Pierderea de timp este din ce în ce mai prezentă în fotbal. Ce schimbări se pot face înainte de Cupa Mondială

În Premier League, proporția unui meci în care mingea este în joc este aproape la un nivel record. FIFA, organismul de conducere al fotbalului mondial, are un obiectiv de 60 de minute cu mingea în joc pe meci. Cu toate acestea, două meciuri din Premier League din acest sezon au avut puțin peste 45 de minute de acțiune. Această durată reprezintă jumătate din timpul alocat meciului.

Cum se manifestă în joc pierderea de timp

Există numeroși factori care explică această scădere. Unul este durata de timp în care jucătorii preiau fiecare corner, aruncare de la margine și lovitură liberă. Se pune, de asemenea, vina pe opririle repetate din cauza accidentărilor alături de timpul lung de luare a deciziilor de către arbitrul asistent video (VAR) al fiecărui meci.

Evaluările video ale fazelor au crescut numărul și durata opririlor jocului, în special pentru penalty-uri, cartonașe roșii și goluri. Acum există un avantaj în a rămâne jos după contactul în careu în timp ce oficialii verifică posibile încălcări. Ceea ce odată ar fi putut fi un apel marginal poate declanșa o întrerupere lungă care, conform celor de la The Coversation, nu este întotdeauna pe deplin luată în considerare în timpul adăugat de arbitru la sfârșitul fiecărei reprize.

Noi reguli pentru arbitri

Pe măsură ce cresc îngrijorările cu privire la modul în care pierderea de timp ar putea descuraja spectatorii Cupei Mondiale masculine din America de Nord din această vară, se introduc noi reguli care permit arbitrilor să înceapă numărătoare inversă de cinci secunde.Aceasta se aplică în cazurile aruncărilor de la margine și a loviturilor de poartă.

Echipele se pot confrunta, de asemenea, cu sancțiuni dacă jucătorii lor înlocuiți au nevoie de mai mult de zece secunde pentru a părăsi terenul de joc. Cercetarea condusă de The Coversation, publicată în Journal of Sports Economics, sugerează că nicio înăsprire a regulilor nu va rezolva problema fotbalului cu pierderile de timp. Este nevoie ca arbitrii să fie sprijiniți corespunzător pentru a rezista presiunii psihologice din teren.

Cum se calculează timpul de joc pierdut

Aceeași sursă a constatat că timpul necesar întreruperilor meciurilor este adesea adăugat în mod inexact. Acestea se realizează în funcție de judecățile arbitrilor, care decid singuri cât timp se adaugă. Acest lucru poate fi benefic în special pentru echipele gazdă, care au un suport mai puternic pe stadion.

Fotbalul jucat fără fani în pandemia COVID-19 a arătat că arbitrii sunt susceptibili la presiunea socială exercitată de publicul de pe stadion. Aceștia pot lua decizii subiective sau marginale, cum ar fi acordarea cartonașelor galbene și a timpului suplimentar.

Istoria timpurie a fotbalului

Spre deosebire de sporturile în care cronometrul se oprește, fotbalul absoarbe întreruperile, în loc să le izoleze. Acest lucru datează din istoria timpurie a sportului. Când durata meciului a fost standardizată în secolul al XIX-lea, un cronometru simplu era practic. O interpretare este că 90 de minute au devenit standardul, deoarece producea în mod fiabil 60 de minute de acțiune cu mingea în joc.

Până în anii 1890, această durată a meciului a fost înrădăcinată în regulile oficiale ale International Football Association Board (IFAB). Conceptul de timp suplimentar a fost adoptat oficial în 1891 și aplicat la discreția arbitrului. Oficialul trebuia să corecteze cele mai evidente pierderi de timp în timpul celor 45 de minute ale fiecărei reprize.

Dar timpul suplimentar nu se măsoară mecanic. Este estimat de oameni care aplică adesea reguli generale sub presiunea jucătorilor, managerilor și spectatorilor. La ultima Cupă Mondială din 2022, FIFA a extins timpul de prelungire pe care arbitrii îl puteau adăuga la sfârșitul fiecărei reprize. Această decizie a fost luată în încercarea de a descuraja jucătorii să piardă timpul.

Deciziile nu au fost aceleași

The Conversation a efectuat o analiză în ceea ce privește Cupa Mondială din 2022 și Campionatul European din 2024. Scopul a fost de a identifica diferențe în modul în care arbitrii au prelungit timpul la sfârșitul primei și celei de-a doua reprize. Conform FIFA și IFAB, timpul suplimentar ar trebui aplicat în mod consecvent în ambele reprize.

În practică, aceste decizii nu au fost aceleași. Arbitrii au prelungit mult mai mult timp în a doua repriză decât în ​​prima – parțial din cauza mizei crescânde a fiecărui meci pe măsură ce acesta se apropie de final. Aceste modele au fost mai puternice la Cupa Mondială, ceea ce probabil a fost legat de edictul FIFA de a crește timpul cu mingea în joc.

The Conversation a constatat că arbitrii au permis mult mai mult timp suplimentar în reprizele a doua strânse, în timp ce primele reprize în meciurile strânse au fost uneori scurtate. Acest lucru poate avantaja echipa aflată în dezavantaj în repriza a doua, oferindu-i o șansă mai mare de a reveni la egalitate.

Introducerea unui cronometru

Înseamnă asta că fotbalul ar trebui să urmeze calea unor sporturi precum baschetul, fotbalul american și rugby-ul? Asta ar însemna că va fi folosit un cronometru iar fiecare repriză ar fi încheiată la expirarea timpului oficial. Atractivitatea ar putea părea evidentă. Dar ar schimba și natura fotbalului.

Meciurile ar deveni și mai lungi, întreruperile s-ar multiplica și s-ar prelungi. De asemenea, fluxul continuu care dă jocului ritmul și tensiunea sa ar fi amenințate și mai mult. Tentația de a lua în considerare și ferestrele de reclame televizate ar putea crește, de asemenea.

Cupa Mondială din această vară va include deja pauze de hidratare de trei minute la mijlocul fiecărei reprize pentru a atenua temperaturile ridicate din meciuri. În cele din urmă, timpul suplimentar este o reamintire a ceea ce este fotbalul: un sport jucat în timp de alergare care nu poate fi măsurat perfect. Arbitrii nu vor fi niciodată pe deplin consecvenți. Momentele pe care le arbitrează sunt încărcate de incertitudine în ciuda eforturilor VAR.