Masters of Wine, Demetri Walters MW și România. Excelența profesională poate deveni element de patrimoniu pentru o țară viticolă

În 2026, Institutul Masters of Wine (MW) reunește 427 de membri care trăiesc în 31 de țări. În aproape trei sferturi de secol, 528 de persoane au trecut examenul. Cifrele spun, poate, mai bine decât orice superlativ cât de îngustă este această comunitate profesională.

România nu are, în acest moment, un Master of Wine cu reședința profesională aici. Are unul cu reședința în UK. Dar are o istorie viticolă suficient de bogată pentru ca întrebarea să devină legitimă: când va avea România propriul său Master of Wine, format, activ și reprezentativ pentru industria locală?

Întrebarea nu pornește dintr-un complex față de alte țări, ci din convingerea că patrimoniul viticol nu devine cu adevărat vizibil în lume decât atunci când există oameni capabili să-l cerceteze, să-l explice și să-l așeze în limbajul profesional internațional. Avem somelieri, specialiști în industria viti-vinicolă, arbitri internaționali în competițiile de specialitate și campioni mondiali la degustare în orb. Dar nu avem un MW născut, format și care să aibă reședința în România.

Un titlu născut din nevoia de a ridica standardul

Istoria Institutului de Masters of Wine începe în Marea Britanie, într-un moment în care comerțul cu vin avea nevoie de o formare profesională mai riguroasă. În 1953, Wine and Spirit Association și Vintners’ Company au organizat primul examen Master of Wine. Din cei 21 de candidați, doar șase au reușit. Reg Barrett, Leonard Dennis, Geoffrey Jameson, Rob Kewley, Geoffrey Nobes și Kenneth Simonds au devenit primii Masters of Wine. Doi ani mai târziu, cei șase au fondat Institute of Masters of Wine.

Masters of Wine nu a apărut pentru a crea o aristocrație simbolică a vinului. A apărut din nevoia de a ridica nivelul de pregătire profesională și de a certifica excelența. De aceea, istoria titlului este, în fond, istoria unei idei simple. Profesia devine mai puternică atunci când își poate verifica riguros competențele.

Institutul s-a transformat apoi treptat într-o organizație internațională. În 1984, examenul s-a deschis și profesioniștilor din afara comerțului tradițional cu vin. Astfel au putut intra în acest traseu și producători, jurnaliști sau alți specialiști.

În 1988, examenul a devenit accesibil candidaților din afara Regatului Unit. Australianul Michael Hill Smith a devenit astfel primul Master of Wine internațional. În 1992, examenul era deja organizat pe trei continente. Astăzi, programul are studenți din zeci de țări, iar Institutul funcționează ca o comunitate profesională globală.

Ce înseamnă, de fapt, să devii Master of Wine

Una dintre cele mai persistente neînțelegeri este aceea că MW ar fi un fel de diplomă superioară obținută după un curs. Nu este. E rezultatul unui traseu profesional și academic foarte solicitant.

Pentru a intra în program, candidatul trebuie să aibă o calificare în domeniul vinului de nivel corespunzător și cel puțin trei ani de experiență profesională în industrie. Programul propriu-zis are trei etape, iar durata minimă este de trei ani. Pentru mulți candidați, însă, drumul este mai lung.

Prima etapă este una de fundamentare. Candidatul participă la seminarii, zile de curs și activități de evaluare. La final susține o evaluare care include o degustare în orb cu 12 vinuri și două eseuri teoretice. Apoi începe etapa decisivă, iar examenul cere să cunoști vinul dincolo de pahar.

Etapa a doua a examenului Master of Wine are două componente. Prima este un practică, cadrul căreia candidații trebuie să treacă prin trei probe de degustare în orb, fiecare cu câte 12 vinuri. Nu este suficient să recunoască un soi sau o regiune. Evaluarea urmărește varietatea, originea, atractivitatea comercială, tehnologia de vinificație, calitatea și stilul.

A doua componentă este teoretică. Cele cinci lucrări acoperă viticultura, vinificația și procedurile de dinaintea îmbutelierii, manipularea vinului, afacerea vinului și problemele contemporane ale domeniului. Cu alte cuvinte, examenul nu verifică doar dacă un candidat știe să descrie un vin, întrebările sunt mult mai ample. Înțelege el întregul sistem care face posibil acel vin? Știe ce se întâmplă în vie? Înțelege relația dintre soi, sol și climă? Poate analiza deciziile de vinificație? Înțelege economia și comerțul? Poate explica schimbările care transformă industria și poate face toate acestea limpede, argumentat și profesionist? Aici se află diferența dintre o colecție de informații și competența reală.

