Manchester City este ultima echipă care a câștigat campionatul doar cu fotbaliști englezi, acum 58 de ani. Maresca, debut cu adrenalină

Până la debutul în noul sezon, Manchester City câștigase toate meciurile jucate acasă, în Premier League, cu Bournemouth. Doar în 1989, pe când cele două echipe se aflau în liga secundă, au remizat spectaculos, 3-3, în Manchester. Lucrurile nu au fost deloc departe să se schimbe în după-amiaza de duminică. City-ul lui Maresca a fost mai puțin îndrăgostit de minge, dar poate un pic mai perpendicular pe poartă.

Și-au creat ușor ocazii, pe care le-au ratat cu seninătate. Cel puțin două dintre ele, Haaland în prima repriză, după o centrare a lui O Reilly și Guehi în a doua, păreau mai greu de ratat, decât de marcat. Însă, când nu mai ai mingea atât de mult, implicit îi dă șanse mai mari adversarului. Iar Bournemouth a profitat de asta și a deschis scorul prin Tavernier. Echipa din sudul Angliei a avut două ocazii mari de a își mări avantajul, dar Donnarumma a fost la post.

Manchester City a întors scorul în ultimele 10 minute

City a încercat mult în bandă, mai ales cu Semenyo, dar veteranul Smith a fost de netrecut. Enzo Maresca a profitat de banca ofertantă și a schimbat până a găsit soluția salvatoare. Aceasta a fost o fază fixă și o centrare perfectă a lui Cherki. Guehi era atât de singur în careu încât parcă era pe plajă în Bournemouth în extra sezon. De data asta nu a mai ratat și City a egalat în minutul 84.

În prelungiri, Gvardiol a dovedit că are valențe de vârf iscusit. Printr-o demarcare spectaculoasă a evitat offsideul mult mai bine decât o făcea Pippo Inzaghi pe vremuri. A primit mingea și a tras din prima, printre picioarele fundașului, la colțul opus. Până și Haaland care era lângă a privit cu admirație execuția și cum se scurge mingea în plasă. Tușierul s-a grăbit și a ridicat fanionul, dar mult hulitul sistem VAR a făcut dreptate. Manchester City și-a continuat tradiția și a învins cu 2-1.

Un debut bun pentru Maresca la City, în Premier League, după dezastrul din Supercupa cu Arsenal. Deși bucuria a fost mare pe moment, pe fețele fanilor lui City se putea citi crisparea chiar și după golul lui Gvardiol. Dar acești fani trebuie să facă un mic efort de memorie și să redescopere echipa de dinainte de Pep Guardiola. Cu bune și cu rele.

O echipă construită ca o alternativă pentru tineri

Spaniolul a venit în 2016, dar echipa există totuși din 1880. Atunci când preotul Arthur Connell și fiica sa au fondat clubul pentru a atrage tinerii din cartier. Fotbalul a fost gândit ca o alternativă la cum își petreceau adolescenții anii în acele vremuri. Adică alcool și multă violență, inclusiv bătăi de stradă.

14 ani mai târziu, după mai multe schimbări de nume și de acționariat, a devenit Manchester City. O echipă care să reprezinte întregul oraș, nu doar un cartier. Și a fost chiar prima echipă din Manchester care a câștigat un trofeu major în fotbalul englez. Se întâmpla la doar 5 ani de la promovarea în prima ligă. În 1904, pe stadionul din Crystal Palace, City o învingea pe Bolton în finala FA Cup cu 1-0.

Scandalul mitei pentru adversari

Golul victoriei era înscris de Billy Meredith. Un atacant galez, care a fost primul erou al lui Manchester City, club pentru care a înscris de 148 de ori. A plecat însă în 1906, după un scandal imens. Atât el, cât și mai mulți jucători ai „Cetățenilor” au fost descoperiți că mituiau jucători adverși. Ancheta a arătat că o făceau la sugestia antrenorului de atunci, iar asta a declanșat un adevărat cutremur la Manchester. Antrenorul și 17 jucători ai lui City au fost suspendați.

Clubul a revenit în prim plan după Primul Război Mondial. Mai întâi s-a mutat pe Maine Road, după ce o tribună a vechiului stadion a fost distrusă de un incendiu. Aici avea să stabilească un nou record de prezență. Peste 80.000 de fani au venit la un meci cu Stoke din FA Cup. O competiție în care „Cetățenii” au jucat în finală în 1933, contra lui Everton. Au pierdut fără drept de apel, 0-3, dar și-au luat revanșa un an mai târziu. City a câștigat a doua FA Cup, contra lui Portsmouth, 2-1, după ce au întors scorul pe final.

