Cum au transformat studenții din Serbia aproape doi ani de proteste într-o victorie electorală. Ce urmează după înfrângerea lui Vučić

La ora redactării articolului, la aproape 99% din voturi numărate, Lista Studențească avea 52,7%, iar alianța condusă de Partidul Progresist Sârb, SNS, obținea 39,2%, potrivit datelor Comisiei Electorale citate luni de Reuters. Repartizarea prezentată de agenție indica 139 de mandate pentru candidații susținuți de studenți și 97 pentru alianța SNS, într-un parlament cu 250 de locuri.

Vučić își recunoscuse înfrângerea încă de duminică seară. „Este clar că am pierdut aceste alegeri, Lista Studențească a câștigat”, a declarat el. Participarea la scrutin s-a apropiat de 70%, potrivit Reuters.

Schimbarea este majoră și prin comparație cu precedentul scrutin. În decembrie 2023, lista lui Vučić câștigase 129 de mandate, suficiente pentru a controla singură majoritatea parlamentară. Acum, o mișcare construită în jurul universităților a reușit să concentreze votul pentru schimbare. Pentru a înțelege rezultatul, contează atât amploarea protestelor, cât și felul în care studenții s-au organizat în afara partidelor tradiționale.

O tragedie care a lovit în promisiunea de modernizare

Prăbușirea copertinei gării din Novi Sad, la 1 noiembrie 2024, a pus sub semnul întrebării una dintre promisiunile centrale ale puterii: modernizarea Serbiei prin investiții în infrastructură.

Gara fusese recent renovată în cadrul proiectului feroviar care lega Serbia de Ungaria, realizat în colaborare cu firme de stat chineze. O construcție asociată progresului economic devenea locul unei tragedii. Paisprezece persoane au murit inițial. Bilanțul a ajuns ulterior la 16, după decesul a doi dintre răniți, ultimul în martie 2025.

În societate au urmat întrebările firești referitoare la cine poartă responsabilitatea pentru tragedie. Acuzațiile de corupție au căpătat astfel o dimensiune concretă, legată de viața oamenilor.

Manifestația din 5 noiembrie de la Novi Sad a fost urmată de proteste și comemorări. Momentele de reculegere au devenit o formă repetată de mobilizare. Prin oprirea circulației, oamenii aduceau tragedia în viața cotidiană a orașelor, împiedicând dispariția ei din atenția publică.

De ce universitățile au schimbat amploarea protestelor

Un moment important a fost atacul din 22 noiembrie 2024 asupra participanților la o comemorare din fața Facultății de Arte Dramatice din Belgrad. Au apărut acuzații privind implicarea unor persoane legate de partidul de guvernământ. Solidarizarea altor facultăți a extins mobilizarea.

În decembrie, studenții blocau activitatea universitară și boicotau cursuri. Palma roșie a devenit simbolul mișcării. Revendicările vizau publicarea documentelor despre renovarea gării și investigarea responsabilităților. Studenții cereau și sancționarea agresorilor protestatarilor, alături de creșterea cu 20% a bugetului învățământului superior.

Universitățile ofereau infrastructura necesară unei mobilizări de durată. Existau spații de întâlnire, comunități deja formate și posibilitatea coordonării între orașe. Protestele puteau continua dincolo de un singur miting sau de apelul unui lider.

La început, studenții insistau ca instituțiile competente să răspundă revendicărilor. Refuzul de a negocia toate problemele direct cu Vučić avea și o semnificație politică: contesta practica prin care președintele se prezenta drept cel care poate rezolva orice criză.

Mișcarea obliga astfel puterea să răspundă unei întrebări incomode. Dacă instituțiile funcționau, de ce era nevoie ca președintele să intervină personal pentru publicarea unor documente sau pentru rezolvarea unor probleme aflate în competența altor autorități?

Vučić supraviețuise protestelor din 2023

Serbia trecuse recent printr-un alt val de manifestații. După atacurile armate din mai 2023, protestele reunite sub sloganul „Serbia împotriva violenței” au continuat luni întregi. Mobilizarea nu a produs atunci pierderea majorității de către SNS, partidul lui Vučić.