A treia probă, cercetarea

Poate cea mai interesantă parte a traseului este lucrarea de cercetare. Lucrarea este ultima componentă a examenului. Candidatul trebuie să realizeze o cercetare individuală, cuprinsă între 6.000 și 10.000 de cuvinte, pe o temă legată de lumea vinului. Subiectul poate veni din științe, arte, științe sociale, economie sau alte discipline. Condiția esențială este ca cercetarea să fie riguroasă și să contribuie la înțelegerea domeniului. Aici titlul începe să semene mai puțin cu o certificare și mai mult cu o formă de cercetare aplicată. Un Master of Wine nu trebuie doar să știe multe lucruri despre vin, trebuie să poată demonstra ceea ce a acumulat, nu doar să repete, să investigheze, construind argumente pentru impresiile și afirmațiile aduse în discuție.

Institutul este categoric, nu există statutul de „part-qualified MW”. Pentru a deveni Master of Wine trebuie promovate toate componentele.

De ce contează acest model pentru România

România nu duce lipsă de patrimoniu viticol. Are soiuri autohtone, podgorii cu istorii diferite, terroir-uri diverse și o tradiție documentată de secole. Problema este alta. Cât de bine reușim să transformăm acest patrimoniu într-un discurs profesional internațional? Un patrimoniu care nu este documentat rămâne vulnerabil și destinat ignorării și, în cele din urmă, uitării. Un soi care nu este cercetat rămâne doar un nume, și mai este utilizat în virtutea inerției sau grație unei mode. O regiune despre care nu se scrie riguros rămâne neexploatată și dependentă de poveștile altora.

Cel mai grav este când o industrie nu își formează propriii specialiști de nivel internațional și riscă astfel să fie discutată și expusă permanent din exterior, și evident, fără implicare emoțională. De aici începe relevanța unui Master of Wine cu reședința profesională în România. Nu pentru prestigiul în sine al unei titulaturi extrem de onorante, ci pentru ceea ce poate construi aceasta în jurul ei.

Un asemenea specialist ar putea deveni un punct de legătură între producători, economie locală, cercetare, educație, gastronomie, comerț și presa internațională. Ar putea contribui la proiecte de cercetare, nu doar să participe la jurizări și conferințe. În jurul său s-ar putea construi programe educaționale și astfel, ar putea fi explicate în mod profesionist și aplicat diferențele dintre regiunile viticole românești, într-un limbaj inteligibil pentru publicul internațional.

Poate cel mai important, ar putea contribui la formarea unei generații de profesioniști care să privească vinul românesc nu ca pe o marfă oarecare, ci ca pe un teritoriu de cunoaștere.

România există deja în harta de expertiză a unor Masters of Wine

România nu are, în prezent, un Master of Wine stabilit aici, dar există în aria de expertiză a mai multor Masters of Wine. Acest lucru nu este deloc neglijabil.

Caroline Gilby MW, cercetătoarea Europei Centrale și de Est, a devenit Master of Wine în 1992. Ea are o pregătire inițială în botanică și un doctorat în știință, înainte de a fi intrat profesional în lumea vinului. Astăzi este una dintre vocile internaționale cunoscute pentru specializarea în Europa Centrală și de Est. În 2018 a publicat The Wines of Bulgaria, Romania and Moldova, după ani de călătorii și documentare în regiune. A contribuit, de asemenea, la lucrări de referință precum The Oxford Companion to Wine, The World Atlas of Wine și alte publicații internaționale. Profilul său profesional este relevant tocmai prin această combinație de știință, cercetare, comerț, scris și cunoaștere directă a regiunilor.

Elizabeth Gabay a devenit Master of Wine în 1998. Lucrează în sud-estul Franței și este specializată în numeroase regiuni europene. Profilul Institutului arată un parcurs care reunește producția, consultanța, educația, jurnalismul, cercetarea de piață, jurizarea și comunicarea. Elizabeth Gabay MW este autoarea volumului II din seria Wine secrets of Romania, Dobrogea Reagion, un proiect alAsociației Winelover România. Este, de altfel, un exemplu bun pentru ceea ce poate însemna astăzi un MW. Nu o specializare îngustă, ci o capacitate de a privi domeniul din mai multe unghiuri.

