Vlad Drăgulescu sau cum să faci din opera lui Shakespeare un mecanism de îndrăgostire de teatru, de poveste, de un festival

Din noiembrie 2016, când a intrat în echipa de conducere a Teatrului Național „Marin Sorescu” ca director artistic, Vlad Drăgulescu s-a implicat în elaborarea, alături de Emil Boroghină, a conceptului artistic al Festivalului Internațional Shakespeare și a devenit președintele său. Dar a face un festival înseamnă, pentru el, altceva decât a programa spectacole. Înseamnă a duce teatrul acolo unde nu a mai ajuns niciodată. În vehicule cu scenă mobilă, pe ulițele satelor, în fața unor oameni care nu au pășit niciodată într-o sală de teatru.

De la coordonator de comunicare la arhitect de festival

Între 2014 și 2016, Drăgulescu a coordonat Festivalul Internațional Shakespeare, gestionând comunicarea cu grupurile artistice, evenimentele și spațiile destinate spectacolelor. Nu a venit în festival ca director, a venit ca un om care a prins de jos mecanismul complex al unui eveniment cu anvergură mondială, înainte să-i înțeleagă toate pârghiile. Această traiectorie din interior spre conducere îi oferă o perspectivă rară. Știe ce se întâmplă în culise la fel de bine ca pe scenă.

De formație literar-umanistă, absolvent al Facultății de Litere a Universității din Craiova, Drăgulescu combină regizoratul cu producția și managementul cultural, cu o carieră bogată. Regizor, scenograf, editor video, compozitor de muzică de scenă, fișa sa de spectacole de la Teatrul Național include spectacole proprii semnate în toate aceste ipostaze, de la Cehov la Shakespeare, de la Ionel Bușe la Andrei Ursu.

Hektomeron, proiectul-manifest al unui om fără granițe

Inspirat de Decameronul lui Boccaccio, proiectul Hektomeron a pus în scenă, începând cu 15 ianuarie 2021, câte o povestire pe zi timp de 100 de zile, fiecare regizată de un alt director din altă țară, transmisă live pe hektomeron.com. Proiectul a reunit 100 de regizori din 100 de țări, cu spectacole jucate de actorii Teatrului Național „Marin Sorescu” și difuzate cu subtitrare în engleză.

Hektomeron a fost premiat de UNITER în 2022. A fost o recunoaștere națională pentru ceea ce era, în fond, cel mai ambițios proiect de teatru online din România acelei perioade. Că s-a născut în pandemie n-a făcut din el un proiect de nevoie, ci unul de viziune.

Vicepreședinte ESFN, rețeaua care unește capitalele Shakespeare din lume

Din 2021, Vlad Drăgulescu deține funcția de vicepreședinte al European Shakespeare Festivals Network (ESFN), rețeaua care conectează marile festivaluri shakespeare din Europa, de la Craiova la Stratford, de la Gdańsk la Neuss. Prezența sa în această structură nu este onorifică, este dinamică.

Craiova este unul dintre membrii fondatori și cel mai mare festival din această rețea, iar Drăgulescu reprezintă acolo nu doar instituția, ci și o anumită filosofie despre ce poate face teatrul de festival pentru o comunitate.

Caravana și Shakespeare Metropolitan

Dacă în 2025, între edițiile acestui festival, Caravana Shakespeare a parcurs 61 de localități din toată România, de la marile orașe până la cele mai mici sate, de-a lungul a peste 9.000 de kilometri, în fața a peste 100.000 de beneficiari direcți, în 2026, formula a evoluat și s-a adâncit. Nu mai era un turneu național care pornea din Craiova spre lume, ci de o extensie concentrată, care a dus festivalul însuși în comunitățile imediat apropiate orașului.

Caravana Shakespeare Metropolitan a revenit pe traseu în perioada 23–31 mai 2026, în jurul Craiovei: Pielești, Malu Mare-Preajba, Podari, Bucovăț, Breasta, Ișalnița, Șimnicu de Sus-Albești, Mischii și Ghercești, după cele 61 de localități parcurse în ediția precedentă. Același format mobil, aceeași scenă deschisă sub cer, același acces gratuit. Dar de data aceasta, în inima zonei metropolitane a Craiovei, în comunele și cartierele care trăiesc în proximitatea orașului, dar care nu se bucură automat de viața lui culturală.

