Cafeaua în  România: importuri, procesare și o piață în schimbare

În 2024, România a importat produse din categoria cafea în valoare de aproximativ 460,8 milioane de dolari, pentru o cantitate totală de 64,17 milioane de kilograme, potrivit datelor comerciale bazate pe UN Comtrade. Categoria include cafea verde, cafea prăjită, cafea decofeinizată și alte produse încadrate în codul vamal 0901. Datele arată o piață dependentă de importuri, dar și o schimbare importantă: România nu cumpără doar materia primă. O parte semnificativă a cafelei intră deja prăjită și pregătită pentru consum.

România importă cafea de sute de milioane de dolari

Cele peste 64 de milioane de kilograme importate în 2024 arată dimensiunea fluxului comercial care alimentează piața românească.

Cei mai importanți furnizori, ca valoare totală pentru categoria 0901, au fost Germania, Italia, Bulgaria și Polonia. Germania a livrat produse de cafea în valoare de aproximativ 110,6 milioane de dolari, Italia de 101,4 milioane de dolari, Bulgaria de 62,4 milioane de dolari, iar Polonia de aproximativ 49,1 milioane de dolari.

La prima vedere, lista poate părea surprinzătoare. Germania, Italia sau Bulgaria nu sunt țări producătoare de cafea în sens agricol. Explicația este lanțul european de procesare și distribuție.

Cafeaua cultivată în Brazilia, Columbia, Vietnam sau alte țări producătoare poate fi importată în Europa sub formă de boabe verzi, apoi prăjită, ambalată și distribuită dintr-o altă țară europeană.

Prin urmare, țara din care România importă cafeaua nu este întotdeauna și țara în care au fost cultivate boabele.

Cafeaua verde și cafeaua prăjită spun două povești diferite

Structura importurilor face această diferență foarte clară.

În 2024, România a importat 18,42 milioane de kilograme de cafea verde neprăjită, în valoare de aproximativ 85,2 milioane de dolari. Brazilia a fost principalul furnizor direct, cu 4,7 milioane de kilograme, urmată de Columbia, cu 2,2 milioane de kilograme. În schimb, importurile de cafea prăjită, neprăjită decofeinizată au ajuns la aproape 44,8 milioane de kilograme, cu o valoare de aproximativ 365,6 milioane de dolari.

Diferența este importantă pentru înțelegerea pieței. O parte importantă a cafelei consumate în România ajunge deja într-o formă procesată. Asta înseamnă că valoarea produsului nu este creată exclusiv în țara unde este cultivată cafeaua.

Între plantație și raft există transport, selecție, prăjire, măcinare, ambalare, marketing, distribuție și retail. Fiecare etapă poate adăuga valoare produsului final.

Brazilia și Columbia furnizează materia primă

În cazul cafelei verzi, legătura cu țările producătoare devine mai vizibilă.

Brazilia a fost în 2024 cel mai important furnizor direct de cafea verde pentru România, cu aproape 4,7 milioane de kilograme, urmată de Columbia, cu peste 2,2 milioane de kilograme. Germania, Belgia și Țările de Jos apar și ele între principalii furnizori.

Prezența unor țări europene în această listă arată din nou rolul huburilor comerciale și logistice. Cafeaua poate circula în interiorul Uniunii Europene înainte de a ajunge pe piața românească.

Pentru consumator, originea de pe ambalaj și traseul comercial al produsului pot fi, astfel, două lucruri diferite.

Italia, Germania și Bulgaria au un rol important în cafeaua prăjită

În cazul cafelei prăjite, dependența de furnizorii europeni devine și mai evidentă.

Din Italia au intrat în România, în 2024, aproape 10,8 milioane de kilograme de cafea prăjită și neprăjită decofeinizată, în valoare de aproximativ 94,7 milioane de dolari. Germania a furnizat peste 12,3 milioane de kilograme, în valoare de 97,2 milioane de dolari. Bulgaria a furnizat aproape 8 milioane de kilograme, în valoare de 61,1 milioane de dolari.

Aceste fluxuri arată cât de integrată este piața românească în industria alimentară europeană.

România nu trebuie să importe neapărat boabele din Brazilia și să le transforme local pentru ca un consumator român să bea cafea provenită din Brazilia. Produsul poate fi procesat într-o altă țară europeană și să ajungă ulterior în România.

Există și procesare și export din România

România nu este însă doar un consumator final.

În 2024, țara a exportat cafea prăjită către mai multe piețe externe. Printre destinațiile importante s-au aflat Polonia, Slovacia, Cehia, Regatul Unit și Republica Moldova. Numai către Polonia au plecat peste 325.000 de kilograme, cu o valoare de aproximativ 2,46 milioane de dolari.

Aceste date confirmă existența unei activități comerciale și de procesare orientate și către export.

Totuși, statisticile vamale nu ne permit să spunem exact cât din cafeaua importată este prăjită sau procesată în România și cât este reexportată fără transformări semnificative. Pentru această distincție sunt necesare date suplimentare despre producția industrială și activitatea companiilor.

Piața nu mai înseamnă doar cafea măcinată

Schimbarea nu se vede doar în comerțul internațional.

