Arsenal are 106 ani consecutivi în prima ligă și este cel mai longeviv club din elita fotbalului englez. Start lansat în noul sezon de Premier League

22 de ani. O perioadă așa de îndelungată încât nu multe cupluri căsătorite reușesc să o atingă. Atât de mult a stat Arsene Wenger pe banca lui Arsenal, schimbând complet fața și filosofia clubului londonez. Iar mariajul dintre londonezi și francez a rezistat în ciuda unor înfrângeri zdrobitoare, care ar clătina orice relație din lumea asta.

Arsenal a pierdut cu 8-2 la Manchester United în 2011, în cea mai dură înfrângere din istoria clubului în Premier League. 3 ani mai târziu, chiar la meciul 1.000 pe bancă Wenger încasa un 6-0 pe Stamford Bridge, cu Chelsea.

Arsenal se identifică cu Arsene Wenger

Era Wenger a început în 1996. „Tunarii” încă aveau imaginea pătată după scandalul care a izbucnit la începutul anului 1995. O anchetă a federației engleze demonstra că antrenorul George Graham a primit mită de la un impresar pentru a face mai multe transferuri.

Luat pe nepregătite, clubul a fost nevoit să-l demită pe Graham. În locul său a fost adus Bruce Rioch, dar nu a rezistat decât un sezon. Londonezii aveau însă un plan clar. Îl urmăreau de ceva timp pe un antrenor francez, care mânca fotbal pe pâine și contribuia din plin la popularizarea sportului rege în Japonia. Nagoya i-a permis lui Wenger să plece, iar pe Highbury sosea primul antrenor francez din Premier League.

Stângaci din fire, Wenger nu a fost atât de bine primit în nordul Londrei. Fanii nu-l cunoșteau, jurnaliștii scriau editoriale dure la adresa sa, iar jucătorii nu ezitau să-l ironizeze în vestiar. Dar lui Wenger nu i-a păsat, ba chiar râdea și el la glumele despre propria persoană. A câștigat vestiarul și a început să-și impună filosofia și strategia. Prima dată a intervenit în alimentația jucătorilor.

Wenger în control, de la alimentație până la transferuri

Wenger le-a impus jucătorilor ce să mănânce și ce nu înaintea meciurilor și le-a redus drastic consumul de bere, inclusiv în zilele libere. A schimbat complet modul în care Arsenal făcea scouting. O pasiune pe care și-a perfecționat-o încă de la primele experiențe pe banca tehnică, la Nancy și Monaco. Pregătirea tehnico-tactică a fotbaliștilor s-a transformat total. Filmulețele pe care Wenger le viziona pe parcursul a sute de ore au intrat în rutina ședințelor.

Rezultatele nu au întârziat să apară. În primul sezon, Arsenal a terminat pe locul 3. Prea puțin însă pentru exigențele lui Wenger.

I-a adus pe Anelka, Petit și Overmars, jucători care au schimbat fața ofensivă a echipei. Arsenal a început o cursă nebună de urmărire a lui Manchester United, care avea un avans considerabil în fruntea clasamentului. Overmars a înscris singurul gol al partidei directe de pe Old Trafford, după care au urmat 9 victorii consecutive. Ultima, cu Everton, a adus primul titlu în era Wenger.

Arsenal a cerut să rejoace un meci pe care l-a câștigat

Arsenal a reușit dubla, după victoria cu 2-0 în fața lui Newcastle în finala FA Cup. Anelka și Overmars, jucătorii aduși de Wenger la începutul sezonului au marcat cele două goluri. Era doar primul din cei 8 ani consecutivi în care „Tunarii” nu au terminat mai jos de locul 2 în Premier League. Până în 2004, Arsenal a mai câștigat un titlu, două FA Cup, competiția preferată (record de 14 trofee) și 3 Supercupe.

Dincolo de performanțe și transferurile senzaționale, Arsene Wenger s-a remarcat și prin sportivitate. În 1999 a făcut un gest care a rămas în istoria FA Cup. Arsenal a învins Sheffield (2-1) cu un gol marcat la capătul unei faze în care fotbaliștii „Tunarilor” nu au returnat mingea trimisă afară pentru o accidentare. După meci, Arsene Wenger a cerut federației engleze ca meciul să se rejoace. S-a întâmplat peste 10 zile, iar deznodământul a fost același: 2-1 pentru Arsenal.

Invincibilii

La solicitarea expresă a lui Wenger, pe Highbury au ajuns Kanu, Suker, Campbell – chiar de la marea rivală Tottenham, Kolo Toure sau Henry. Cu mult înainte de a comenta Campionatul Mondial la TV alături de Ibrahimovic, Henry a devenit cel mai bun marcator din istoria lui Arsenal. 228 de goluri a înscris francezul pentru „Tunari”, devansându-l pe Ian Wright. Și asta doar până în 2004.