Secțiunea Shakespeare Metropolitan a dus festivalul și în cartierele Brazdă, Craiovița, Rovine, Valea Roșie, 1 Mai și Parcul Tineretului, prin spectacole pop-up, ateliere pentru copii și intervenții artistice realizate de artiști români și internaționali, dar și de peste 160 de studenți participanți la programul Erasmus+ Shakespeare.

Ce a însemnat Caravana în comunități, în 2026

Evenimentele în aer liber, cu acces gratuit, au inclus ateliere interactive de teatru pentru copii și adolescenți, recitalul Galeria Shakespear, cu Sonete Itinerante și spectacolul de comedie Shakespeare redus, într-un format mobil și accesibil.

Shakespeare redus, o comedie care trece prin cele mai importante titluri shakespeariene într-o manieră rapidă, amuzantă și accesibilă, s-a dovedit din nou formula câștigătoare pentru publicul care întâlnea teatrul pentru prima dată. Un alt punct important al ediției 2026 a fost la Promenada Mall Craiova, unde au fost programate peste 30 de spectacole și evenimente pentru toate vârstele, de la marionete și magie, până la acrobații, expoziții și instalații multimedia.

Tot acest dinamism vine din imaginația, înțelepciunea, viziunea și extraordinara capacitate managerială dovedite de Vlad Drăgulescu.

Cum îl descrie Octavian Saiu și ce spune asta despre Vlad Drăgulescu

Cel mai elocvent portret recent al lui Drăgulescu nu vine dintr-o biografie sau dintr-un comunicat de presă, ci din foaierul Teatrului Național, în timpul dialogului Shakespeare: Cum și de ce, în era inteligenței artificiale, în cadrul festivalului din mai 2026. Octavian Saiu, moderatorul evenimentului și unul dintre cei mai exigenți critici de teatru din România, a ales să spună, în fața publicului internațional adunat acolo, ceva simplu și precis.

„Vreau să spun că îi sunt cu mare sinceritate recunoscător prietenului meu, Vlad Drăgulescu pentru că mi-a permis să fac parte din acest festival. Acesta devine mai grozav decât am putut bănui acum patru sau șase ani. Și asta grație viziunii sale, și mai mult decât atât, abilității de a transpune această viziune și de a o aduce la viață, la realitate. Este ceva care sună foarte tehnic la cuvântul conducere, care acoperă distanța dintre ceea ce este gândit la un moment dat și puterea de a face lucrurile posibile. Vlad are această calitate, această putere, și este minunat că se întâmplă și că suntem aici grație lui.”

Al doilea monolog al lui Octavian Saiu

Este ceva unicitatea spiritului uman, e în felul nostru de a fi oameni, și care, cu siguranță, nu poate fi a fi capturat de vreo mașină. Problema cu AI este că ne dă iluzia că avem această opțiune. Este un articol al legendarului Noam Chomski, publicat în New York Times, intitulat Falsele promisiuni ale Chat GBT-ului.

El explică așa cum niciun alt om n-ar fi fost în stare, că marea eleganță a minții umane constă în acele asocieri întâmplătoare. Majoritatea sunt preconștiente și la care avem acces. Dar, de asemenea, și în felul nostru de a înțelege ceea ce este în noi prin intermediul limbajului. Noi nu avem limbaj ca să vorbim. Noi nu avem limbaj ca să ne exprimăm. Avem limbaj ca să ne înțelegem pe noi înșine”.

Un alt fel de Cogito ergo sum

„Cea mai complexă întrebare, pe care nimeni, și cu siguranță, nicio mașinărie nu va fi în stare vreodată este următoarea: noi gândim pentru că vorbim sau vorbim pentru că gândim. Este un motiv foarte simplu pentru care nu vom fi în stare să clarificăm această secvență, căci suntem singurii din univers care avem limbaj.

