Crystal Palace a așteptat 120 de ani până la câștigarea primului trofeu. „Vulturii” sunt la cea mai lungă serie din istorie în Premier League

Crystal Palace și numeroșii săi fani își revendică existența încă din 1861, ceea ce l-ar face cel mai vechi club din Premier League. Și atunci, într-adevăr, muncitorii de la proiectul avangardist al lui Sir Joseph Paxton au înființat o echipă cu acest nume. Același cu cel al spațiului expozițional uriaș, din sticlă, mutat în 1854 în sudul Londrei.

Un Crystal Palace de amatori a participat la prima ediție FA Cup

Crystal Palace-ul muncitorilor de la sediul expozițional s-a implicat activ în a pune bazele competițiilor oficiale din fotbalul britanic. În 1863 a devenit membru fondator al Asociației de Fotbal și 8 ani mai târziu luau parte la prima ediție a FA Cup.

În 1875, clubul a dispărut. Tocmai de aceea, liga engleză de fotbal și istoricii din Marea Britanie spun că echipa de astăzi nu este aceeași cu cea de atunci. Așa că, oficial, anul de înființare al clubului este 1905. Dar cum să le spui asta, celor câtorva mii de oameni care au văzut cu ochii lor, din noiembrie 1871, până în martie 1872, Crystal Palace jucând în FA Cup?

Ei ar putea să îți povestească atâtea despre rejucarea din semifinale, pierdută cu Royal Engineers, cu 0-3. Și cum poveștile circulă cu viteza sunetului din gură în gură, astăzi, la 164 de ani distanță, inclusiv clubul sfidează istoricii și se autoproclamă înființat în 1861. Cine ar fi crezut că o poveste cu iz românesc, mai ales în ultimele decenii își găsește corespondentul chiar și în așezatul fotbal englez? Cine-i Steaua, cine-i FCSB, cine-i Dinamo, cine-i CS Dinamo și cine-i Crystal Palace? Complicate căi mai are și fotbalul uneori.

Apariția oficială a clubului Crystal Palace

La 30 de ani distanță clubul Crystal Palace este pus din nou pe harta fotbalului britanic. Originea este aceeași. Celebrul Palat de Cristal din sudul Angliei, care s-a tot extins și în exterior și din 1895 avea și un teren de fotbal, care găzduia finala FA Cup. Proprietarii clădirii au zis că este păcat să nu dețină și un club de fotbal prin care să valorifice la maximum edificiul.

Nu a fost însă ușor. Dar câte momente din istoria lui Crystal Palace au fost ușoare pentru devotații fani ai acestei echipe? Ei au trebuit să se mulțumească cu competițiile de amatori timp de încă 15 ani. Conflictul de interese era bine definit încă de atunci în Marea Britanie. Nu era la fel de viu și redefinibil cum este astăzi în sălile de judecată din România conduse de oamenii Liei Savonea. Liga engleză a considerat că dacă Crystal Palace ar ajunge în finala FA Cup ar fi avantajată să joace pe teren propriu.

Crystal Palace a produs prima mare surpriză din FA Cup

Dar ce-ți este și cu logica britanică. Crystal Palace putea participa oricum în FA Cup, o competiție deschisă cluburilor de amatori. Și o făcea. Așa au ajuns „geamgii”, cum erau atunci porecliți fanii lui Palace, datorită clădirii din sticlă, să trăiască victorii istorice.

În 1907, Palace a învins-o pe Newcastle, iar în 1909 a învins-o pe Wolves. „Lupii” erau atunci deținătorii trofeului și au fost primii din istorie, cu acest status, care au fost eliminați de o echipă de amatori. Asta urma să li se întoarcă anul trecut, cu Macclesfield, când Crystal Palace pierdea cu 2-1. O surpriză imensă.

Poftim povești. Și cum să nu circule ele prin viu grai și să îngroașe rândurile suporterilor lui Palace? Chiar și așa ostracizați, cum erau atunci de către liga engleză. Într-un final, Crystal Palace a fost primită în liga a treia engleză, în 1920, de unde a promovat după primul sezon. În 1924, s-a mutat pe Selhurst Park, arena pe care joacă și în ziua de astăzi. 25.000 de oameni au venit să vadă Crystal Palace pe viu. Au plecat decepționați după o înfrângere cu 1-0 în fața The Wednesday.

