumele, fructele, semințele, plantele aromatice, rizomii de flori, butașii ori plantele întregi, recipientele, decorul, armonizând forme și culori, de dragul celor vizitatorilor. Dar și pentru mândria îndreptățită de a avea un stand frumos, care să facă, pur și simplu, cu ochiul celor ce s-au oprit să-l admire.

Dacă tomatele sunt vedetele evenimentului, alte legume își execută partitura, râvnind la un festival al lor. Însă a doua componentă, biodiversitatea, care în cazul tomatelor este foarte mare, face ca pătlăgelele vinete, ardeii, castraveții, ceapa și usturoiul, dovleceii sau vărzoasele să își accepte rolurile de actori în roluri secundare.

Un eveniment important, ignorat de autorități

După ce au fost colectate probele pentru concurs, expozanții au interacționat, ca de obicei cu privitorii, și-au admirat reciproc produsele și au făcut schimburi, și-au lăudat munca și rezultatele. La ediția 2024 a festivalului de la Sibiu, sufletiștii au prrimit vizita ministrului Culturii de la acea vreme, Raluca Turcan.

De această dată, Dacian Cioloș, inginer horticultor, fost prim-ministru, comisar european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, a vizitat festivalul și a stat de vorbă cu Rodica Meiroșu, liderul și inițiatorul grupului Semințe cu suflet, și cu Marius Tudosiei de la Băcănia Veche.

Ion Cazacu: solul nu e niciodată vinovat, doar neștiința noastră

Un glas important al acestei comunități rămâne Ion Cazacu, promotor activ al permaculturii și autor al broșurii Grădina de acasă și al cărții Tomatele pe înțelesul tuturor. Într-o postare recentă, acesta a insistat asupra unei idei centrale: nu există sol rău de la Creație, ci doar neputința noastră de a-l înțelege și de a-l îngriji corect.

Cazacu a explicat că într-o singură linguriță de sol viu pot exista miliarde de microorganisme, esențiale pentru fertilitatea reală a pământului. Cea mai bogată colonie de microorganisme se găsește, potrivit lui, chiar în stomacul râmei. Biohumusul produs de aceasta rămâne cea mai valoroasă resursă naturală pentru orice grădină sănătoasă.

El a atras atenția asupra riscurilor arăturii adânci și ale folosirii excesive a pesticidelor, practici care distrug populațiile de râme și sărăcesc solul pe termen lung. Pentru Cazacu, echilibrul biologic din grădină rămâne cea mai mare minune a naturii. Nu soluțiile-minune căutate de mulți grădinari începători, ci răbdarea de a lăsa natura să-și urmeze propriile procese, testate de-a lungul a milioane de ani.

La Moșia Generalului, pasiunea se transmite din sămânță în sămânță

La Moșia Generalului, în Dobrogea, Florin Bidașcă și Anamaria Balmuș au cultivat, de-a lungul anilor, sute de soiuri de tomate, transformându-și grădina într-un veritabil laborator al biodiversității. Cei doi au povestit, în repetate rânduri, cum au învățat, treptat, să vadă grădina altfel. Nu ca pe o sumă de plante izolate, ci ca pe un ecosistem viu, în care fiecare insectă, fiecare buruiană și fiecare petic de sol își are rolul său.

Experiența lor de peste un deceniu de cultivare a tomatelor s-a condensat, anul acesta, într-o concluzie memorabilă: „După 12 ani de cultivat tomate, am ajuns la o concluzie simplă: noi îngrijim plantele, dar natura semnează produsul final.” Este, poate, cea mai potrivită frază pentru a rezuma spiritul întregului Festival al Tomatelor, o sărbătoare a răbdării, nu a producției rapide.

Cei doi cultivatori au vorbit, de-a lungul timpului, despre echilibrul fragil dintre sol, genetică, apă și climă, care determină, în cele din urmă, gustul autentic al unei tomate. Au explicat, totodată, de ce roșiile din comerțul de masă și-au pierdut aroma de altădată. Nu pentru că gustul ar fi dispărut, ci pentru că prioritățile agriculturii moderne s-au mutat spre producție, uniformitate și rezistență la transport, în detrimentul complexității naturale a fructului.

Anul acesta, la Moșia Generalului au cultivat aproximativ 150 de soiuri de tomate, printre care două rarități aduse cu mare grijă: Rosado de Sierra Aracena și Nicky Crain. Pentru ei, câteva semințe dintr-un soi valoros nu înseamnă doar material biologic, ci încredere, prietenie și responsabilitatea de a păstra vie o moștenire genetică pentru generațiile viitoare.

Colecționarul de Arome, o hartă vie a lumii, într-o grădină din România

Printre câștigătorii Festivalului Tomatelor, la categoria Roșii Mari, s-a numărat și Ionuț Mănăilă, cunoscut drept Colecționarul de Arome. Rodica Meiroșu, liderul grupului Semințe cu Suflet, i-a vizitat grădina, alături de un grup de sufletiști și de delegați ai stațiunilor legumicole din Buzău, Vidra și Bacău, chiar înainte de festival. „O grădină bogată cu multe specii de plante, multe soiuri de tomate pe care această familie le cultivă și le îngrijește cu multă pasiune”, a descris Meiroșu vizita.