Dacă vrei să afli cum înțelegem ceea ce auzim sau mecanismul vizual din creier, conexiunea dintre ochi și creier, vă pot spune că s-a realizat prin intermediul unor experimente extrem de invazive, conduse pe alte specii, care se bazează pe acuitatea vizuală sau auditivă. Pisicile, de exemplu. Dar nu există alte specii care să aibă limbaj.așa cum avem noi. De aceea, este posibil, foarte posibil să nu înțelegem de ce avem limbaj, cum a apărut și ce rol joacă în cadoul fundamental pe care l-am primit și care este gândirea umană.”

Umanitatea înseamnă limbaj

„La suprafață, toate aceste elemente generate de inteligența artificială, toate acele lungi paragrafe despre orice și despre nimic seamănă cu limbajul uman. Dar acolo, nu există nimic din limbajul uman”. A făcut o pauză, și întrebând despre cât a durat pauza, a precizat că au fost exact cinci secunde. Apoi a reluat, vorbind despre felul relativ în care percepem timpul. E personal, și acea pauză poate fi mai importantă decât orice am spus, pentru că doar prin intermediul tăcerilor noastre suntem autentici.

Felul în care Shakespeare introduce tăcerile este ceva ce un computer, pur și simplu, n-ar putea să o facă, pentru că nu se bazează pe algoritmi, nu se bazează pe vreun simț poetic intuitiv. Este felul direct al unui suflet de a fi în teatru, înțelegând publicul, captrându-i vibrațiile. Asta nu e ceva ce poate fi cuantificat de tehnologie. E pur și simplu imposibil chiar să ieie în considerare ideea”.

A întreba sau a nu întreba. AI și prostia naturală

Mai există un aspect, și văzând atâția tineri în public, fac o misiune din a sublinia un aspect. Este ideea că tu întrebi ceva computerul, și el produce răspunsul. Există o problemă: tu trebuie să pui întrebarea, dacă nu întrebi, nu se întâmplă nimic. Chiar și cele mai interesante aplicații de AI pentru știință, dezvoltate până acum și care înghit investiții de 2 miliarde de dolari zilnic în SUA, nu pot veni cu o simplă întrebare din proprie inițiativă. Trebuie să li se introducă întrebarea, pentru ca să producă răspunsul.

Un alt element trebuie luat în considerare. Acela că se va manifesta o atrofiere, o atrofiere graduală în capacitatea intelectuală a tinerei generații. Ei vor fi martorii unui fenomen, care va fi glorios, emblematic pentru timpurile noastre. Inteligența artificială va induce prostia naturală. Mai spun o dată. Inteligența artificială va induce prostia naturală. Și nu pentru că n-am mai fi în stare să răsundem vreodată întrebărilor, ci dintr-un alt motiv.

La un moment dat, Einstein a spus că dacă ar avea o oră să rezolve o problemă, ar utiliza 50 de minute gândindu-se la problemă și zece minute la soluție. Pentru că nu rezultatul contează, ci felul în care ajungi la el. Deci, nu răspunsul e ceea ce contează, este acel proces care gradat construiește întrebarea”.

Vlad Drăgulescu, omul cu viziune

Există o diferență esențială între a conduce un festival și a-l face să crească. Prima înseamnă administrare. A doua înseamnă că ești capabil să transformi o idee în realitate, și că faci asta an după an, cu mijloace niciodată suficiente, într-un context cultural care nu răsfață teatrul. Vlad Drăgulescu pare să fi ales să facă exact asta, să ducă Shakespeare acolo unde nimeni nu l-a mai dus, din foaierele teatrelor craiovene până în ulițele satelor din județul Dolj.

Introducerea pe care a făcut-o Octavian Saiu a fost din nou, un prilej de a ne împărtăși experiențelesale de pe meridianele lumii teatrului, și nu numai.

„Cea mai mare provocare pentru Vlad Drăgulescu nu a fost aceea de a găsi resurse financiare, la care se vede că se pricepe de minune, nu e nici preocuparea pentru continuitatea moștenirii lăsate de Emil Boroghină. El vrea să atragă, să mențină și chiar să creeze atenția din partea audienței.”