Un an în care Wenger și Arsenal au intrat definitiv în istoria fotbalului englez. Arsenal a câștigat al treilea și ultimul titlu cu antrenorul francez pe bancă, într-o manieră categorică. „Tunarii” au terminat sezonul neînvinși, motiv pentru care au căpătat renumele de „Invincibili”. Și-au încununat performanța, câștigând titlu matematic chiar pe terenul marii rivale, Tottenham, după un 2-2.

A fost singura echipă care a reușit asta în Premier League și a doua în istoria campionatului Angliei. În 1889, Preston câștiga titlul fără înfrângere, dar după doar 22 de meciuri. Arsenal a reușit asta pe parcursul a 38 de meciuri.

Recordurile lui Wenger

Seria de invincibilitate s-a încheiat abia după 49 de meciuri, un record național. Manchester United a învins cu 2-0, într-o partidă care s-a încheiat cu o încăierare generală pe tunelul către vestiare. Și dacă suntem la capitolul recorduri, mai sunt câteva de punctat în era Wenger. În 2002, Arsenal a reușit să lege o serie de 14 victorii consecutive. Între 2001 și 2002 a avut cea mai lungă serie de meciuri cu gol marcat din Premier League, 55. Iar între 2003 și 2004 a strâns 27 de meciuri fără înfrângere în deplasare.

Cel mai mare regret al lui Arsene Wenger este că nu a reușit să câștige niciun trofeu european. Un capitol la care Arsenal este deficitară. Doar două astfel de reușite au în istorie. A câștigat precursoarea Cupei UEFA în 1970, după o finală în dublă manșă cu Andherlecht. Belgienii s-au impus acasă cu 3-1, dar și Arsenal a marcat 3 goluri pe Highbury, fără să primească vreunul. În 1994, cu George Graham pe bancă, Arsenal a câștigat Cupa Cupelor, după o finală cu Parma, 1-0.

Chiar și fără trofeu, în era Wenger, Arsenal s-a remarcat des și în Cupele Europene. În primul rând prin constanță. „Tunarii” au avut 19 prezențe consecutive în Liga Campionilor, un record pentru un club din Anglia. În 2006, Arsenal a ajuns pentru prima dată în finala Ligii Campionilor, cu Barcelona. A condus cu 1-0, dar catalanii au întors. Pe drumul spre finală au învins Real, la Madrid cu 1-0. A fost prima victorie a unei echipe din Anglia pe Santiago Bernabeu.

De pe Highbury pe Emirates

Arsene Wenger a gestionat și momentul în care clubul s-a mutat de pe Higbury pe noua arenă Emirates. Investiția în construcția noului stadion a văduvit echipa de unii dintre cei mai buni jucători, pe care Wenger a fost nevoit să îi vândă. A urmat o secetă de trofee care s-a întins pe o perioadă de 9 ani. A fost întreruptă cu o nouă FA Cup, câștigată cu 3-2, în prelungiri, în fața lui Hull. Arsenal a fost nevoită să întoarcă scorul după ce s-a văzut condusă cu 2-0 în primele 10 minute.

Wenger a plecat în 2018, după 22 de ani în care a câștigat 3 titluri, 7 FA Cup și 7 Supercupe ale Angliei. Însă, dincolo de trofee, francezul a impus un stil de joc ofensiv, plăcut ochiului, care a atras milioane de fani în întreaga lume. A făcut din Arsenal o echipă boemă și a modelat carierele unor mari fotbaliști, de la Vieira, la Henry, Fabregas sau Mesut Ozil. Arsene Wenger a transformat clubul din nordul Londrei, cum poate un singur tehnician a mai făcut-o în cei 140 de ani de existență.

Herbert Chapman și primele trofee din istorie

Herbert Chapman este acesta, cel care a preluat echipa în 1925. Până atunci, clubul, înființat de muncitorii fabricii de arme Woolwich în 1886, nu câștigase niciun trofeu. A promovat în prima ligă în 1904, dar s-a confruntat cu mari probleme financiare și a fost aproape de faliment în 2010. A fost salvată de un investitor care a mutat-o în nordul Londrei pe Highbury. După singura retrogadare din istorie, în 1913 și revenirea în elită, în 1919, Arsenal s-a stabilizat financiar. Și asta l-a convins pe Chapman.

Chapman venea după două titluri consecutive cu Huddersfield și la fel ca și Wenger, s-a implicat în club pe toate palierele. A schimbat echipamentele, a cerut tricouri cu mâneci albe și cu numere pe spate. A cerut ca pe una din tribunele stadionului să fie montate reflectoare. Practic a fost prima arenă cu nocturnă din liga engleză. Mai mult, chiar a făcut demersurile pentru schimbarea numelui stației de metrou de lângă stadion. Aceasta a fost denumită la fel ca și echipa, Arsenal.