Colecția lui Mănăilă impresionează prin amploare și diversitate. Are nu mai puțin de 2.500 de soiuri de legume și fructe, aduse din 70 de țări diferite, din soiuri vechi, rare și deosebite. Doar porumbul cultivat de el numără 15 varietăți, în culori surprinzătoare, greu de imaginat pentru cineva obișnuit doar cu porumbul galben din piețele obișnuite. An de an, colecția devine tot mai amplă, iar pasiunea pentru biodiversitate este împărtășită și de fiul său, care îl însoțește constant, atât la evenimente, cât și în munca de zi cu zi din grădină.

Diversitatea copleșitoare a tomatelor

Chiar Mănăilă a povestit în aprilie, felul în care a construit, pas cu pas, unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale sale. Este colecția de tomate originare din 64 de țări, plantată în solarul mare, după un start timpuriu cu peste 60 de soiuri cherry în solarul mic. „Nu e doar plantare. E o călătorie”, scria Mănăilă, descriind soiurile pe care le-a pus în pământ. Erau acolo tomate pufoase, tomate sălbatice-țepoase, tomate fără „frunze”, tomate cu frunze de morcov, fiecare cu identitatea ei distinctă. „Unele par desprinse din altă lume. Altele te fac să te întrebi dacă sunt cu adevărat roșii. Și totuși, toate ajung aici. În același sol. În aceeași grădină.”

Colecționarul de Arome descria, în primăvară, solarul său ca pe „o hartă vie a lumii… dar nu din linii și granițe, ci din forme, culori și arome”. Promisiunea făcută atunci, „Revin cu detalii, imagini și povești din fiecare colț de lume adus aici, în grădină”, s-a împlinit sâmbătă. La Festivalul Tomatelor, Ionuț Mănăilă a umplut masa de expoziție cu culoare, forme și splendori grădinărești, sub privirea mândră a fiului care îl însoțea.

O comunitate care nu se limitează la recoltă

Festivalul Tomatelor a arătat, prin fiecare masă de expoziție, că adevărata biodiversitate nu se măsoară doar în numărul soiurilor cultivate. Cuantificarea ține și de disponibilitatea oamenilor de a împărtăși cunoștințe. De la observațiile fine ale celor de la Moșia Generalului, despre diferența dintre soiuri aproape identice până la experiența fiecărui expozant, festivalul confirmă că pasiunea pentru grădinărit se transmite, cel mai bine, prin poveste și prin exemplu direct.

Sufletiștii au umor, imaginație, sunt inventivi, tenace, generoși și plini de viață. Cum altfel să înțelegi, când, admirând niște tomate, vezi că ele vin din Grădina Bi-schön? Se adaptează din mers, își fac materiale publicitare, caută denumiri sugestive, dar, mai ales îndeamnă prin exemplu și cuvinte. „Primiți, înmulțiți, dăruiți. Păstrați fondul genetic al României” este mesajul pe care acest grup îl duce în țară și peste hotare.

Dincolo de grădinărit, schimb de semințe și festivaluri, membrii grupului își vizitează țara. Nicio deplasare la vreun eveniment nu e sponsorizată de vreo entitate, și e prilej de a străbate frumusețea României. Nu lipsesc nici din străinătate, la ruxelles ori dincolo de granițele României, la câțiva kilometri. Duc peste tot exemplul lor de pricepere și generozitate.

Totul pentru sănătate și diversitate

Că sunt roșii de la Balta Doamnei ori din Neamț, de la Ionuț Oprea din Ilfov, din Corbeanca, Nisiporești, de la Stela Zămoiu din Buzău, Violeta Dori din Ilfov, Ștefania Istrate din București, Emilian Poenaru din Sănăteni, Cati Soare din Buzău, Grădina din Gura Siriului, Buucrești, Gheorghe Păpurică ori de la câștigătorii amintiți, tomatele expuse la festival au în comun gustul, aroma și diversitatea, dar în primul rând lipsa pesticidelor și stimulentelor. Tot ceea ce a stârnit pofta vizitatorilor sunt 100% roade naturale, curate și sănătoase.

Lupta lor cu supermaketul care spune despre un soi spaniol că e roșie țărănească e îngreunată și de goana după produse ieftine ori comoditatea de a cumpăra din rețelele de retail. Dar cine pune preț pe sănătate nu mai stă pe gânduri.

Organizatorii Semințe cu Suflet au mulțumit, la finalul zilei, gazdelor de la Muzeul Național al Satului. Au mulțumit voluntarilor, expozanților și tuturor vizitatorilor care au făcut posibilă această ediție. Se vor reîntâlni în 22 august la Sibiu. Festivalul Tomatelor și Biodiversității are loc în fiecare an atât la București, cât și la Sibiu. În acest fel, atât vizitatorii, cât și sufletiștii pot participa cel puțin la una din edițiile bianuale.

Comunitatea rămâne, astfel, un exemplu viu al modului în care pasiunea individuală, multiplicată prin generozitate colectivă, poate proteja un patrimoniu horticol altfel amenințat de uniformizarea agriculturii industriale.