Un cățel de jucărie

„Ceva remarcabil s-a întâmplat noaptea trecută. Era atât de banal, încât sunt sigur că toată lumea a trecut cu vederea, dar eu nu. Râsul cel mai puternic din timpul spectacolului, cea mai puternică reacție dn partea audienței s-a manifestat atunci când jucăria a început să se miște. Cățelul acela a obținut râsul cel mai zgomotos. Ați putea spune că acest fapt este complet nesemnificativ, dar era acolo ceva care nu cred că ar trebui să fie alungat din vedere.

E ceva în sensibilitatea noastră, undeva, în creier, care ne facem să reacționăm mai puternic la lucruri pe care le-am fi ignorat acum zece ani. Vă asigur că acum zece ani, acel cățel trecea neobservat, dar procesul de automatizări se intensifică și copleșesc China în asemenea măsură, încât au roboți care fac tăieței din materiile prime, au roboți care îți aduc totul. Au roboți la hotel, au roboți la supermarket, sunt pretutindeni”.

Societatea umană și roboții

„Asta va modifica total calculele societății umane, fie că ne place, fie că nu. E de neoprit. Am putea avea rezerva față de inteligența artificială, dar automatizarea e deja în jurul nostru. Și ceea ce se va întâmpla ne va copleși experiențele cotidiene. Aceasta e întrebarea mea pentru Vlad. Cum vede el noile categorii de audiență? Cum va face să atragă studenți din toate părțile Pământului, tineri din Craiova și din regiune? Cum vede el această perspectivă extrem de deranjantă a oamenilor care se îndepărtează de teatru”, l-a întrebat Octavian Saiu pe Vlad Drăgulescu.

„Voi începe prin a-l contrazice pe Octavian. Cred că oamenii vin mai aproape de teatru, nu se îndepărtează, iar acest festival e chiar o demonstrație în sine. Am Organizat 530 de evenimente, am avut o foarte bună receptare la cele mai multe. Mda, ne plângem mereu, dar eu detest să mă vaiet.”.

„E În ADN-ul nostru, intervine Octavian, românii trebuie să se plângă de ceva”, a intervenit Saiu.

Încredere în generația tânără

„Eu cred că vine o generație grozavă. Când ne gâdeam la răspunsul obținut de la AI, mi-am amintit că m-a întrebat cineva cum de mi-a venit o oarecare idee și i-am spus că am avut nevoie de 45 de ani. Asta nu poate face AI, cu toate infirmațiile la care are acces, creația pare nenaturală, chiar dacă unii par să ignore asta. Cea mai mare resursă pe care o avem noi față de AI este chiar timpul. Avem nevoie de o oră pentru această conferință, AI ar fi putut-o produce în cinci secunde, dar nu e natural ceea ce face. Ai nevoie de o oră ca să realizezi ceva de calitate. Este precum vinul bun, nu-l poți face în cinci secunde. Ai nevoie de timp să-l faci și să se matureze.

Mă întorc la generația tânără. Chiar dacă par a fi mai rapizi decât noi atunci când vine vorba de idei creative. Asta se întâmplă poate din cauza social media, s-au obișnuit să le apară ceva nou la fiecare zece secunde. Iar așa ceva vine doar de la AI, numai aceasta poate încapsula 45 de ani de experiențe în doar cinci secunde și să spună viața ta, a lui, a mea sau a oricui.

Teatrul și AI, om iubire imposibilă sau nu

M-am concentrat asupra mai multor proiecte legate de AI și despre cum o putem utiliza pentru a ajunge la noi segmente de public. Anul acesta am avut mulți spectatori tineri, mai mulți decât la ediția trecută.

AI are trei vârste, și prima e când învață de la noi. În a doua etapă învață de la ea însăși, iar a treia e când va fi de sine stătătoare. Cel puți asta spun specialiștii, că va fi peste tot în același timp. Știm că sunt și alte lucruri în această lume care atrag puternic atenția în același fel, pretutindeni și în fiecare, așa cum se spune că va fi AI.