Cea mai ciudată retrogadare din istoria fotbalului englez

3 ani mai târziu, City a adus și titlul pe Maine Road pentru prima dată, într-un an în care rivala din oraș retrogada în liga secundă. Dublu motiv de sărbătoare. Euforia nu a ținut însă mult. Sezonul următor, campioana avea să aibă cea mai ciudată retrogadare din istoria fotbalului englez. City s-a dus în liga secundă cu golaveraj pozitiv și cu cele mai multe goluri marcate în ligă, inclusiv peste campioana Arsenal.

Da, City a avut și multe momente de acest gen de-a lungul istoriei. Multe căderi, multe retrogadări, decenii întregi în care nu au câștigat trofee și au fost al doilea club din oraș. De exemplu, în 1998, pe când Ferguson câștiga titlu după titlu la United, City a retrogadat în liga a treia. A stat doar un sezon acolo, dar pare că suficient cât să îi facă pe fani să se teamă de astfel de momente. Poate de aici și sentimentul de frică transmis de zeci de mii de fani pe Ettihad în startul noului sezon.

Portarul care a jucat 20 de minute cu gâtul rupt

Mai ales că City din trecut avea acest „dar”, ca după mari performanțe echipa să cadă într-un hău. S-a întâmpat și în anii 50. Les McDowall, omul care a stat cel mai mult pe banca „Cetățenilor” – 19 ani a încercat să copieze tactica lui Don Revie de la Leeds. Nu a reușit să o implementeze nici pe aproape cu același succes, dar a dus-o totuși pe Manchester City în două finale consecutive de FA Cup.

În 1955, City a pierdut finala contra lui Newcastle, ca un an mai târziu să o câștige după un meci incredibil cu Birmingham. „Albaștrii” au câștigat cu 3-1, iar la acest scor a contribuit din plin portarul Bert Trautmann. Germanul, care a apărat poarta lui City de 545 de ori, a jucat ultimele 20 de minute cu gâtul rupt, în urma unui contact violent. Fără să știe de traumatism, Trautmann a făcut chiar câteva parade fabuloase pe final de meci. La decernarea medaliilor, prințul Philipp a observat poziția ciudată a gâtului.

Glorie în anii 70 cu duetul Mercer/Allison

Însă cea mai bună perioadă a clubului, până în era investitorilor arabi, a fost un deceniu mai târziu. Așa cum își obișnuise fanii, după un succes, urma o retrogadare. Din liga secundă au preluat-o Joe Mercer și Malcolm Allison pe Manchester City, într-un moment în care clubul nu mai era atractiv. Media spectatorilor scăzuse la aproape 10.000 de oameni pe meci, iar în oraș existau voci care chiar vorbeau despre o fuziune cu United.

Antagonicii Mercer și Allison, unul diplomat și liniștit, celălalt vulcanic și cu un bun team talk, au schimbat profund echipa. Cu Colin Bell, considerat de mulți fani cel mai bun jucător din istoria clubului, alături de Mike Summerbee și Francis Lee, City a devenit din nou campioană. Se întâmpla în 1968, la doar 2 ani de la promovare și la 31 de la primul titlu al clubului. A fost Campioană a Angliei formată exclusiv din jucători englezi.

Anul următor, „Cetățenii” au câștigat din nou FA Cup, după o finală cu Leicester (1-0). Au urmat două trofee noi în același an, 1970. Cupa Ligii a ajuns pentru prima dată la Manchester, după 2-1 în prelungiri cu West Bromwich Albion. Totodată, City a câștigat și primul trofeu european, Cupa Cupelor. După ce au trecut de Shalke, Academica, Lierse și Bilbao, i-au învins pe polonezii de Gornik Zabrze (2-1) în finală.

Momentul în care City a depășit-o pe United

Cu această generație, City a mai câștigat două Cupe ale Ligii, ultima cu Newcastle în 1976, 2-1. Iar pentru fani, victoria care a dus la retrogadarea lui Manchester United din 1974 a fost echivalentă cu un trofeu. Fostul star al rivalilor, Denis Law este cel care i-a înfipt cuțitul în spate lui United, printr-un gol cu călcâiul. Fanii „Diavolilor Roșii” nu au suportat umilința și au invadat terenul.

