Candidatul la președinția Franței care vrea să distrugă motorul franco-german. Extrema dreaptă și extrema stângă vor să reseteze relațiile externe ale țării

Dacă radicalul de extremă stânga Jean-Luc Mélenchon ar ajunge președinte al Franței, acesta merge pe drumul croit de Le Pen. El a dat de înțeles că ar încerca să răstoarne relația fundamentală a blocului: parteneriatul franco-german. Acesta a stat la baza integrării europene timp de decenii, dar care, în opinia sa, a servit în primul rând intereselor Berlinului.

Mai sunt încă nouă luni până la scrutinul prezidențial crucial din Franța. Startul puternic al campaniei lui Mélenchon și luptele interne din rândul restului stângii l-au poziționat ca unul dintre candidații puternici. El e cotat cu cele mai mari șanse de a o înfrunta pe Le Pen în turul al doilea, arată sondajele. Această perspectivă nu este deloc considerată încurajatoare la Berlin.

Melenchon are de mult o problemă cu Germania

Mélenchon a dedicat o carte întreagă în 2015 disprețului său față de modelul german. El a declarat luna aceasta că nu se va angaja să respecte o serie recentă de acorduri. Acestea au fost convenite între președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz. Ele vizează teme care variază de la descurajarea nucleară la politica industrială

 Este o ruptură clară față de alianța tradițională Paris-Berlin promovată de ultimii președinți francezi. În acest moment, o victorie a lui Mélenchon nu este considerată probabilă în cercurile de putere de dincolo de Rin. Sondajele recente arată că Le Pen l-ar învinge cu ușurință dacă amândoi ar ajunge în turul al doilea.

Berlinul, îngrijorat de situația politică din Franța

Totuși, parlamentarii germani recunosc potențialul perturbator al acestui anticapitalist. „Pozițiile politice ale lui Mélenchon cu privire la chestiuni-cheie ale politicii europene, ostilitatea sa față de Germania. L-ar transforma într-o problemă uriașă pentru cooperarea franco-germană”, a declarat Roland Theis pentru POLITICO. El este un parlamentar din rândul conservatorilor lui Merz, cunoscut pentru activitatea sa în domeniul relațiilor franco-germane.

Berlinul este mult mai preocupat de perspectiva unei victorii a lui Le Pen, care ar ridica o serie de probleme specifice. Tatăl lui Le Pen, Jean-Marie Le Pen, a fondat partidul ei politic alături de colaboratori naziști și era cunoscut pentru minimizarea Holocaustului. Le Pen cea tânără a încercat să distanțeze Raliul Național de trecutul său, ajungând chiar să-și excludă tatăl din partid. Dar ea rămâne o eurosceptică vehementă care a promis să reducă drastic contribuțiile Franței la Uniunea Europeană.

Înaintea acestei alegeri decisive, Germania și Franța au accelerat în comun lucrările privind obiectivele comune ale UE. Afirmă că urgența lor decurge mai degrabă din necesitatea economic. Totuși, dorința de a finaliza lucrările înainte de o eventuală președinție a lui Le Pen sunt vizibile.

„Otravă germană”

„O președinție condusă de Mélenchon ar complica semnificativ cooperarea bilaterală și europeană la cele mai înalte niveluri”. Este declarația lui Anton Hofreiter, deputat al Partidului Verzilor și președinte al Comisiei pentru afaceri europene din Bundestag. El a avertizat că acest lucru ar putea duce la realizarea unor proiecte europene fără implicarea Franței. A dat ca exemplu capacitățile de apărare.

Antipatia lui Mélenchon față de Bruxelles și Berlin provine mai mult din opoziția ideologică față de Germania. Este diferită de sentimentul naționalist care alimentează euroscepticismul lui Le Pen.

„Germanii impun ordoliberalismul [o viziune de inspirație germană asupra economiei de piață liberă, cu supraveghere din partea statului] în Europa”. A declarat Aurélien Taché, deputat din partidul lui Mélenchon, „Franța Neînfrântă”. El face parte din Comisia pentru afaceri externe a Adunării Naționale a Franței. „Nu suntem anti-europeni; suntem împotriva ordoliberalismului.”

„Franța Neînfrântă” consideră că „motorul franco-german” nu există, ci că germanii încearcă să-și impună agenda asupra UE.

Melenchon vrea o colaborare strânsă cu China

În schimb, Mélenchon dorește ca Franța să-și consolideze legăturile cu China. Dar și cu țările francofone din Africa și cu țările din America de Sud. El consideră Statele Unite un pericol imperialist. Germania consideră relația transatlantică ca fiind esențială pentru politica sa externă. Asta în ciuda relațiilor sale turbulente cu președintele Donald Trump.