Alți MW cu România în portofoliu

Patrick Farrell MD MW are o combinație profesională neobișnuită chiar și pentru universul MW. Este medic și Master of Wine, iar profilul său include România în lunga sa listă de regiuni de expertiză, alături de numeroase zone viticole europene și din lumea nouă. Un asemenea parcurs ne amintește că lumea vinului nu este izolată de celelalte domenii ale cunoașterii, dimpotrivă. Cu cât profesia devine mai sofisticată, cu atât are nevoie de oameni formați în mai multe discipline.

Mike Best MW dovedește că România poate sta cu demnitate într-un portofoliu profesional internațional. Mike Best a devenit Master of Wine în 2020, este buyer, jurat și educator și lucrează pentru importatorul britanic Boutinot. În responsabilitățile sale intră portofolii din mai multe țări, între care și România. Prezența țării noastre într-un asemenea portofoliu arată un lucru simplu, că pentru un profesionist internațional, țara noastră nu este o necunoscută.

Demetri Walters MW, un îndrăgostit de România

Demetri Walters este consultant independent și nu are întâmplător inclusă România în aria sa de expertiză regională. Lista sa cuprinde, între altele, Cipru, Douro, Germania, Grecia, Israel, Liban, Noua Zeelandă, Portugalia, România, Sicilia, Africa de Sud, Marea Britanie și Statele Unite. Specializările sale includ evaluarea senzorială, educația, istoria vinului, evenimentele, turismul viticol și asocierea dintre gastronomie și vin. Este un profil care arată cât de larg poate deveni câmpul profesional al unui Master of Wine.

Într-un interviu acordat Marinelei Ardelean pentru Wines of Romania, el a precizat că a fost în România cu 40 de ani în urmă, pe când avea 16-17 ani, însoțindu-l pe tatăl său, militar de carieră, care era atașatul unui producător la vremea aceea. Este pe jumătate grec cipriot după mamă și britanic după tată.

El spune că vinurile românești și cele grecești sunt percepute în mod asemănător din perpectiva soiurilor autohtone, cu istorie, uneori nespusă sau insuficient cunoscută, și care ar trebui readusă în actualitate. El a amintit familia de soiuri Fetească, minunatul soi vechi Tămâioasă și Negrul de Drăgășani. Grecia are și ea astfel de soiuri care coboară mult în timp și care acum revin în atenție.

România și piața europeană de vinuri

Europa este o piață tradițională a vinurilor. Aici există producători cu sute de ani de tradiție, cu expunere solidă și vinuri intrate de mult în conștiința publicului. România a pierdut ani de zile legătura cu aceste piețe. Românii își beau propriul vin, iar asta este un lucru extraordinar. Puține produse agro-alimentare se mai pot lăuda astăzi la noi cu o asemena performanță. Dar orice producător serios și orientat spre segmentul mediu și premium știe cât e de importantă pătrunderea pe o piață externă, oricât de pretențioasă ar fi.

Intrarea pe piața britanică de vinuri este dificilă și provocatoare, spune Demetri Walters, căci este o piață matură. România ar trebui să fie mai atentă în a avea o reprezentare de durată pe această piață. Vinurile din soiuri internaționale de pe această piață reprezintă rareori spre deloc România. Merlot-ul, Pinot-ul nu reprezintă România. O fac însă cu succes Feteasca Neagă, Tămâioasa, Negrul de Drăgășani și alte comori din patrimoniul autohton. Vinuri din aceste soiuri trebuie aduse pe piață, chiar dacă sunt ceva mai scumpe, mai greu de produs, mai puțin cunoscute.

Sfaturi valoroase de la Demetri Walters Master of Wine

Alături de valorificarea soiurilor autohtone, sfatul lui Demtri esta ca producătorii să coopereze sub auspiciile unui scop comun. Prin eforturi conjugate, ei ar trebui, spune generosul MW, să aducă în fața cumpărătorilor intermediari cât mai multe vinuri românești. Desigur, piața reprezentativă care aduce mai mulți bani este cea a soiurilor internaționale, dar cele autohtone au un mai mare potențial de a ajunge la inima acestor comercianți care vor vinde vinul cu poveste cu tot.

