Vine Blagoveștenia! Târg de pește cu aromă de mititei și ciolan copt

Am mers acolo ca să ne alegem câte ceva pentru masa de 25 martie. Dar, știți cum se zice, să nu mergi cu sacul la pomul lăudat.

Frumos obicei, ăsta cu târgurile. Mai ales când e Blagoveștenia! Așa mai scoatem nasul din Kaufland și Carrefour și dăm de alte ispite, arome și gusturi.

Blagoveștenia, pește sub orice formă

Vineri, ora 14:00, de fapt, târgul acum se monta cu adevărat deși de dimineață organizatorul (Dom Mariusică) ne tenta la un post TV cu imagini și cuvinte rare precum scrumbie, sturion, storceag  sau plachie. Nu trebuie să fii gurmand ca să-ți plouă în gură, e de ajuns să știi că nimeni nu se apucă de storceag acasă, în familie, iar o plachie corectă o fac numai oamenii de peste 70 de ani. Sau bucătarii de profesie, azi înnobilați cu titulatura de chef.

Cum spuneam, de abia se montau terasele. Ce înseamnă tarabe și food-truck-uri sunt însă deja la locul lor. Desigur, mă așteptam să mă lovesc de lăzi cu pește, de la hamsie și șprot la ton roșu și felii frumoase de rechin și somon.

Vrabia Mihai Viteazul

Așa cum am traversat eu, printre mașini neprietenoase și șoferi care sigur erau așteptați să salveze lumea undeva pe străzile Bucureștilor, pe prima tarabă peste care am dat am găsit… cozonaci. Mulți cozonaci, plăcintă de mere și de dovleac și niște poale-n brâu perfecte. Eram la ,,Cozonac Domnesc, gustul copilăriei”, din Botoșani. Servea tânărul Gabriel, înalt și frumușel cum trebuie să fi fost Arhanghelul care a venit să-i dea Vestea Fecioarei Maria.

Dacă-s bune? Superbune! Totul proaspăt și îmbietor, prețuri convenabile. De exemplu, 12 lei o plăcintă Poale-n brâu, față de 20 de lei un șuberek trei tonete mai la vale. ,,Suntem din Botoșani, cel mai nordic județ al Moldovei, mai exact din Tocileni, com. Stăuceni, locul unde s-a născut cel de-al cincilea Patriarh al României. Producem și comercializăm produse de patiserie după rețete tradiționale moldovenești, din ingrediente naturale. Avem o activitate prin care suntem prezenți de aproape 12 ani la târgurile de produse tradiționale care se organizează la sfârșit de săptămână în București. Parcurgem în fiecare săptămână aproape 1.000 de km pentru a aduce cu mare drag tradițiile și bucatele moldovenești pe mesele Bucureștenilor”, citim pe site-ul aferent.

Foarte important: le puteți comanda bunătățile pe care le primiți direct acasă. Și, da, fac pască.

Și am plecat mai departe ca să descoperim peștele promis.

Hamsie de Metro și inele de creveți cu gust ușor cauciucat

Doamnelor, domnilor, eu sunt cel mai mare mâncător de hamsii din Ro. Le mănânc ca pe semințe. Le mănânc la micul dejun alături de o cacao fierbinte, la prânz cu un pahar de Frâncușă și seara alături de orice. Pot face asta zile-n șir. Cu două condiții: să fi fost corect păstrate și să nu fie îmbibate în ulei. Uneori mă las păcălit și pap și șprot pe post de hamsie (am mâncat și stavrizi pe post de hamsie)…

Dar hamsia rămâne hamsie. Pe hamsia din Metro o cunosc, împreună cu tot neamul ei, de la icră-n sus. N-ai cum să mă duci de nas, poți să-ți tai venele în fața mea jurând că acum ai adus-o de pe un pescador turcesc din Marea Neagră. Dar, doamna de la taraba de vizavi de bunătățile de Botoșani nici n-a încercat vreo variantă. Eu am zis Metro, ea a dat din cap. Am arătat spre mâna de scoici ce odihnea într-un vas alăturat, numai cărniță, fără oase. Nu știa de unde provin. Între timp, un domn a cerut o cutie mică (plastic, clar dăunător naturii) de hamsii. A făcut 15 lei. Suta era 14 lei. Dar primeai moka, așa cum vedeți și în poze, mujdeiul Viagra. Am întrebat dacă au și varianta Cialis. Cică nu, fac numai asta aromată, așa, deosebită. Am luat și eu. Mujdeiul Viagra, când e gratis, nu se refuză.

