Citricele în România: o piață de sute de milioane de euro, alimentată aproape integral din import

În 2024, România a importat aproximativ 264.100 de tone de citrice proaspete sau uscate, în valoare de circa 250,9 milioane de dolari, potrivit datelor UN Comtrade agregate de World Bank.

Dar citricele nu intră în România doar sub forma fructului proaspăt. Există importuri importante de suc de portocale, alte sucuri de citrice, dar și de gemuri și marmelade. În paralel, companiile românești procesează o parte din materia primă și exportă produse finite.

Piața citricelor este, astfel, mai complexă decât pare la raft: România importă fructul, îl distribuie, îl vinde, îl transformă și, într-o măsură mai mică, reexportă produse finite.

România este o piață de import, nu de producție

Citricele sunt printre fructele pentru care clima limitează puternic producția agricolă europeană.

Datele Eurostat arată că producția de citrice din Uniunea Europeană este concentrată în special în sudul continentului. În 2021, Spania reprezenta 58,4% din producția europeană de citrice, Italia 26,9%, iar Grecia 9,3%. Pentru portocale, Spania, Italia și Grecia reprezentau împreună peste 90% din producția UE.

România nu apare printre marii producători europeni de citrice. Fapt care explică structura pieței interne. Pentru a avea portocale, mandarine, lămâi sau grapefruit pe tot parcursul anului, România trebuie să apeleze la importuri.

Comisia Europeană urmărește separat comerțul cu portocale, clementine, mandarine, grapefruit, lămâi și lime și alte citrice, iar datele sale sunt construite pe baza statisticilor de comerț Eurostat/Comext.

Peste 264.000 de tone de citrice au intrat în România în 2024

Datele pentru 2024 oferă cea mai clară imagine asupra dimensiunii pieței.România a importat 264.109.000 kg de citrice proaspete sau uscate, cu o valoare declarată de aproximativ 250,9 milioane de dolari.

În total, cele șapte piețe reprezintă cea mai mare parte a importurilor românești de citrice.

Este însă necesară o precizare atunci când privim clasamentul. Faptul că Germania sau Țările de Jos apar printre principalii furnizori nu înseamnă automat că fructele au fost cultivate acolo. În cazul comerțului intracomunitar, o parte dintre produse poate trece prin centre logistice și comerciale înainte de a ajunge în România.

Cu alte cuvinte, țara de unde este cumpărat produsul și țara de origine agricolă nu sunt întotdeauna același lucru.

Grecia și Turcia domină aprovizionarea

Grecia este cel mai important furnizor al României pentru categoria generală de citrice proaspete sau uscate. În 2024, România a importat din Grecia aproximativ 84.830 de tone, în valoare de 70,3 milioane de dolari. Turcia a ocupat locul al doilea, cu aproximativ 67.240 de tone, în valoare de 59,5 milioane de dolari.

Grecia are un avantaj evident prin proximitatea geografică și producția proprie de citrice, în timp ce Turcia este un mare producător regional și un furnizor important pentru piața europeană.

În același timp, România cumpără cantități importante și din Spania, Egipt, Italia și Africa de Sud, ceea ce permite retailerilor să mențină oferta pe o perioadă mult mai lungă decât sezonul unei singure țări.

Portocalele: peste 81.000 de tone importate într-un singur an

Dacă restrângem analiza doar la portocale, piața devine și mai clară.

În 2024, România a importat aproximativ 81.266 de tone de portocale, în valoare de 66,6 milioane de dolari.Grecia a furnizat aproximativ 42.340 de tone, urmată de Germania, Egipt, Turcia și Țările de Jos.

Spania, deși este de departe cel mai mare producător de portocale din Uniunea Europeană, a furnizat direct României aproximativ 4.560 de tone în 2024, conform datelor comerciale disponibile.

Din nou, cifra nu trebuie interpretată ca dovadă că portocalele consumate în România și provenite din Spania sunt puține. O parte din comerț poate trece prin intermediari sau centre de distribuție din alte state membre.