Demetri Walters crede că reprezentarea țării, a regiunii, a soiurilor cu tradiție locală este calea cea mai potrivită pentru accederea pe piețele mari, consacrate, mature. Acolo competiția este acerbă, iar notorietatea unor soiuri, producători și țări face aproape imposibilă competiția pentru țările emergente precum România. Pe o asemenea piață, cea mai mare parte o constituie nu vinurile cu personalitate, ci cele modeste, chiar cu reziduri de zahăr, dar vândute de etichetă.

Ce se vinde pe piața vinurilor

Noutățile ultimilor ani, precum vinul orange sau cele obținte prin vinificare după înlăturarea cojilor de pe boabe și cele obținute din soiuri indigene, naționale, precum o fac Italia, Spania, Grecia, Cipru ocupă un segment de piață semnificativ. Este apoi această mișcare a vinului ecologic. Alături de strugurii autohtoni și de vinurile cu poveste, acestea sunt căile prin care se poate convinge un comerciant și un consumator să aleagă altceva.

Să spunem povestea vinului românesc. Pe rafturile unui supermarket vom găsi un mixt internațional fără personalitate. Într-un restaurat din UK, consumatorul va putea alege un vin cu personalitate doar dacă cel care face selecția își dă silința sau chiar are un interes personal în a aduce și alte vinuri pe listă. Varietățile autohtone au cea mai mare autoritate în a spune povestea vinului din fiecare țară.

Din punctul său de vedere, industria vinului din România este una dintre cele mai de succes din regiune. „Este grozav că vă beți vinul și că veți trimite și în UK ceva din el, căci vinul românesc n-a fost niciodată mai bun” a apreciat Demetri Walters situația actuală.

Între adolescență și maturitatea profesională

Un MW care vorbește despre vinurile noastre și a cunoscut România înainte de această etapă profesională este mai mult decât o coincidență.

„Am fost în România între 1982 și 1984. Aveam vreo 15-18 ani, deci eram foarte impresionabil. Călătoream mult prin țară. Tata era atașatul militar. Locuiam într-o casă frumoasă chiar lângă Aviatorilor, pe Aleea Alexandru. Doamne ferește, a fost demult! M-am întors de atunci ca juarat, și mi-a plăcut enorm, deoarece competiția a inclus excursii la Dealul Mare, Dragașani și altele” își amintește Demetri Walters cu plăcere experiențela sale din România.

Felul în care cineva își alege o meserie este uneori un rezultatul uni joc al hazardului. În cazul său a fost o adevărată poveste de iubire.

„M-am îndrăgostit, mai degrabă de lumea vinului, deoarece a fost mult timp pasiunea mea, chiar și în timp ce urmam alte cariere. În copilărie, visam să fiu ofițer de armată ca tatăl meu, deși acest lucru nu s-a materializat și eram oarecum pierdut în privința drumului de urmat. Putea fi și mai rău. Fratele meu mijlociu voia să fie un robot… Timp de mulți ani am încercat și alte profesii, deși în ultimii treizeci de ani a devenit clar că industria vinului era locul unde trebuia să fiu. Nu aș fi fost fericit fiind vânător de capete. S-a ivit oportunitatea de a intra în comerțul tradițional cu vinuri. Am profitat de ea” ne-a mărturisit în exclusivitate Demetri Walters MW.

Un Master of Wine se destăinuie pentru News Edge

Cu riscul recurenței, l-am întrebat ce înseamnă să fii Master of Wine.

„A fi Master of Wine înseamnă lucruri diferite pentru oricine ai întreba. Pentru mine, înseamnă să fiu obiectiv; să văd lumea vinului într-un mod diferit, mai holistic. Desigur, deschide uși, deși, în cele din urmă, înțelegerea lumii vinului este cea care îmi aduce o aduce plăcere personală.

Am domeniile mele de expertiză, deși unul dintre principalele beneficii ale faptului de a fi Master of Wine este că îi ajut pe alții pe drumul lor. Pe lângă asta, întâlnesc oameni atât de interesanți, amabili și captivanți din întreaga lume a vinului. Împărtășim o experiență comună. Despre asta și despre trăirea unei vieți bune pe care o aduce vinul, este vorba” a mărturisit Demetri Walters.