Piața românească s-a diversificat în ultimii ani, iar consumatorul are la dispoziție mai multe forme de preparare: cafea măcinată, boabe, capsule, cafea solubilă și produse gata de consum.

Această diversificare schimbă și modul în care companiile concurează. Pentru cafeaua tradițională, prețul și distribuția rămân esențiale. În timp ce segmentele de boabe, capsule și cafea de specialitate permit diferențierea prin origine, procesare, profil aromatic și experiența de consum.

Datele comerciale confirmă deja importanța cafelei prăjite, însă statisticile vamale nu separă suficient de bine toate aceste segmente de consum pentru a calcula cu precizie dimensiunea fiecăruia.

De aceea, afirmația că un anumit tip de cafea „domină consumul românilor” trebuie făcută cu ajutorul studiilor de piață, nu doar pe baza datelor vamale.

Cafeaua de specialitate creează o piață paralelă

În marile orașe, cafeaua a devenit mai mult decât un produs de consum cotidian.

Prăjitoriile independente, cafenelele de specialitate și produsele bazate pe origini individuale au creat un segment în care consumatorul este interesat nu doar de marcă, ci și de originea boabelor, soi, procesare și profilul de prăjire.

Platforma European Coffee Trip listează sute de locații din România și zeci de prăjitorii, ceea ce ilustrează extinderea acestui ecosistem. Aceste date nu reprezintă o statistică oficială a pieței, dar sunt un indicator al dezvoltării segmentului de specialitate.

Pentru marile companii, această evoluție înseamnă apariția unei concurențe pe lângă criteriul prețului. Pentru prăjitoriile locale, avantajul poate fi reprezentat de proximitate, prospețime, origine și relația directă cu consumatorul.

Prețul cafelei românești se decide pe o piață globală

Unul dintre cele mai mari riscuri pentru piața românească este faptul că materia primă depinde de evoluțiile globale.

În Uniunea Europeană, importurile de cafea au crescut în 2024 cu 2,9 miliarde de euro, respectiv 28%, până la 13,6 miliarde de euro. Comisia Europeană arată că principalul factor a fost creșterea prețurilor, estimată la 17%. Brazilia a reprezentat 36% din importurile europene de cafea în acel an.

Banca Centrală Europeană a remarcat, la rândul său, că prețurile materiilor prime pentru cafea au atins noi maxime la începutul anului 2025 și au ajuns la peste dublul nivelului din ianuarie 2024, înainte de o scădere parțială.

Efectul asupra consumatorului nu este însă imediat și nici proporțional.

Între prețul internațional al boabelor și prețul de pe raft există mai multe etape: transport, curs valutar, prăjire, energie, ambalaje, salarii, distribuție, taxe, adaosuri comerciale și promoții.

De aceea, o creștere a prețului cafelei verzi nu înseamnă automat o creștere identică a prețului unei pungi de cafea.

Următoarea provocare: trasabilitatea cafelei

Pentru industria cafelei, una dintre cele mai importante schimbări nu va fi legată doar de preț.

Regulamentul european privind produsele care nu contribuie la defrișare, EUDR, include cafeaua printre materiile prime vizate. Operatorii trebuie să poată demonstra că produsele comercializate în UE nu provin de pe terenuri asociate cu defrișarea sau degradarea pădurilor.

Regulamentul urmează să se aplice, în forma actuală, de la 30 decembrie 2026 pentru operatorii mari și mijlocii, iar pentru majoritatea microîntreprinderilor și întreprinderilor mici de la 30 iunie 2027. Comisia Europeană a actualizat în 2026 instrumentele și regulile de implementare.

Pentru industria cafelei, aceasta înseamnă o importanță tot mai mare acordată trasabilității: nu va fi suficient să fie cunoscută doar țara din care produsul a fost cumpărat. Lanțul de aprovizionare trebuie să poată furniza informații despre originea materiei prime și conformitatea acesteia.

Ce urmează pentru piața cafelei din România

Piața românească intră astfel într-o etapă în care mai multe tendințe se întâlnesc.

Pe de o parte, cafeaua rămâne un produs de consum curent, iar importurile de zeci de milioane de kilograme arată dimensiunea pieței. Pe de altă parte, consumatorul are la dispoziție mai multe categorii și niveluri de preț, de la cafeaua tradițională până la boabe premium, capsule și cafea de specialitate.

În același timp, România rămâne dependentă de ceea ce se întâmplă pe piețele internaționale de cafea. Seceta, temperaturile extreme, recoltele din marile țări producătoare, costurile de transport și evoluția prețurilor internaționale pot ajunge, în cele din urmă, în prețul plătit de consumatorul român.

Iar regulile europene privind trasabilitatea și defrișarea vor adăuga o nouă dimensiune competiției.

În acest context, viitorul pieței nu va fi determinat doar de întrebarea „câtă cafea beau românii?”, ci și de alte trei întrebări: de unde vine cafeaua, unde este procesată și câtă valoare se creează înainte ca produsul să ajungă în ceașcă.

Pentru România, răspunsul la aceste întrebări va defini o piață în care importurile rămân indispensabile, dar în care procesarea, distribuția, cafeaua de specialitate și trasabilitatea pot deveni tot mai importante.