Crystal Palace a stat 3 decenii în liga a 3-a și a 4-a

Dar era un sentiment pe care aveau să îl încerce multe decenii de acum încolo. Crystal Palace s-a întors în al treilea eșalon anul următor. Au stat acolo nu mai puțin de 26 de sezoane. Și nici după nu le-a fost mai bine. Au urmat 3 ani în mlaștinile din liga a patra. Și ce a mânat zeci de mii de oameni din ditamai capitala Angliei, care aveau zeci de alternative, să rămână lângă Palace?

Deși unele lucruri sunt greu explicabile, precum dragostea, în cazul de față un răspuns ar putea fi Peter Simpson. Un atacant scoțian care a jucat între 1929 și 1935 la Palace, perioadă în care a stabilit mai multe recorduri care sunt în picioare și astăzi. Este golgheterul all time al echipei, marcând de 165 de ori în 195 de meciuri.

Simpson a câștigat titlul de golgheter 5 sezoane consecutive și în ciuda faptului că toate echipele mari au pus ochii pe el, Crystal l-a păstrat cât de mult a putut. Scoțianul a dat cele mai multe goluri într-un sezon pentru Palace, 46. Cele mai multe goluri într-un meci, 6, într-o victorie cu Exeter (7-2). Și cele mai multe hattrickuri din istoria clubului, 19. Pentru o întreagă generație de oameni, deliciul de a îl vedea pe Simpson pe teren a fost suficient cât să țină vie dragostea pentru Crystal Palace.

Amicalul cu Real Madrid care a șocat Anglia

Pentru o alta, ceva mai târzie, motivul a fost Arthur Rowe. Antrenorul care a făcut istorie la Tottenham cu stilul „Push and run” a preluat banca tehnică a lui Palace, pe când echipa era în liga a 4-a! A schimbat fața jocului și a promovat imediat. Rowe a dat un avânt clubului care a continuat perioada bună și după plecarea sa prematură, din cauza problemelor de sănătate.

Dar mai mult de atât. A adus Real Madrid pe terenul unei echipe de liga a 3-a din Anglia, pentru un amical. Cum să nu îți rămână ție în cap ca suporter imaginea cu Di Stefano de pe Selhurst Park, cu doar două săptămâni înainte de a juca finala Cupei Campionilor Europeni? Așa au rezistat și s-au perpetuat suporterii lui Palace. S-au hrănit cu succesuri mici, s-au legat de jucători mari și și-au reprezenat cu mândrie cartierul. Așa au ajuns și la marile succese.

În prima ligă după 6 decenii de la înființare

În 1969, la mai bine de un secol de la nașterea autoproclamată de suporteri și la peste 6 decenii de cea oficială, Crystal Palace a ajuns în prima ligă. Nu a făcut prea mulți purici acolo, cum de altfel nu a făcut până în 2013. Dar, fanii au apucat să guste dintr-un memorabil 5-0 cu Manchester United. În doar 5 ani, Palace cădea din nou în liga a 3-a, trecând prin două retrogadări succesive.

Le-a pus asta capac? Ei bine nu. Ba chiar suporterii au acceptat, cu greu, e adevărat – dar așa sunt britanicii, un rebranding. „Geamgii” au devenit „Vulturii”, și-au schimbat culorile și l-au găsit pe „Mr Crystal Palace”, Jim Cannon. Un fundaș care a îmbrăcat 15 ani tricoul lui Palace, jucând în 660 de meciuri, un record care va fi greu de depășit. Și în 1977, „Vulturii” au zburat definitiv din liga a 3-a. Doi ani mai târziu, peste 50.000 de oameni se îngrămădeau pe Selhurst Park să sărbătorească promovarea.

Perioada de glorie de la finalul anilor 80

Suporterii dintr-o altă generație s-au trezit cu o mână pusă de Dumnezeu pe creștetul lor. La finalul anilor 80 i-au prins în echipă pe Ian Wright (118 goluri), Mark Bright (114 goluri) sau Geoff Thomas. Au trăit acea victorie nebună din semifinalele FA Cup, din 1990 cu Liverpool. Crystal Palace a egalat în trei rânduri, înainte ca Pardew să dea lovitura finală în prelungiri și să facă 4-3 pentru londonezi. Ce victorie dulce, mai ales după un 0-9 încasat cu Liverpool, cu doar câteva luni în urmă.