Ana-Emilia Jackson, născută Săpungiu, românca Master of Wine

Povestea Anei-Emilia Jackson are o semnificație aparte. Aici nu mai vorbim despre un specialist străin care a inclus România în aria sa de expertiză, vorbim despre o româncă ajunsă la statutul de Master of Wine.

Institutul o prezintă explicit ca venind la Londra din România. Parcursul ei profesional a continuat în Marea Britanie, unde a construit o carieră în industria vinului și a ajuns la titlul MW în 2016. Numele ei apare astăzi în istoria Institutului alături de profesioniști din zeci de țări. Este un moment important pentru România, dar și un moment care merită privit fără triumfalism, căci iată, au trecut 10 ani de la obținerea titlului pentru Ana Săpungiu, fără ca un specialist cu reședință în România să ajungă la acest nivel.

Ana-Emilia Jackson este o dovadă că un profesionist format în România poate ajunge la unul dintre cele mai înalte niveluri ale profesiei. În același timp, faptul că ea nu este stabilită profesional în România deschide o întrebare nouă. Când va veni următorul pas? Când va exista un Master of Wine care să locuiască, să lucreze și să construiască în România în jurul acestei competențe, o poveste a vinului românesc? Aceasta este întrebarea care poate transforma o performanță individuală într-o miză colectivă.

Ungaria și Portugalia, două exemple care merită privite cu atenție

În 2026, Institutul a anunțat șapte noi Masters of Wine. Între aceștia se află Sue Tolson, primul MW cu reședința în Ungaria, și Tiago Macena, primul MW cu reședința în Portugalia. Institutul include acum aceste două țări în directorul său național de Masters of Wine. Ambele țări au tradiții viticole remarcabile, de aceea, comparația cu România este interesantă. Nu pentru că România ar trebui să se măsoare permanent cu alții, ci pentru că aceste exemple arată că patrimoniul viticol și reprezentarea profesională internațională sunt două lucruri diferite.

Poți avea secole de istorie viticolă în spate, podgorii glorioase și vinuri medaliate, și să ai nevoie în continuare de oameni care să construiască punți către lumea profesională globală. Ungaria și Portugalia nu și-au descoperit tradiția prin apariția unui Master of Wine. Au dobândit însă un nou reper profesional prin prezența unui specialist stabilit acolo.

Dar România nu are motive să se rușineze că nu are încă un MW rezident. Poate că acesta ar trebui să fie un imbold, o pișcătură de orgoliu utilă unui specuialist poate prea prins în multitudinea de preocupări și angajamente. Absența din portofoliul țărilor reprezentate de un Master of Wine poate fi transformată într-un obiectiv.

Ce fel de proiect ar putea porni de aici?

Un Master of Wine stabilit în România nu ar trebui să fie doar un nume prestigios pe o carte de vizită. Ar putea deveni centrul unui proiect mai amplu, dedicat documentării ample a soiurilor autohtone. Un asemenea statur poate coagula finanțarea necesară unui program de cercetare a podgoriilor istorice, a unei platforme de educație profesională. Și nu doar profesională, ci chiar pentru educația publicului, tot mai interesat de tainele vinurilor. O serie de conferințe, un dialog permanent între viticultori, oenologi, cercetători, istorici, gastronomi și specialiști în comunicare ar face mult bine industriei de profil, văzută din toate perspectivele.

De ce nu,  într-o etapă ulterioară, un forum internațional dedicat soiurilor românești ar consolida poziția vinurilor noastre din soiurile autohtone. Cine nu a auzit de vinurile de Bordeaux? Și totuși, sub auspiciile Institutului Master of Wine, în octombrie va avea loc London Bordeaux tasting, cu vinuri vintage din 2022. În noiembrie va avea loc Adelaide Bordeaux Tasting, cu vinuri din 2020, tot vintage, așadar. Evenimentul va avea loc la Adelaide, National Wine Centre, Australia. Iată ce înseamnă intrarea în marea familie Master of Wine pentru un vin celebru, dintr-o regiune nu mai puțin cunoscută.

Vă imaginați un simpozion de Fetească Neagră?