Mélenchon se opune atașamentului profund al Germaniei față de modelul său economic de piață liberă. El preferă, în schimb, o economie planificată.

Mélenchon critică, de asemenea, reînarmarea Germaniei și prezența continuă a armelor nucleare americane pe teritoriul acesteia. A afirmat că „ridică grave îngrijorări în materie de securitate pentru țările vecine”. Berlinul își propune să devină puterea militară predominantă a Europei în urma invaziei Rusiei în Ucraina și a retragerii americane din Europa.

O carte în care își exprimă sentimentele față de Germania

Cartea lui Mélenchon este din 2015, „Heringul lui Bismarck”, cu subtitlul „Otravă germană”. A fost concepută ca un răspuns la numeroșii politicieni care, la acea vreme, în Franța, considerau Germania un model politic. Făceau asta datorită ratei scăzute a șomajului și ritmurilor puternice de creștere economică.

Mélenchon a indicat rata sărăciei din Germania. La acea vreme era cu câteva puncte procentuale mai mare decât în Franța. Dar și ratele scăzute ale natalității, ca exemple ale eșecurilor acestui model.

„Scopul meu este să străpung vălul de fericire care îi înconjoară pe atât de mulți comentatori fascinați de Germania”, se arată în descrierea cărții. „Un monstru s-a născut chiar sub ochii noștri. Copilul finanțelor dereglementate și al unei țări care s-a dedicat acestora, devastată de îmbătrânirea accelerată a populației sale.”

Cartea criticată dur inclusiv printre oamenii de stânga

O parte a presei franceze, inclusiv ziarul de stânga Libération, a considerat cartea excesiv de germanofobă. În ea, Mélenchon adoptă un ton provocator. El afirmă că „confruntarea politică cu guvernele germane este una dintre condițiile eliberării popoarelor”.

Mélenchon a fost coautorul unei analize de politică externă de aproximativ 20 de pagini, publicată la începutul acestei luni. În ea prezintă unele dintre prioritățile sale internaționale cheie, printre care retragerea din NATO. Spune că o face din cauza atitudinii „deschis ostile” a Washingtonului față de alianță. În schimb, Adunarea Națională a lui Le Pen a propus doar ieșirea din comandamentul integrat al NATO.

Melenchon se apropie de Le Pen în gândire

Documentul menționează, de asemenea, că Franța ar trebui să se angajeze să respecte clauza articolului 42 din Tratatul UE. Acesta garantează ajutorul și asistența din partea celorlalte state membre în cazul unui atac asupra unuia dintre membri. A calificat chiar ca „prioritate absolută” extinderea acesteia la teritoriile „afiliate” țărilor UE, precum Groenlanda.

Însă Mélenchon și coautorii săi au insistat că Franța nu ar trebui în niciun caz să fie „legată de un bloc geografic”. Înclusiv în cadrul UE, care este „caracterizat de un atlanticism extrem”.

Mélenchon este mult mai interesat de consolidarea legăturilor cu un alt vecin al Franței, Spania. Cu un prim-ministru de centru-stânga, Pedro Sánchez, îl consideră un aliat mai potrivit. Mai ales datorită abordării sale conflictuale față de Trump și Israel.

Germania se apropie de Italia

Însă Berlinul a căutat noi aliați — în special Roma — pe măsură ce neînțelegerile cu Parisul s-au acumulat. Au făcut asta după neînțelegerile privind acordul comercial istoric al UE cu Mercosur din America de Sud. El a fost susținut de Germania și contestat de Franța. Și decizia de a renunța la un proiect comun de construire a unui avion de vânătoare de nouă generație au zguduit relațiile franco-germane.

„Deciziile majore din ultimii șase ani au favorizat în mod constant germanii, nu pe francezi”, a declarat Taché. El este un deputat din grupul „Franța Neînfrântă”. Cu toate acestea, Frédéric Petit, un deputat de centru din Parlamentul francez este optimist. El reprezintă cetățenii francezi care locuiesc în Germania. Consideră că legătura dintre cele două țări este suficient de puternică pentru a supraviețui ceea ce el a numit „un accident electoral”.

„Relația franco-germană, care se bucură de sprijinul majorităților din ambele țări, nu va fi în niciun caz pusă sub semnul întrebării”, a spus el. „Există cetățeni cu dublă cetățenie. Organizații comune și politici care, indiferent de cine va fi următorul președinte, nu vor putea fi desființate imediat.”