La alegerile din 17 decembrie 2023, lista „Aleksandar Vučić – Serbia nu trebuie să se oprească” a obținut 46,75% din voturi și 129 de mandate. Coaliția „Serbia împotriva violenței” a primit aproximativ 23,66% și 65 de locuri. Diferența era de aproape două voturi la unu.

Atunci, s-a văzut că puterea putea înfrunta proteste mari și putea câștiga ulterior alegerile. Competiția se desfășura și în condiții dezechilibrate. Raportul final OSCE/ODIHR despre scrutinul din 2023 a identificat avantajele sistemice ale partidului de guvernământ. Observatorii au menționat implicarea decisivă a președintelui, presiuni asupra angajaților din sectorul public și folosirea resurselor statului. Au semnalat și partizanatul mediatic.

Prin urmare, studenții aveau în față un partid cu o bază electorală solidă și cu avantaje instituționale documentate. Pentru a-l învinge, aveau nevoie să ajungă dincolo de publicul deja convins al protestelor.

Schimbarea premierului a arătat limitele concesiilor puterii

Pe 28 ianuarie 2025, premierul Miloš Vučević și-a anunțat demisia după un atac asupra unor studenți la Novi Sad. Plecarea sa a fost prima concesie politică majoră, dar nu a schimbat raportul de forțe.

Protestele au continuat. Pe 15 martie, peste 100.000 de oameni au participat la manifestația de la Belgrad, potrivit Reuters și Associated Press. Poliția a estimat 107.000 de participanți la momentul de vârf, în timp ce evaluările independente au fost mai mari.

Parlamentul a luat act de demisia premierului pe 19 martie. Pe 16 aprilie, l-a învestit pe Đuro Macut cu 153 de voturi pentru și 46 împotrivă. Majoritatea putea înlocui șeful guvernului fără să cedeze controlul executivului.

Pentru protestatari, succesiunea a făcut vizibilă diferența dintre plecarea unui demnitar și schimbarea mecanismului de putere. Cererile privind transparența și răspunderea instituțiilor rămâneau, indiferent cine ocupa funcția de premier.

Pe 5 mai 2025, grupul „Studenți în Blocadă” a cerut dizolvarea Parlamentului și alegeri anticipate. Mișcarea trecea la o strategie electorală. După luni în care solicitase autorităților să își facă treaba, urmărea acum schimbarea majorității care le susținea.

Această etapă a fost decisivă. Protestul putea menține presiunea publică. Obținerea unei majorități oferea și instrumentele parlamentare pentru modificarea regulilor și controlul guvernului.

O mișcare fără lider unic, în fața unei puteri personalizate

Organizarea studenților a diferit de modelul partidelor tradiționale. Potrivit Associated Press, deciziile importante erau discutate și votate în adunări ale facultăților, numite plenuri. Candidații au fost selectați prin propuneri și verificări desfășurate în universități.

Absența unui lider unic avea un avantaj într-o confruntare cu o putere obișnuită să își personalizeze atacurile. Mișcarea nu depindea de reputația sau de rezistența unei singure persoane.

Reuters a documentat rotația reprezentanților, folosită inclusiv pentru a-i proteja de campaniile de denigrare. Această organizare era însoțită de coordonarea mesajelor publice și a activităților din teren.

Decentralizarea nu însemna, așadar, absența organizării. Mișcarea încerca să distribuie responsabilitățile fără să piardă direcția comună.

Aceeași structură creează însă o dificultate după alegeri. Într-un protest, deciziile pot fi construite prin consultări succesive. Un guvern trebuie să adopte bugete, să negocieze și să răspundă rapid unor crize. Premierul și miniștrii au responsabilități individuale care nu pot fi transferate permanent către adunările mișcării.

Ceea ce a făcut Lista Studențească rezistentă în campanie va trebui adaptat pentru guvernare. Alegerea conducerii cabinetului va arăta cum poate fi păstrată participarea colectivă fără blocarea deciziei.

Campania din afara televiziunilor și a marilor orașe

Studenții au încercat să compenseze avantajele mediatice ale puterii prin contact direct. Reuters descrie o campanie națională din ușă în ușă, susținută de marșuri și de grupuri de lucru dedicate comunicării.