Vinuri din soiurile Feteasca Neagră, Feteasca Regală, Tămâioasa Românească și altele merită cu prisosință astfel de evenimente. O dovedesc numeroasele premii în competițiile internaționale de profil. Chiar dacă la nivel central, nu pare să existe un interes pentru promovarea viei și vinului românesc, un Master of Wine și o coaliție de producători și comercianți ar putea construi cu înțelepciune și viziune, povestea vinului românesc. Nu este nevoie ca o astfel de inițiativă să pornească de la ideea că un soi ar fi cel mai bun.

Întrebarea mai interesantă ar fi alta.Care dintre soiurile românești are forța culturală, istorică, agronomică și identitară necesară pentru a deveni unul dintre marile repere prin care România viticolă poate fi recunoscută?

Răspunsul nu trebuie dat de un singur om, ci ar trebui construit prin cercetare și dialog. Aici, vocile unor Masters of Wine care cunosc România ar putea deveni extrem de valoroase.

Ce spun românii

Într-un sondaj organizat pe Facebook, am inclus 28 de soiuri autohtone, din patrimoniu viticol remarcabil, cu peste 50-60 de soiuri autohtone identificate în total. Dintre acestea, în jur de 30 sunt folosite frecvent pentru vinuri.

Feteasca Neagră a întrunit 44% în preferințele celor care au avut amabilitatea să răspundă. Tămâioasa românească s-a clasat pe locul al doilea, cu 22%. Cu câte 5% au fost Feteasca Albă, Băbeasca, Grasa de Cotnari, Crâmpoșia Selecționată. Galbena de Odobești, Cadarca (Lugojana), Feteasca Regală și Busuioaca de Bohotin au obținut câte 1% fiecare. Restul de 10% e pierdut printre meandrele algoritmilor, dar scorul net, obținut de Feteasca Neagră spune mai mult decât o cercetare oficială, pe care încă o aștept. Așa am așteptat și reacția autorităților la etapa de vinuri rosé din cadrul Concours Mondial de Bruxelles(CMB) 2025.

Vinuri cu pedigree

Italia este liderul absolut detașat, cu peste 370–500 de soiuri autohtone recunoscute oficial și cultivate comercia. Ampelografii estimează că în total, incluzând variantele regionale necomerciale, numărul lor trece de 1.000.

Georgia, considerată leagănul vinului, deține o bogăție genetică fantastică, constând din peste 525 de soiuri autohtone de viță-de-vie.

Portugalia, care din acest an are un MW, are o densitate uriașă de viță-de-vie nativă, adăpostind peste 250 de soiuri autohtone unice, precum Touriga Nacional, Touriga Franca sau Alvarinho. Datorită izolării sale istorice, Portugalia și-a păstrat aceste soiuri fără a le înlocui cu cele internaționale.

Turcia are o istorie viticolă ancestrală și se estimează că deține între 600 și 1.500 de varietăți native de struguri. Aproximativ 50-60 dintre acestea sunt cultivate în prezent pentru producția comercială de vin.

Grecia, cu o tradiție viti-vinicolă care datează din antichitate, are peste 300 de soiuri indigene printre care Assyrtiko, Xinomavro sau Agiorgitiko. Franța are aproape 300 de soiuri de struguri înregistrate oficial în catalogul său, însă doar 20 de soiuri acoperă aproximativ 87% din suprafața totală a viței de vie din țară.

America de Nord găzduiește cam 20–30 de specii distincte de viță-de-vie sălbatică Vitis vinifera. Din punctul de vedere al soiurilor autohtone și al hibrizilor americani, numărul acestora se ridică la câteva zeci de soiuri celebre utilizate pe scară largă pentru vin, sucuri sau consum în stare proaspătă. Continentul Nord American este cel mai mare centru de biodiversitate pentru vița-de-vie din lume. Din speciile sale native au fost selecționate și cultivate numeroase soiuri unice.

Institutul Masters of Wine nu stă pe loc

Calendarul Institutului pentru lunile următoare arată cât de viu este acest univers profesional. Alături de evenimentele dedicate vinului de Bordeaux, în programul prestigiosului institut sunt alte evenimente remarcabile. În ianuarie 2027, Institutul organizează un curs introductiv în Spania, în La Rioja. În aprilie 2027, Adelaide va găzdui al 11-lea International Symposium al Institutului, între 15 și 18 aprilie.

