E-mailuri scurse dezvăluie conflicte și schimbări de poziție în conducerea partidului AfD din Germania

În urmă cu aproape un deceniu, Alice Weidel avertiza că discursul naționalist al unui coleg de partid putea îndepărta alegătorii conservatori și atrage suspiciuni asupra formațiunii. Astăzi, lidera AfD îl consideră pe același politician potrivit pentru o funcție în guvernul federal al Germaniei.

Schimbarea de atitudine față de Björn Höcke, liderul partidului în landul Turingia, reiese dintr-un volum masiv de mesaje interne publicate de hackeri. Documentele includ e-mailuri trimise de Weidel între 2015 și 2017, când ocupa o poziție mai puțin importantă în conducerea Alternativei pentru Germania (AfD).

Materialele cuprind peste 420.000 de e-mailuri și aproximativ 48.000 de documente. Dezvăluirile oferă o perspectivă rară asupra disputelor din interiorul formațiunii de extremă dreapta, scrie Politico.

Weidel critica discursul rasial al colegului său

În octombrie 2015, Alice Weidel își avertiza colegii că apropierea partidului de mișcarea antiislamică Pegida și de Partidul Național Democrat din Germania, asociat neonazismului, îndepărta electoratul conservator.

„În vest pierdem complet electoratul conservator moderat din cauza apropierii noastre de Pegida și de NPD în est”, scria Weidel într-un mesaj intern.

Lidera AfD a criticat și un discurs al lui Höcke din același an. Politicianul făcuse o distincție între un tip african descris drept expansiv și orientat spre afirmarea vieții și un tip european prezentat ca lipsit de voință.

Weidel a considerat că argumentația avea o bază rasială și era fundamental greșită. Într-un mesaj adresat conducerii federale a partidului, ea a scris: „Acest lucru este profund problematic, pentru că raționamentul de aici este rasial. Este fundamental greșit”.

Ea avertiza și că retorica lui Höcke putea determina serviciile germane de informații interne să acorde partidului o atenție sporită. Weidel considera că folosirea termenului „Volksgemeinschaft”, asociat ideologiei naziste, putea contribui la includerea AfD într-un raport al autorităților.

În mai 2025, Oficiul Federal pentru Protecția Constituției a clasificat AfD drept organizație de extremă dreaptă confirmată. Clasificarea a fost suspendată provizoriu de o instanță din Köln în februarie 2026.

Weidel a cerut excluderea lui Höcke din partid

Un alt episod important apare în corespondența din ianuarie 2017. Atunci, Höcke a ținut un discurs în fața organizației de tineret a AfD, criticând modul în care Germania își comemorează victimele Holocaustului.

Politicianul a numit memorialul Holocaustului din Berlin un „memorial al rușinii”. Totodată, a cerut o schimbare radicală a politicii germane privind memoria istorică și asumarea trecutului nazist.

Reacția lui Weidel a fost fermă. Ea a inițiat o procedură pentru excluderea lui Höcke din partid. Moțiunea îl acuza că folosise expresii asociate lui Adolf Hitler și că susținea principiul conducerii absolute, cunoscut drept „Führerprinzip”.

Într-un mesaj adresat colegilor, Weidel le cerea să înțeleagă implicațiile declarațiilor. „Treziți-vă, odată!”, le scria ea, avertizând asupra forței explozive a mesajelor cu dublu sens din discursul lui Höcke.

Apropierea de conducerea partidului a schimbat strategia

Corespondența arată și o schimbare de strategie. În timp ce se pregătea să candideze pentru poziția de principal candidat al AfD la alegerile federale din 2017, Weidel a blocat consemnarea moțiunii sale împotriva lui Höcke în procesul-verbal al unei ședințe a conducerii. Ea argumenta că un nou conflict public ar fi afectat partidul.

Ulterior, Höcke a recunoscut că discursul său fusese o greșeală și a cerut conducerii să renunțe la procedura de excludere. Weidel a descris scrisoarea sa drept un „semnal pozitiv” și a cerut încheierea disputelor interne.

În câteva săptămâni, ea a obținut nominalizarea pentru funcția de principal candidat al AfD. Întrebată dacă va face campanie alături de Höcke, Weidel a răspuns: „Da, desigur. Suntem două părți ale aceluiași partid”.

Rezervele sale nu dispăruseră complet. În mai 2017, Weidel a criticat un afiș electoral al AfD care prezenta o femeie însărcinată, alături de sloganul „Germani noi? Ni-i facem singuri”. Ea a comparat afișul cu propaganda Partidului Național Democrat, formațiune asociată neonazismului.

De la critică la susținerea pentru o funcție guvernamentală

Poziția publică a lui Weidel față de Höcke s-a schimbat semnificativ în anii care au urmat. Lidera AfD i-a lăudat activitatea politică din Turingia și a afirmat că acesta ar putea ocupa o funcție în guvernul federal.

Într-un interviu acordat publicației BILD în 2025, Weidel a spus că relația dintre ei s-a îmbunătățit în timp. Întrebată dacă Höcke este potrivit pentru o funcție ministerială la nivel federal, ea a răspuns afirmativ.

Höcke a minimalizat, la rândul său, importanța procedurii de excludere din 2017. În februarie 2025, el a descris episodul drept o chestiune veche și a declarat pentru WELT că ajunsese să o aprecieze pe Weidel.

„Am ajuns să ne cunoaștem și să ne apreciem reciproc. Alice Weidel a fost candidata potrivită pentru poziția de lider și a făcut o treabă excelentă”, a afirmat el.

Contactată de WELT pentru a explica diferența dintre avertismentele sale din trecut și poziția actuală, Weidel a refuzat să comenteze prin intermediul unui purtător de cuvânt. Reprezentantul lui Höcke nu a răspuns solicitării de comentarii.

AfD denunță publicarea corespondenței interne

Partidul a confirmat că a fost victima unui atac informatic. Potrivit AfD, hackerii au atacat la sfârșitul lunii septembrie un furnizor de servicii de găzduire. Formațiunea a condamnat publicarea datelor, calificând-o drept un atac asupra sistemului de partide din Germania și, implicit, asupra democrației.

Un reprezentant anonim al hackerilor a declarat pentru Die Zeit că atacul nu a avut o motivație politică în sensul susținerii unei alte formațiuni. Acesta a susținut că publicarea documentelor urmărește transparența și responsabilizarea publică. Dezvăluirile provin din e-mailurile unui cont folosit de Weidel în perioada 2015–2017. Ele arată cum criticile sale inițiale față de discursul lui Höcke au coexistat cu deciziile politice luate ulterior pentru a limita conflictele interne ale AfD.