Spun asta pentru că am început un proiect acum trei ani, destinat tinerilor spectatori. Se numește Shakespeare dimensions. Primul rezultat nu a fost grozav, dar al doilea a fost mai bun. Ideea pe care am avut-a a fost că Prosperă e un IT-st specialist, iar Ariel este asistentul său Google. El îi spune să facă asta și asta. Caliban este inteligența artificială, pentru că prosperă în învață pe Caliban să facă anumite lucruri. Mi-am spus că trebuie să ducem mai departe această ideea cu Caliban fiind AI, Prospero specialistul IT, iar Ariel asistentul Google”.

Dimensiunile Shakespeare

„M-am gândit să construim povestea pe episoade. În primul, e vorba despre Ariel, și Prospero, care alcătuiește Furtuna. Totul se desfășura într-un cub. Destul de copilăresc. Poți explora noile tehnologii, dar ceea ce putea face AI acum trei ani era o Furtună ca în desenele animate.

Al doilea episod a fost despre dezvoltarea lui Caliban, învățând pentru a deveni mai priceput, ca să poată intra în viețile noastre. Am luat tablouri celebre pe care le-am animat și așa puteai intra în spațiul unde senzori cinetice te observau și te introduceau în tablou.

Era înfricoșător ce făcea Caliban. AI a început să perceapă aceasta ca pe o intruziune, care erai tu, spectatorul participant. De aceea am limitat accesul la persoane de peste 12 ani. Te trezeai în fața unui tablou în mișcare care-ți captura forma și o punea în interiorul aceluia. Muzica lui Jean Sibelius, inspirată și ea de Furtuna, aducea o contribuție suplimentară senzației înfricoșătoare. Acesta a fost al doilea episod.

Mai departe, va exista un moment în care Caliban va fi singur, iar singurătatea aceasta îl va copleși. Va începe să-i simtă lipsa lui Prospero, și va realiza că acesta e un personaj ficțional al lui Shakespeare. Mai mult, va înțelege că Shakespeare este un fel de tată al lui Prospero, așa că îl va recrea pe Shakespeare. Cred că va fi recreat în mereu alte forme.”

Perspective personale asupra unei vechi realități

„Dacă, la un moment dat, n-am mai avea electricitate, inteligența artificială ar dispărea în mai puțin de o lună. Și dacă lipsa electricității ar continua mai mulți ani, văzând Burj Kalifa în Dubai, am spune că a fost construit de extratereștri, așa cum nici azi nu știm cine și cum a construit piramidele din Egipt. Tot așa circulă și acum legende despre Shakespeare, că nu el ar fi scris piesele de teatru sau că ar fi folosit diferite substanțe pentru a-și stimula imaginația”.

În acest moment, Octavian Saiu a reamintit o replică din monologul lui Prospero, din Actul IV, scena 1: „Cloud-capp’d towers” (Turnuri acoperite de nori).

„Da, probabil că știa el ceva despre zgârie-norii de azi”, a comentat Vlad Drăgulescu, încheind povestea despre Shakespeare dimensions și felul în care au fost integrate noile tehnologii în a-l face cunoscut pe Shakespeare și piesa Furtuna.

Deschidere spre viitor și nevoia de poveste

Pentru că festivalul și cultura, în general, trebuie să-și construiască punți înspre viitorii spectatori, Vlad Drăgulescu a constatat că există mereu segmente noi, iar creatorii, în general, dar organizatorii festivalului, în special, trebuie să-și facă munca bine, având mereu viitorul în vedere. Iar viitorul înseamnă că noi generații de spectatori pot fi atrași înspre artele spectacolului.

„Misiunea echipei noastre este să îmbrăcăm totul în așa fel, încât accesul să pară simplu. Asta e atractiv la noile social-media. Tik tok e foarte accesibil, de aceea aproape toată lumea îl folosește. Trebuie să explicăm noii generații că teatrul, Shakespeare nu sunt lucruri complicate. Cu adevărat, nu sunt complicate. Este vorba despre emoții, despre limbaj. Dar limbajul ne ajută să dezvoltăm ideile, cu toată energia pe care o împărtășim.

