Stardust, compania care vrea să răcească planeta cu particule microscopice. Geoingineria solară intră într-o nouă etapă controversată

Cum funcționează tehnologia propusă de Stardust

Potrivit documentelor publicate de companie, și citate de Politico, sistemul se bazează pe particule de siliciu amorf cu dimensiuni de aproximativ 0,5 microni — de peste 100 de ori mai mici decât cele mai fine granule de nisip.

Aceste particule ar urma să fie dispersate la aproximativ 18 kilometri altitudine, în stratosferă, folosind aeronave și sisteme specializate.

Scopul este simplu în teorie: reducerea cantității de lumină solară absorbită de Pământ și, implicit, limitarea creșterii temperaturilor globale.

Conceptul este inspirat parțial de efectele observate după marile erupții vulcanice, care au redus temporar temperatura globală prin particulele injectate natural în atmosferă.

Stardust afirmă că dezvoltă două tipuri de particule:

• o variantă descrisă drept „complet sigură biologic”;
• o versiune cu nucleu din carbonat de calciu, care ar reflecta mai eficient radiația solară.

Compania susține că particulele sunt proiectate pentru a reintra ulterior în ciclurile naturale după depunerea lor la sol

O industrie care pariază miliarde pe criza climatică

Din 2023 până în prezent, Stardust Solutions a atras investiții de aproximativ 75 de milioane de dolari.

Miza financiară este uriașă.

Potrivit unor documente pentru investitori citate de POLITICO, compania a discutat anterior despre posibilitatea unei „implementări globale complete” încă din 2035 și despre venituri estimate la 1,5 miliarde de dolari anual.

În spatele investițiilor se află o ipoteză tot mai discutată în cercurile geopolitice și climatice. Lumea ar putea ajunge într-un punct în care efectele încălzirii globale să devină atât de severe încât guvernele să accepte soluții radicale.

Problema fundamentală: geoingineria nu rezolvă cauza schimbărilor climatice

Criticii proiectului subliniază însă o problemă majoră.

Geoingineria solară poate reduce teoretic temperatura globală, dar nu elimină cauza principală a încălzirii globale – arderea combustibililor fosili.

Cu alte cuvinte, planeta ar putea deveni dependentă de astfel de intervenții artificiale pentru perioade foarte lungi.

Oprirea bruscă a unui program global de geoinginerie după ani de utilizare ar putea produce chiar efecte climatice dramatice și rapide.

Acesta este unul dintre motivele pentru care mulți cercetători consideră tehnologia extrem de riscantă.

Cine controlează „termostatul” planetei?

Dezbaterea devine și mai sensibilă în context geopolitic.

Dezvăluirile Stardust au venit în perioada summitului dintre Donald Trump și Xi Jinping, într-un moment în care schimbările climatice produc deja incendii istorice, secetă și valuri extreme de căldură în mai multe regiuni ale lumii.

Experții avertizează că implementarea unui program de geoinginerie solară la scară globală ar necesita, în practică, acceptul marilor puteri.

„Ar putea opri un astfel de proiect dacă și-ar dori”, a declarat Erin Sikorsky, fost membru al National Intelligence Council din SUA, referindu-se la Statele Unite și China.

Această realitate transformă geoingineria într-o posibilă armă geopolitică.

Dacă o țară sau o alianță controlează tehnologia capabilă să influențeze clima globală, apare inevitabil o întrebare. Cine decide cât de mult trebuie răcită planeta și cine suportă eventualele efecte secundare?

Comunitatea științifică rămâne profund divizată

Stardust a publicat șase studii tehnice privind tehnologia sa, însă acestea nu au trecut încă prin procesul de peer-review.

Mulți cercetători critică lipsa unui cadru internațional clar de reglementare și faptul că dezvoltarea unor tehnologii cu impact planetar este condusă în principal de companii private.

Acest anunț este un exemplu clar al motivului pentru care autoreglementarea condusă de entități comerciale nu funcționează”, a declarat Shuchi Talati, directorul Alliance for Just Deliberation on Solar Geoengineering.

Ea avertizează că firmele private nu pot stabili singure standardele de siguranță pentru tehnologii care pot afecta întreaga planetă.

La rândul său, Hannah Safford, fost consilier climatic la Casa Albă, atrage atenția asupra vidului de reglementare: „Rareori lucrurile ies bine atunci când cei care dezvoltă o tehnologie cu impact global sunt și cei care o guvernează.”

O soluție de urgență sau începutul unei noi ere climatice?

În prezent, geoingineria solară rămâne mai degrabă o tehnologie experimentală decât o soluție aplicată la scară largă.

Totuși, simplul fapt că investitorii, guvernele și marile companii încep să trateze serios astfel de proiecte arată cât de dramatică devine presiunea climatică globală.

În următorii ani, lumea ar putea intra într-o etapă în care nu se va mai discuta doar despre reducerea emisiilor de carbon, ci și despre intervenții directe asupra sistemului climatic al planetei.

Iar această perspectivă schimbă complet discuția despre viitorul climei, al tehnologiei și al puterii geopolitice.