Piața nu înseamnă doar portocale

Portocalele sunt importante, dar categoria citricelor este mult mai largă. Codul comercial pentru citrice proaspete sau uscate include portocale, mandarine și clementine, lămâi și lime, grapefruit și alte citrice.

Comisia Europeană utilizează tocmai această structură pentru monitorizarea pieței europene. Baza sa de date privind comerțul cu citrice oferă volume și valori lunare pe fiecare categorie și pe fiecare stat membru.

Această diferențiere este importantă și pentru piața românească, deoarece fiecare categorie are alte surse de aprovizionare, alte perioade de recoltare și alte utilizări comerciale.

Dincolo de fruct: piața sucurilor

O parte importantă a economiei citricelor se mută din zona fructului proaspăt în industria alimentară. Datele comerciale arată că România importă cantități semnificative de suc de citrice.

În 2024, importurile de sucuri de citrice, altele decât sucul de portocale și grapefruit, au însumat aproximativ 2,34 milioane de kilograme, cu o valoare de 4,89 milioane de dolari.Principalii furnizori au fost Italia, Germania, Spania, Turcia și Franța.

La sucul de portocale, importurile sunt mult mai mari. Numai categoria de suc de portocale necongelat și nefermentat a reprezentat în 2024 aproximativ 13,17 milioane de kilograme, în valoare de 28 milioane de dolari. Germania, Țările de Jos și Grecia au fost principalii furnizori.

Aici apare o diferență importantă față de comerțul cu fructe proaspete. În cazul sucului, România nu importă neapărat fructul care va fi stors în fabrică. Poate importa deja suc sau concentrat produs în altă țară.Asta înseamnă că o parte din valoarea adăugată a citricelor poate fi creată înainte ca produsul să ajungă în România.

Există și o piață pentru gemuri și marmelade

Citricele ajung și în produse cu valoare adăugată mai mare. În 2024, România a importat aproximativ 408.300 kg de gemuri, jeleuri și marmelade din citrice, în valoare de aproximativ 918.000 de dolari. Grecia a fost principalul furnizor, urmată de Italia, Ungaria, Franța și Polonia.

Categoria este mult mai mică decât piața fructelor proaspete sau cea a sucurilor. Dar este relevantă pentru că arată o altă etapă a lanțului de valoare.Fructul poate fi vândut ca atare, poate fi transformat în suc sau poate deveni ingredient într-un produs cu termen de valabilitate mult mai lung.

România produce și exportă produse finite

Faptul că România importă masiv citrice nu înseamnă că întreaga valoare adăugată este realizată în străinătate.

Există și procesare locală.Datele comerciale pentru 2024 arată, de exemplu, că România a exportat aproximativ 85.650 kg de gemuri, jeleuri și marmelade din citrice, în valoare de 246.600 de dolari. Principalele destinații au fost Grecia, Cehia, Bulgaria, Spania și Regatul Unit.

În cazul altor sucuri de citrice, România a exportat în 2024 aproximativ 540.000 kg, conform datelor comerciale disponibile pentru categoria analizată, principalele destinații fiind Israel și Țările de Jos.

Aceste cifre nu transformă România într-un mare exportator de produse din citrice. Dar demonstrează că există o activitate de procesare și comercializare care depășește simpla revânzare a fructului importat.

De ce este interesantă procesarea?

La prima vedere, pare mai simplu să imporți o portocală, să o vinzi și să păstrezi marja comercială.

Procesarea schimbă însă modelul de business. Un kilogram de portocale poate deveni suc, concentrat, ingredient pentru un produs alimentar, marmeladă sau alt produs cu termen de valabilitate mai mare.