Associated Press relata înaintea alegerilor că deplasările studenților urmăreau inclusiv comunitățile rurale, considerate zone tradiționale de sprijin pentru Vučić.

Contactul direct oferea posibilitatea de a discuta cu alegători care întâlneau mișcarea mai ales prin prezentările ostile ale puterii. Studenții puteau răspunde întrebărilor și puteau explica de ce cereau schimbarea.

Pentru o mișcare născută în universități, extinderea geografică era esențială. Popularitatea în campusuri și participarea la manifestațiile din Belgrad nu garantau o majoritate la nivel național.

Presiunile au continuat pe parcurs. Manifestația din 28 iunie 2025 a fost urmată de confruntări cu poliția și rețineri. În septembrie, la Novi Sad, poliția a folosit gaze lacrimogene. Cu toate acestea, la un an de la tragedie, zeci de mii de oameni au revenit în oraș pentru comemorare.

Menținerea mobilizării a oferit timp pentru construirea relațiilor locale. La scrutinul din octombrie 2026, mișcarea dispunea deja de o experiență de organizare acumulată în aproape doi ani.

Participarea masivă la vot

Datele despre prezență arată amploarea mobilizării electorale. La ora 19:00, CRTA estima o participare de 67,8%, față de 55,5% la aceeași oră în 2023. Diferența era de 12,3 puncte procentuale.

O creștere atât de mare extinde competiția dincolo de nucleele disciplinate ale partidelor. Datele agregate nu arată cum a votat fiecare categorie de alegători, dar confirmă că scrutinul a atras un public mult mai numeros decât precedentul.

Rezultatul trebuie citit și prin schimbarea ofertei politice. În 2023, principala coaliție de opoziție obținuse 65 de mandate. Lista Studențească a depășit acum jumătatea voturilor în numărătoarea aproape completă. A contat și concentrarea competiției în jurul celor două tabere. Înaintea scrutinului, AP relata evaluări potrivit cărora această polarizare putea împinge formațiunile mici sub pragul electoral de 3%.

Sistemul proporțional distribuie mandatele între listele eligibile. Voturile pentru formațiunile care nu trec pragul nu produc locuri parlamentare, ceea ce poate amplifica ponderea în mandate a principalilor competitori. Listele minorităților naționale beneficiază de o excepție de la prag.

Pariul pierdut al lui Vučić și aritmetica noii puteri

Vučić a demisionat din funcția de președinte pe 27 septembrie 2026. Ana Brnabić, președinta Parlamentului, a preluat atribuțiile prezidențiale a doua zi. Vučić urmărea, însă, revenirea ca premier după alegerile anticipate.

Această mutare arată cât de personalizată devenise competiția. Vučić rămânea figura centrală a taberei sale chiar și după schimbarea funcției din care candida pentru controlul executivului.

Serbia este o republică cu un sistem parlamentar de guvernare și un președinte ales direct. 

Parlamentul unicameral are 250 de deputați. Guvernul are nevoie de votul majorității tuturor membrilor: minimum 126.

Președintele propune candidatul pentru funcția de premier după consultarea reprezentanților listelor alese. Parlamentul votează programul și componența cabinetului.

Repartizarea de 139 de mandate prezentată luni de Reuters ar plasa Lista Studențească cu 13 locuri peste pragul necesar învestirii. Dacă este confirmată, mișcarea poate forma guvernul fără sprijinul SNS. Majoritatea oferă autonomie în negocierea cabinetului, dar nu elimină nevoia de coeziune între propriii deputați.

Prima ședință a Parlamentului trebuie organizată în cel mult 30 de zile de la proclamarea rezultatelor finale. Dacă legislativul nu alege un guvern în 90 de zile de la constituire, este dizolvat.

Urmează și alegeri prezidențiale separate, după demisia lui Vučić. Controlul viitorului guvern și ocuparea președinției rămân două etape distincte.

Victoria nu șterge problemele competiției electorale

CRTA a avertizat înaintea scrutinului asupra restrângerii libertăților și a inegalității dintre competitori. Organizația a desfășurat peste 2.000 de observatori într-un eșantion reprezentativ de 500 de secții.