Este relevant că aceste evenimente nu sunt construite doar în jurul prestigiului, unele pun în centru solul, altele cercetarea, istoria, analiza comparativă, comerțul sau schimbul de idei. Aici se vede adevărata funcție a unei comunități profesionale, nu doar să păstreze un standard, ci să-l împingă permanent înainte.

Ce ar putea însemna pentru România doi Masters of Wine

Imaginea unei țări viticole nu se construiește numai în cramă. Se construiește și în biblioteci și laboratoare, în universități, săli de conferință, arhive, competiții internaționale, dar și în paginile publicațiilor de specialitate.

Cel mai important poate, este că această imagine se coagulează mai ales, în mintea oamenilor capabili să explice de ce un teritoriu este important. De aceea, unu-doi Masters of Wine români, cu reședința aici și expertiza principală pe vinurile românești ar putea reprezenta mai mult decât câteva titulaturi prestigioase, ar putea crea o masă critică. Un asemenea nucleu ar putea produce cercetare, educație și dezbatere. Ar putea contribui, de asemenea, la schimbarea modului în care sunt prezentate regiunile României și ar pune în dialog producătorii consacrați cu generațiile tinere.

Desigur s-ar aduce în discuție soiurile autohtone fără patriotism de vitrină și fără complexe de inferioritate. Cu alte cuvinte, ar putea ajuta România să-și spună singură povestea vinului.

Excelența nu se improvizează

Excelența nu este o decorație, este o disciplină. La fel ca în sport, unde o medalie, un record sunt nu doar recompensa lor bănească , ci ani de muncă, efort, sacrificii, renunțări, sănătate pe muchie uneori. Excelența autentică nu se obține printr-o teză compilată ori cumpărată de la alții mai isteți. Nu se construiește din citate adunate de pe internet, pentru aplauzele celor cu o cultură îndoielnică și nici nu se improvizează într-o după-amiază de documentare.

În spatele unui specialist în vin adevărat sunt ani de muncă, de cercatrae, de pregătire, drumuri, vii, crame, producători, jurizări, analize, antrenamente. Drumurile au trecut prin arhive și biblioteci, la seminarii și conferințe. Dar sunt și eșecuri, examene repetate, întrebări la care nu există răspunsuri simple. Și este, mai ales, capacitatea de a spune la sfârșitul acestui drum că titularul știe mai mult decât știa înainte, dar știe și cât de mult mai are de învățat.

Excelența profesională nu este, în orice domeniu, o certitudine bătută în cuie, nu e un orizont care, odată atins, a încheiat un parcurs. E competență însoțită de luciditate.

Un apel pentru următorul Master of Wine din România

România are nevoie de performanță, nu de titluri goale, diplome puse în ramă și titluri pompoase agățate de nume pentru a le face să răsune impresionant. Nici de un prestigiu împrumutat nu are nevoie, ci de profesioniști care să cunoască domeniul din interior și să-l poată explica lumii. De aceea, apariția unui Master of Wine cu reședința în România ar putea deveni un moment important pentru industria locală. Nu pentru că două litere ar rezolva problemele unui întreg sector, ci pentru că ele ar putea marca începutul unei etape. Una în care cercetarea ar conta mai mult, documentarea ar fi mai serioasă, iar soiurile autohtone ar fi privite fără prejudecăți și fără exaltări facile.

Patrimoniul viticol ar fi tratat atunci ca patrimoniu cultural. România ar avea mai mulți oameni capabili să vorbească despre ea în limbajul exigent al lumii internaționale. Poate că viitorul Master of Wine român se află deja undeva într-o sală de curs, într-o cramă sau laborator. Este foarte posibil ca în acest moment, viitorul MW al României să scrie, să jurizeze. Poate încă nu știe că drumul lui are calificare necesară pentrua  continua atât de departe. Dar un asemenea drum începe întotdeauna cu aceeași materie primă, curiozitatea transformată în muncă.

La fel cum vița de vie are nevoie de ani pentru a-și adânci rădăcinile, profesia are nevoie de timp pentru a-și adânci cunoașterea. Un mare vin poate purta amprenta unui loc special, dar e nevoie de un profesionist care să ducă acel loc spre lume. Pentru România, următorul Master of Wine nu ar trebui să fie doar un titlu de ziar și motiv de mândrie, ar putea fi începutul unei noi geografii profesionale a vinului românesc.