În același timp, procesarea presupune investiții în utilaje, energie, ambalare, depozitare, personal și controlul calității.De aceea, valoarea adăugată nu trebuie confundată cu profitul. Un produs procesat poate avea o valoare de vânzare mai mare pe kilogram decât fructul proaspăt, dar și costuri semnificativ mai mari.

Eurostat urmărește producția industrială prin sistemul PRODCOM, care permite identificarea unor produse foarte precise. De exemplu, în cadrul industriei sucurilor există inclusiv o categorie separată pentru sucul de portocale. În România, statisticile PRODCOM includ producția vândută, atât ca valoare, cât și ca volum, pentru produsele fabricate pe teritoriul național.Acest sistem oferă, teoretic, una dintre cele mai bune căi pentru a analiza câtă valoare se creează efectiv în România prin procesarea citricelor.

Importul nu înseamnă întotdeauna origine extra-UE

Un alt aspect important este diferența dintre importul dintr-o țară și importul din afara Uniunii Europene. În statisticile comerciale românești, Grecia, Germania, Țările de Jos și Spania apar ca parteneri de import. Dar aceste fluxuri sunt comerț intracomunitar.

În schimb, Turcia, Egiptul, China sau Africa de Sud sunt piețe din afara UE.

Comisia Europeană separă în statisticile sale comerțul intra-UE de comerțul extra-UE. Dashboard-ul european pentru citrice urmărește explicit importurile din țări terțe și nu include comerțul dintre statele membre.

Pentru analiza dependenței României de importuri, această distincție este esențială.

Cine câștigă mai mult: cel care vinde fructul sau cel care îl procesează? Nu există un răspuns universal. Vânzarea fructului proaspăt are avantajul unui lanț de procesare relativ simplu, dar presupune pierderi și presiune mare asupra logisticii. Citricele trebuie transportate și depozitate în condiții corespunzătoare, iar produsul este perisabil.

Procesarea poate prelungi durata de viață comercială și poate transforma materia primă într-un produs cu o valoare unitară mai mare. Dar pentru procesator apar costuri suplimentare.

În cazul sucului, de exemplu, trebuie adăugate procesarea, ambalarea și depozitarea. În cazul gemurilor sau marmeladelor apar alte costuri, inclusiv cele asociate zahărului, recipientelor, tratamentului termic și distribuției.

Prin urmare, întrebarea corectă nu este doar „cu cât se vinde kilogramul?” Ci cât costă materia primă, cât produs finit rezultă din ea și ce costuri sunt necesare pentru a ajunge la consumator?

O piață dependentă de exterior, dar cu spațiu pentru valoare adăugată

Cifrele arată clar că piața românească de citrice este construită în primul rând pe importuri.

În 2024, peste 264.000 de tone de citrice proaspete sau uscate au intrat în România, în valoare de aproximativ 251 de milioane de dolari. În aceeași perioadă, importurile de suc de portocale au depășit 13 milioane de kilograme, iar celelalte sucuri de citrice au adăugat alte peste două milioane de kilograme.

Dar România nu este însă doar consumator. Există importuri și exporturi de produse procesate. Iar statisticile PRODCOM arată că producția industrială poate fi analizată la nivel de produs, inclusiv pentru sucuri.

Pentru companiile românești, diferența dintre simpla comercializare și procesare este, în esență, diferența dintre a muta marfa printr-un lanț comercial și a captura o parte mai mare din valoarea adăugată.

Într-o piață în care România nu poate concura cu Spania sau Grecia prin producția agricolă de citrice, această a doua variantă poate deveni mai interesantă. Nu pentru că procesarea ar fi automat mai profitabilă, ci pentru că mută centrul afacerii de la fructul pe care România trebuie să-l importe către produsul pe care o companie românească îl poate fabrica, ambala și vinde.

Iar aici se află, probabil, cea mai interesantă întrebare pentru piața citricelor din România: nu dacă vom continua să importăm portocale, lămâi și mandarine – datele arată că da – ci cât din valoarea economică a acestor importuri poate fi creată ulterior în România.