Chapman a revoluționat fotbalul erei, implementând, pentru prima dată, un sistem 3-4-3. A adus mai mulți jucători importanți, printre care Cliff Bastin. Atacantul este al treilea cel mai bun marcator al clubului, cu 178 de goluri. De aici încolo au curs trofeele.

O moarte fulgerătoare

Primul a fost FA Cup. O competiție pe care Arsenal a câștigat-o de cele mai multe ori în istoria ei. Pe 26 aprilie 1930, în fața a peste 90.000 de spectatori pe Wembley, Chapman juca finala contra fostei sale echipe, Huddersfield. Arsenal a învins cu 2-0, generând o explozie de bucurie în nordul Londrei. Zeci de mii de fani ai lui Arsenal au sărbătorit succesul în stradă.

Au urmat două titluri de campioană, în 1930-1931 și 1932-1933. Chapman se îndrepta și către a treia reușită, dar la mijlocul sezonului 1933-1934, o pneumonie i-a adus un sfârșit fulgerător. Echipa creată de el a rămas cea mai puternică din ligă și au urmat alte două titluri, care au dus la o serie de 3 campionate consecutive. A venit și o nouă FA Cup, după o victorie cu 1-0 contra lui Sheffield United.

Titlul furat lui Liverpool în ultimul minut

Intern, Arsenal a câștigat 14 titluri de campioană, 14 FA Cup, 18 Supercupe ale Angliei și două Cupe ale Ligii. Poate că pare nedrept să îi enumerăm doar pe Chapman și Wenger dintr-o istorie care se întinde pe 140 de ani. Și poate că așa și este, dar asta nu înseamnă că Arsenal nu a mai avut antrenori mari.

Inclusiv infamul George Graham, care înainte să își păteze cariera a făcut istorie la club. Inclusiv acel titlu memorabil din 1989, câștigat în ultimul minut al ultimului meci din sezon. Michael Tomas a înscris golul de 2-0 pe Anfield, prin care i-a furat trofeul lui Liverpool.

Arteta, o nouă eră pentru Arsenal

Dar niciunul dintre toți cei care au păstrat măreția lui Arsenal mai bine de un secol nu au avut un impact atât de puternic asupra clubului ca Chapman sau Wenger. Până acum. Pentru că Arsenal trăiește chiar în aceste momente o eră 3.0, sub bagheta lui Mikel Arteta. Spaniolul a venit în 2019, imediat după dezastrul din perioada Unai Emery. Atunci, Arsenal a avut o serie de 12 meciuri fără victorie.

Susținut puternic de investițiile americanilor care dețin clubul, Arteta a creat o super putere. Finanțatorii au avut răbdare cu fostul jucător al clubului. În primele două sezoane, Arsenal a terminat abia pe locul 8. Este adevărat, a câștigat FA Cup, învingându-și rivala din Londra, Chelsea, în finală (2-1).

După aceste două sezoane, Arteta a creat cea mai tânără echipă din Premier League, cu o medie de vârstă de sub 25 de ani. De aici a început renașterea. Prima dată un loc 5, după care au urmat doi ani în care Arsenal a fost vicecampioană. A ajuns și în semifinalele Ligii Campionilor, de unde a fost eliminată de PSG.

Campioana Premier League după 22 de ani

Sezonul trecut, Arsenal a dominat campionatul Angliei de la un cap la altul și a cucerit primul titlu după 22 de ani. În plus, „Tunarii” au avut un sezon entuziasmant și în Liga Campionilor. Arteta a dus Arsenal în a doua finală din istoria sa. Adversari au fost tot francezii de la PSG, și la fel ca acum 20 de ani cu Barcelona, Arsenal a fost cea care a deschis scorul, încă din minutul 6. Parizienii au egalat prin Dembele și s-au impus în urma loviturilor de departajare.

Arteta și-a format o super echipă pe Emirates. Sigur că o parte din merit o au finanțatorii. În ultimii 9 ani, de fiecare dată, Arsenal a cheltuit mai mult pe transferuri decât a încasat. Așa au ajuns la echipă Rice, Odegaard, Gyokeres, Havertz, Eze, Zubimendi, Madueke, Calafiori, Timber sau Gabriel Jesus. Jucători care au costat sute de milioane de euro.

227 de milioane de euro pentru 4 jucători

Dar performanțele cer investiții. Mai ales într-un campionat ca Premier League, unde și o nou promovată cheltuie peste 100.000.000 de euro pe transferuri. Iar americanii știu asta foarte bine, așa că nu s-au zgârcit nici vara asta.

227 de milioane de euro a cheltuit Arsenal pe 4 jucători. Cel mai scump a fost Bruno Guimaraes, venit de la Newcastle pentru 88 de milioane de euro. Alți 60 de milioane de euro a costat Konsa, de la Aston Villa. Au mai venit și Tzolis, care a dat assist în supercupă și Hincapie pentru câte 40 de milioane de euro fiecare.