Cartea săptămânii: „Nu există criză climatică” de David Craig

Cine este David Graig?

Pe numele său real Neil Glass, omul este management consultant și autor britanic.

În 2005 a publicat cartea care avea să-i aducă notorietatea : „Jaf la drumul mare: Realitatea ascunsă a mșinăriei de consultanță financiară”. Conform propriilor mărturisiri, pentru ca acest volum să apară, a trebuit să-și aleagă un pseudonim. Și să-și înființeze propria editură. Nimeni nu a vrut să o publice „de teamă că ar fi putut supăra pe cine nu trebuie”.

Alte cărți cunoscute, în spațiul britanic sunt „Căpușarea sectorului public: cum le permite noua stângă consultanților să își îsușească 70 de miliarde de lire sterline din banii noștrii (2006). Și   „Risipă: Cum prăpădește Gordon Brown trei milirde de lire din banii noștrii” (2008).

Cartea despre care vorbim astăzi „Nu există criză climatică” a apărut în 2021 în Marea Briatanie și   în 2024 în România.

Eternul Caragiale…

Vă mai amintiți de lecția de informare corectă din schița lui Caragiale „Atmosferă încărcată”?

„Dar iată sosește un băiat cu gazetele. Lumea i le smulge. Iau și eu două: una guvernamentală și una opozantă. Sunt om care iubesc adevărul și fiindcă-l iubesc, știu să-l caut. De mult mi-am făcut rețeta cu care, în materie politică, îl poți obține aproape exact. De exemplu. Gazeta opoziției zice: „ …la această întrunire a noastră, alergaseră peste 6000 de cetățeni, tot ce are Capitala mai distins ca profesiuni libere, comercianți, proprietari, șcl… ”. Gazeta guvernului zice: „ …la această întrunire a lor, d-abia se putuseră aduna în silă vreo 300 de destrăbălați, derbedei, haimanale… ” Atunci, zic eu, au fost la acea întrunire 3000 și ceva de oameni, fel de fel, și mai așa și mai așa. ”  

Ce are de spus acest volum?

Cam așa este și cu această carte. Craig observă faptul că atunci când se vorbește despre „cea mai fierbinte zi” sau „cea mai gravă secetă” comparația se duce în trecut pînă în anii 60 -70.     Autorul nu apelează la te miri ce documente oculte. Ci propune atenției relatări și articole de presă precum și opinii ale unor specialiști care amenințau cu o evoluție dezastruasă a climei încă de acum un secol și ceva.

„În „NU EXISTĂ CRIZĂ CLIMATICĂ”, voi folosi rapoarte din ziare de peste 150 de ani, precum și diagrame de temperatură care au fost manipulate sau chiar șterse și noi descoperiri științifice pentru a demola toate scenariile de dezastre apocaliptice ale alarmiștilor” mărturisește el în debutul volumului.  

El remarcă, de exemplu, că lumea se temea de încălzirea globală prin anii ’20 – ’30. Pentru ca apoi să se  cutremure contemplând glaciațiunea în anii ’60 – ’70. De fapt ar fi vorba, în opinia sa, de succesiuni normale ale unor perioade mai calde și mai reci și a fenomenelor care le însoțesc.

David Craig consideră că manipularea datelor despre evoluția climatică are ca scop justificarea unor politici guvernamentale care vor sfârși prin a distruge    economiile naționale. Teoria nu este nouă.

Ce este interesant, la această carte, este varietatea de relatări de presă și documente pe care le aduce ăn atenție. Și care, puse în context, ar putea nuanța un pic narativul comun. Ceea ce nu e rău. Din contră.