Dacă omenirea avea la început nevoie doar de hrană și apă, acum are nevoie de povești. Încă de la naștere, copilului i se cântă, i se spun povești. Așa e omenirea, poveștile sunt atât de umane. Faptul că putem fredona ceva, este deja începutul unei povești. Trebuie să fim atenți ce povești spunem, ce îi cântăm copilului, pentru că așa se va dezvolta, așa va evolua. Trebuie doar să fim suficient de atenți să spunem povestea din inimă, cu cea mai mare generozitate.

Shakespeare, AI și poveștile

Uneori, AI ne ajută să spunem niște povești. Shakespeare conectat la AI va inventa un ghid. L-am dorit, în cadrul unui program Erasmus cu studenții. Ne-am gândit la un ghid. Răspunzi mai multor întrebări banale, puerile, cum ar fi despre mâncarea preferată sau culoarea preferată, iar ghidul să-ți spună, pe baza întregului set de răspunsuri, care spectacol și se potrivește. Noi avem sinopsisul fiecărui spectacol, iar din răspunsurile tale, AI învață câte ceva despre tine.

Când participi la un festival apare o problemă uriașă: cum aleg spectatorii spectacolul care le-ar plăcea. Iată cum, utilizând AI în alegerea spectacolului, am putea fi atractivi pentru noua generație. Cred că ar utiliza asta, pentru că seamănă cu un joc. Seamănă cu ceea ce făceam în copilărie, când scriam în Oracol. Era caietul acela cu întrebări la care mai mulți răspundeau și vedeau apoi cu cine s-ai potrivi pe baza răspunsurilor. Am putea recrea acel joc, utilizându-l în festival, învățând și cum ești perceput de inteligența artificială, pe baza răspunsurilor tale.

Un festival unde totul pare simplu

Aici la Craiova, la Festivalul de teatru, nu vedem probleme. Vedem doar dorința de a învăța mai mult, inclusiv despre noi înșine. Dacă există o problemă, aceea e la noi, nu la public. Noi trebuie să ne dezvoltăm constant, să învățăm mereu pentru a face ca totul să pară cât se poate de simplu.

Noi trebuie să facem publicul să se îndrăgostească de ceea ce vrem să-i spunem. Și, mai ales, să fim atenți la mesajele pe care le transmitem.

Ni se spun povești de când suntem copii, și până devenim adulți. Continuăm să căutăm poveștile, pentru că avem nevoie de ele. De asta venim la un festival Shakespeare.

Am avut trei spectacole Romeo și Julieta,complet diferite. Asta spune că avem nevoie de povești, că suntem curioși să vedem cum aduc povestea trei companii diferite, artiști diferiție, cum integrează culturi diferite.

Și totuși, doar Shakespeare

Suntem foarte norocoși să avem aceste spectacole și îi mulțumim domnului Boroghină pentru acest cadou. Mulți s-au întrebat « de ce doar Shakespeare , va fi plictisitor». Iat-ne, 32 de ani mai târziu, cu 530 de evenimente legate de Shakespeare, și oameni din toate colțurile lumii vin să facă parte din felul nostru de a spune povești. Poate fiind din nou copii, căci noi îi chemăm la teatru și investim în ceea ce se vede pe scenă.

Actorii și regizorii au jumătate din responsabilitate. Cealaltă jumătate o aduce publicul, cu dorința sa de a crede în povestea spusă pe scenă”.

Un om pentru un festival

Așa a încheiat Vlad Drăgulescu pledoaria sa pentru povești, teatru și Festivalul Internațional Shakespeare Craiova. A vorbit calm, cu seninătate, dar undeva, ascunse, ideile noi, posibilitățile de a construi ceva și mai interesant, inedit, provocator păreau a fermenta în mintea sa. Era, încă, a noua zi de festival, dar schițele pentru ediția 2028 a festivalului păreau a prinde conturiri în sufletul arhitectului.

E ceva nedefinibil în jurul oamenilor care își văd creațiile, planurile, visurile împlinite. L-am simțit vibrând în cuvintele, în sclipirea ochilor, în căutarea cuvintelor cu care Vlad Drăgulescu ne făcea părtași la eforturile de a face din acest festival, un organism viu, o destinație de neratat, un liant între tânăra generație și minunanta lume a teatrului, cu tradiția și inovația fericit împletite.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni.

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru.

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!