Deși au avut succese sporadice în fața lui United, City a preluat complet cotrolul orașului în primii ani după venirea investitorilor arabi. În 2009 a fost o infuzie de staruri pe Etihad. Prima vară în care Manchester City a cheltuit peste 100.000.000 de euro pe transferuri. A devenit imediat o normalitate, iar jucători precum Tevez, David Silva, Aguero, Adebayor, Kolo Toure, Dzeko sau Robinho au ajuns să îmbrace tricoul bleu.

Succesiunea de putere în Manchester s-a făcut în 2011, pe vremea lui Roberto Mancini. City își umilea rivala chiar pe Old Trafford, cu 6-1. O zi pe care Sir Alex Ferguson a numit-o cea mai proastă din cariera sa de manager. La finalul sezonului, City îi mai dădea o lovitură lui United. Îi fura titlul în ultima etapă, prin două goluri marcate de Dzeko și Aguero, în prelungiri, cu QPR. Cetățenii se impuneau la golaveraj și câștigau al treilea titlu din istorie.

Dominație totală în Premier League cu Guardiola

Au fost ultimii ani de luptă în Premier League. În 2016 la club a venit Guardiola și a impus o dominație pe care puține echipe au reușit-o în Anglia de-a lungul istoriei. I-a luat un an să se acomodeze. Un an în care nu a câștigat niciun trofeu, pentru prima dată în cariera spaniolului, care înainte le antrenase pe Barcelona și Bayern Munchen. După care a câștigat tot ce se putea câștiga.

City a fost campioană de 6 ori în 10 ani și a devenit prima echipă din Anglia care reușește o serie de 4 titluri consecutive. În 2018 a terminat sezonul cu 100 de puncte, cel mai mare număr din istoria Premier League. Sezonul următor a câștigat toate competițiile interne: campionat, FA Cup, League Cup și Supercupa Angliei. Nimeni nu a mai reușit asta vreodată.

De la dominație în Premier League, la dominație în Europa

A făcut ravagii în Liga Campionilor. A jucat două finale. Pe una a pierdut-o cu Chelsea, pe cealaltă a câștigat-o cu Inter, 1-0, marcând al doilea trofeu european din istoria clubului. A fost anul în care a reușit tripla – Liga Campionilor – Campionat – FA Cup. O performanță pe care doar Manchester United a mai reușit-o în era Ferguson. A zdrobit Real Madrid cu 4-0 pe propriul teren. Au urmat Supercupa Europei și Campionatul Mondial al Cluburilor.

L-a adus pe monstrul Haaland, cel mai precoce marcator din istoria fotbalului englez. Norvegianul a înscris 52 de goluri în sezonul 2022/2023. În fapt, City a fost o mașină de goluri în deceniul Pep Guardiola. Are cele mai multe goluri înscrise într-un sezon de Premier League – 106 și cele mai multe înscrise pe parcursul unui întreg sezon, inclusiv în Europa – 169. În 2018, Manchester City a încheiat sezonul cu o diferență de 79 de goluri.

Ce să mai, era Guardiola va rămâne, probabil, unică în istoria lui City. Până la urmă este antrenorul cu peste 70% procent de victorii și asta în 593 de meciuri. Este uriaș! A câștigat 22 din cele 38 de trofee majore ale clubului. Iar toate aceste cifre îi fac viața extrem de grea lui Maresca.

Provocarea lui Maresca

Desigur, antrenorul italian are totuși un lot impresionant, cotat la 1,3 miliarde de euro. Chiar dacă până acum, în această vară, City a încasat mai mult decât a cheltuit, după plecările lui Rodri, Reijnders, Trafford sau Akanji. Până acum, pentru că zilele acestea marocanul de 18 ani, Ayyoub Bouaddi este așteptat la Manchester. City îi plătește 100.000.000 de euro lui Lille pentru el.

Alți 135.000.000 de euro au plătit deja pe Eliott Anderson, venit de la Nottingham Forrest. Este clar, nu de jucători valoroși duce Maresca lipsă. Provocarea lui va fi să armonizeze trecerea de la morișca de pase a lui Pep la un stil mai perpendicular pe poartă, așa cum a arătat că ar vrea să joace. Și trebuie să facă asta într-o perioadă în care dominația lui City asupra Angliei a fost contestată cu succes de Arsenal. Nu va avea o sarcină ușoară, iar începutul a fost mai mult deât ezitant.