Au sperat până în ultima clipă în spectaculoasa finală cu Manchester United, încheiată 3-3. Au pierdut cu 1-0 la rejucare, dar mai contează? Un an mai târziu au sperat, până în ultima etapă, că vor da lovitura și vor câștiga liga engleză. Au fost depășiți de Arsenal și Liverpool și au terminat pe 3, dar mai contează? Este cea mai bună clasare a echipei din istorie.

Din Premier League, la un gol de faliment

Au fost multe momente în care suporterii s-au hrănit cu speranță. Inclusiv în cele două perioade când clubul a fost aproape de faliment. Pe 8 mai 2010 s-au îngrămădit în acel tren, cu fotbaliștii, pentru deplasarea de la Sheffield Wednesday, din ultima etapă, când aveau ghilotina deasupra capului. Dacă Darren Ambrose nu ar fi marcat pentru un egal, astăzi probabil eu nu aș mai fi scris și voi nu ați mai fi citit despre Palace. Clubul era probabil istorie.

Și când nu a mai fost suficientă speranța, organizați de Steve Parish, au pus mână de la mână și au preluat clubul. Au găsit investitori americani și și-au reluat locul în tribună. Și nu orice tribună, ci pe Wembley, în 2013, contra lui Watford, în finala pentru promovare în Premier League. Au explodat cu toții de bucurie, în prelungirii, la golul, din penalty, marcat de Kevin Phillips.  

Glasner i-a adus 3 trofee lui Crystal Palace, după 120 de ani

De atunci, „Vulturii” zboară doar la înălțimile din Premier League. Se fac 14 ani de atunci, cea mai lungă serie consecutivă în care Crystal Palace a jucat în prima ligă. Ce binecuvântați sunt fanii lui Palace de astăzi! Nu doar că au prins această serie, dar după 120 de ani de la înființare, sub bagheta austriacului Glasner, au venit și primele trofee. Da, ați auzit bine, trofee, nu trofeu. Căci Palace a câștigat nu mai puțin 3 în ultimul an!

Totul a început în mai anul trecut. Voleul lui Eze din minutul 16 a stabilit scorul final al finalei FA Cup, cu Manchester City (1-0). Zeci de mii de fani ai lui Palace au sărbătorit pe Wembley și probabil sute de mii în suburbiile din sudul Londrei. Eze a mai devenit o dată erou, de data asta mai ales pentru conducere, când transferul său la Arsenal i-a adus 70 de milioane de euro lui Crystal Palace. Cei mai mulți bani din istorie.

Primul trofeu european pentru Crystal Palace

Câteva luni mai târziu, Palace a recidivat și a câștigat Supercupa cu Liverpool, echipa căreia i-a furat un titlu în 2014, după o revenire de poveste de la 0-3. De data asta a fost 2-2, dar „Vulturii” au fost mai chirurgicali la lovituri de departajare.

Finalul sezonului trecut a adus și primul trofeu european pentru Crystal Palace. Exilați în Conference League, deoarece acționarul de atunci deținea și Olympique Lyon, „Vulturii” au defilat până în finală. Acolo au întâlnit echipa lui Rațiu, Rayo Vallecano, pe care au dominat-o categoric și au învins-o printr-un gol al lui Mateta. Și din nou, ce binecuvântați sunt suporterii de astăzi ai lui Crystal Palace! Zeci de mii de dinaintea lor s-au stins fără a se bucura la un trofeu, iar cei de acum au prins 3 într-un singur an!

Pierre Sage își face debutul în Premier League

Pentru sezonul care stă să înceapă, Crystal Palace a rămas fără antrenorul Oliver Glasner. Și fără fundașul Maxence Lacroix, care a adus 60 de milioane de euro în vistieria clubului. Pe bancă a venit Pierre Sage, antrenorul care a făcut minuni pe banca lui Lens anul trecut. Jucători nu prea au venit încă, dar perioada de transferuri se încheie abia la finalul lunii. Poate vor mai și pleca jucători.

Cert este că niciodată suporterii nu vor pleca de lângă Crystal Palace. Dacă fan baseul a crescut constant în 120 de ani fără niciun trofeu, performanțele recente asigură perpetuarea „microbului”. Palace este în plin proces să își măreasca casa pentru a primi până la 40.000 de spectatori pe Selhurst Park. Mai durează câțiva ani și doar două săptămâni până când câteva mii de fani vor călători la Liverpool. Pe 22 august, Crystal Palace joacă în prima etapă la Everton.