În raportarea din seara alegerilor, CRTA semnala fotografierea buletinelor în 48% dintre secțiile observate. A consemnat și incidente violente în afara unor secții. Fotografierea votului ridică problema verificării opțiunii alegătorului de către persoane care exercită presiuni asupra lui.

Separat, Reuters a documentat înaintea scrutinului acuzații de intimidare a activiștilor și jurnaliștilor, inclusiv agresiuni și supraveghere. Autoritățile au respins acuzațiile de represiune și corupție.

Pentru noua majoritate, aceste probleme vor deveni un test de guvernare. Reforma regulilor electorale trebuie evaluată prin condițiile create pentru toți competitorii, inclusiv pentru partidul învins.

La fel, independența presei presupune limitarea capacității oricărui guvern de a controla accesul la informație și resurse. Schimbarea beneficiarilor influenței politice ar lăsa intact mecanismul criticat de protestatari.

Raportul OSCE/ODIHR privind scrutinul din 2023 oferise deja 25 de recomandări pentru îmbunătățirea alegerilor. Noua putere are, prin urmare, și repere concrete în raport cu care poate fi judecată.

Lista Studenților și politica externă

Lista Studențească a reunit candidați din profesii diferite. Primul pe listă este cardiologul Ilija Srdanović, dar poziția sa nu echivalează automat cu desemnarea ca premier. Alegerea conducerii executivului rămâne una dintre primele decizii importante.

Printre numele cunoscute de pe listă se află Dejan Šoškić, fost guvernator al Băncii Naționale a Serbiei, fostul baschetbalist Dejan Bodiroga, președintele Euroleague Basketball și Radomir Saičić, profesor la Universitatea din Belgrad. Candidații au fost selectați prin propuneri și verificări în universități.

Mesajul anticorupție a permis apropierea unor alegători care pot avea opinii diferite asupra altor teme. Această convergență este suficientă pentru a susține o candidatură comună. Pentru guvernare, vor fi necesare acorduri asupra politicilor și asupra costurilor lor.

În politica externă, Reuters remarca înaintea scrutinului poziții insuficient detaliate despre UE și Kosovo. Agenția relata și opoziția mișcării față de introducerea sancțiunilor împotriva Rusiei. Rezultatul nu poate fi interpretat automat, așadar, drept mandat pentru o schimbare radicală a orientării externe.

Relația cu Uniunea Europeană are însă o bază economică greu de ignorat. Potrivit statisticii oficiale sârbe, statele UE au reprezentat 58,3% din comerțul exterior cu bunuri al Serbiei în 2025. Schimburile totale ale țării au fost de aproximativ 74,94 miliarde de euro.

În paralel, noul guvern va moșteni relațiile cu China, investitor important și cu Rusia, partener energetic. Deciziile externe vor trebui să țină cont de aceste interese, dar și de angajamentele aferente parcursului european.

Pentru Bruxelles, lupta anticorupție trebuie să se reflecte în reforme verificabile. În aprilie 2025, comisarul pentru extindere Marta Kos cerea explicit progrese în justiție, presă și legislația electorală.

De la solidaritatea protestului la responsabilitatea guvernării

Mișcarea a reușit să depășească două obstacole distincte: uzura protestelor și transformarea nemulțumirii într-un vot majoritar. Rezultatul îi oferă acces la instrumente pe care nu le avea în stradă. Parlamentul adoptă bugetul, controlează guvernul și supraveghează serviciile de securitate.

Aceste atribuții fac posibilă verificarea unor decizii și schimbarea unor politici. Folosirea lor va cere însă priorități clare. Cererile de răspundere pentru trecut vor concura cu obligațiile zilnice ale administrației și cu așteptările economice ale alegătorilor.

Va conta și felul în care noua majoritate își tratează propria diversitate. Candidații au fost uniți de opoziția față de Vučić și de sprijinul pentru revendicările studenților. Aprobarea unui buget sau alegerea conducerii unor instituții va pune la încercare acest acord.

Tragedia de la Novi Sad a declanșat întrebări despre responsabilitate. După aproape doi ani, acele întrebări au produs o majoritate electorală. Promisiunea centrală a câștigătorilor va fi verificată prin felul în care instituțiile vor răspunde și atunci când deciziile contestate le vor aparține.