Electricitatea poate schimba economia mondială. Cine va câștiga cursa energetică?

Blocajul transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, în martie, a readus în atenție vulnerabilitatea statelor dependente de importurile de petrol și gaze. Atunci când aprovizionarea este întreruptă, efectele se resimt rapid în prețuri și în activitatea economică.

În acest context, țările care investesc în electricitate, infrastructură și tehnologii moderne ar putea obține un avantaj competitiv major.

China accelerează, Europa încearcă să recupereze

O analiză a organizației We Mean Business Coalition, care compară electrificarea în 16 țări, arată că tranziția avansează inegal. Statele Unite continuă să mizeze pe producția internă de petrol și gaze, în timp ce China își extinde rapid utilizarea electricității și își consolidează poziția în industria tehnologiilor electrice.

China produce peste 80% din celulele de baterii la nivel mondial, potrivit analizei. În plus, ponderea electricității în consumul final de energie al țării s-a dublat din 2005. Totuși, aproximativ 54% din electricitatea sa provine încă din cărbune. Ceea ce arată că electrificarea nu înseamnă automat și eliminarea combustibililor fosili.

Europa încearcă să reducă dependența de energia importată și să-și revitalizeze industria. Uniunea Europeană urmărește ca electricitatea să reprezinte 46% din consumul final de energie până în 2040, față de aproximativ 23% în prezent. Problema este că trecerea la electricitate rămâne costisitoare pentru multe companii. În Marea Britanie, electricitatea industrială costă de peste cinci ori mai mult decât gazul pentru aceeași cantitate de energie, iar unele fabrici din Germania și Regatul Unit se confruntă cu dificultăți de racordare la rețea. Franța și Spania sunt mai bine poziționate în anumite privințe, datorită unor prețuri mai favorabile și unei implementări mai avansate a tehnologiilor electrice.

Unde se vor construi fabricile viitorului?

Prețul energiei și accesul la rețea pot deveni factori decisivi pentru investițiile industriale. Companiile care nu găsesc electricitate la prețuri competitive sau nu se pot racorda rapid la infrastructură ar putea amâna modernizarea ori ar putea alege alte țări pentru extinderea producției. Pe termen lung, această diferență poate schimba distribuția fabricilor, a locurilor de muncă și a competențelor tehnologice în Europa și în restul lumii.

Nici Statele Unite nu sunt lipsite de obstacole. Potrivit analizei, proiecte de producție și stocare a energiei cu o capacitate cumulată de peste două terawați așteaptă conectarea la rețea. În paralel, accentul pus de Washington pe extinderea producției de combustibili fosili ridică întrebări privind capacitatea industriei americane de a ține pasul cu piețele în care tehnologiile electrice se dezvoltă rapid.

Economiile emergente au șansa de a recupera decalajul

Pentru țările în curs de dezvoltare, electrificarea poate reprezenta o oportunitate de modernizare fără a reproduce integral infrastructura bazată pe combustibili fosili a economiilor industrializate.

Etiopia, de exemplu, înregistrează o adoptare rapidă a vehiculelor electrice, deși accesul la electricitate acoperă doar aproximativ 60% din populație. În schimb, Indonezia, Filipine și Africa de Sud se confruntă cu obstacole precum investițiile insuficiente în rețele și dependența de combustibili fosili.

Succesul va depinde de finanțare, infrastructură fiabilă și politici adaptate fiecărei țări. Fără aceste condiții, investițiile riscă să devină costisitoare sau să necesite înlocuirea înainte de termen.

Mai puțină dependență de combustibili, dar noi riscuri

Electrificarea nu elimină dependențele economice, ci le transformă. Statele pot deveni mai puțin vulnerabile la fluctuațiile piețelor de petrol și gaze, dar mai dependente de baterii, minerale și echipamente produse în alte țări.

Există totuși o diferență importantă: combustibilii trebuie cumpărați constant, în timp ce echipamentele instalate pot funcționa ani sau chiar decenii. Dacă o rută maritimă este blocată, o economie dependentă de importurile de combustibili poate resimți rapid efectele. În schimb, panourile solare deja instalate pot continua să producă electricitate chiar dacă exporturile de echipamente sunt întrerupte.

Un alt avantaj este eficiența. Motoarele cu ardere internă, cazanele și centralele termice pierd aproximativ două treimi din energia introdusă, în principal sub formă de căldură. Motoarele electrice și pompele de căldură pot realiza aceleași activități cu un consum mult mai mic.

Comisia Europeană estimează că atingerea obiectivului de electrificare pentru 2040 ar putea reduce cheltuielile Uniunii Europene cu combustibilii fosili cu până la 260 de miliarde de euro pe an.

Puterea economică a viitorului se construiește acum

Electrificarea va fi unul dintre subiectele importante ale conferinței ONU privind clima, COP31, programată în noiembrie la Antalya, în Turcia. Potrivit articolului publicat de Time, președinția conferinței va susține creșterea ponderii electricității în consumul final de energie la nivel mondial de la aproximativ 20% în prezent la 35% până în 2035.

Tranziția nu va pune capăt competiției pentru resurse și tehnologii. Va schimba însă ceea ce statele trebuie să importe, industriile în care investesc și avantajele de care au nevoie pentru a rămâne competitive.

China își consolidează poziția în producția de tehnologii electrice, Europa încearcă să reducă dependența energetică, iar Statele Unite și economiile emergente își caută propriul drum.

Marile puteri energetice ale viitorului se conturează deja. Câștigătoare vor fi țările care reușesc să combine electricitatea accesibilă, infrastructura fiabilă și capacitatea industrială cu o strategie economică pe termen lung.