Și, să nu uităm: inelele de creveți. Ele au, în 90 la sută din cârciumile din Capitală, un arriere-petit gout, o miasmă fină de cauciuc ars. Imposibil de îngurgitat dacă ai mâncat și altfel de creveți.

Crapul sălbatic, frate cu macroul și dorada regățeană

La următoarea tarabă, de fapt un șir de tarabe trecute sub aceeași marcă, mă priveau insistent, de pe o plită călâie, câteva perechi de ochi inamovibili. Era dl. Păstrăv, împreună cu doamnele Scrumbie și Dorada. Scrumbia mergea la 25 de lei, păstrăvul (de păstrăvărie) vreo 30, iar dorada, pește specific Regatului în sensul că poate Regii mâncau asta odinioară, ajungea la 50 de lei (echivalentul a trei kile de pulpă de porc prinsă la reducere în Kaufland).

La capătul celălalt al șirului de tarabe, mai citim una: 15 lei suta de macrou. Atunci m-a izbit nostalgia și mi-am amintit cum am mâncat puternic, în Epoca de Aur, cod sub toate formele posibile. Așa că am căutat cod. Nu se exista cod. Numai macrou și fratele său bun, crapul sălbatic. Cine o ști ce e ăla. Pe vremuri, nimeni nu voia crap chinezesc, iar d-asta sălbatic nu scria nicăieri că ar exista pe bucata noastră de planetă.

La mese, trei perechi. Am numărat așa: trei porții scrumbie, un crap (sălbatic, se-nțelege) și două dorade, toate cu mămăligă.

Nu e pește ca suina și nici muscă ca albina

La un moment dat a trebuit să admir două ceaune exemplare: unul cu storceag, altul cu plachie și unul, mai sărman, cu borș de pește. Plachie în acest târg găsești în două locuri, storceag într-unul, borș idem.

Crapul și păstrăvul păreau să domnească peste mijlocul Pieței Alba Iulia. Asta, până când nările mi-au fost gâdilate de un miros familiar. Se aruncaseră în luptă mititeii (opt lei buc). Lângă ei, alaiul era alcătuit din frigărui, 4-5 feluri de cârnați (45 de lei unul gros, picant, fără lipie – 51 cu lipie), ceafă la grătar, ciolan pe cărbuni, ceva coaste și pastramă.

Puiul, slab reprezentat. Curcanul și struțul complet absenți, ca și hamburgerii dâmbovițeni. Într-un singur punct găseai murături. În altul, varză la saramură.

Revenind la porc. Grătarele cu acest animal insipid au acoperit instantaneu mirosurile de pește prăjit și mujdei Viagra sau altfel. Regele nesimțirii a maculat cu slana-i prea proteică tentativa de ocupare a miezului de București condusă de scrumbia de Dunăre! Oștile erau clar disproporționate!

Nori și vânt, incompatibile cu statul la terasă

Ora 17:00 a venit și vântul m-a cam gonit. Dar, înainte, n-am putut să nu remarc o inedită formă de ancorare a corturilor (reclamă Neumarkt). Procedura e cam așa: se ia un butoi (keg) de bere Mureș, se întoarce cu gura-n jos. Cu fundul în sus, se observă că există mai multe găurici. Prin una dintre ele se trece o sfoară care apoi se leagă de colțul de sus al pavilionului sau cortului, sau umbrelei, cum s-o numi ea. Și gata, fără cataroaie, bucăți de ciment sau alte alea.

Ingeniozitatea românească este imbatabilă. Cât despre mușterii: vineri, 20 martie 2026, a fost penurie mare. Dar vorba unui târgoveț: ,,E timp, stăm aici până miercuri!”

Buna Vestire

Buna Vestire este prăznuită de Biserică pe 25 martie. Buna Vestire sau, popular, Blagoveștenia (termenul slav corespunzător celui de Buna Vestire), este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu.

Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, precum cele din Spania, Galia și Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie.

Părintele profesor Ene Braniște susține că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al II-lea (681–683). La început, aceasta era doar locală și purta denumirea de sărbătoare a așteptării Nașterii Domnului. Variația datei de prăznuire a existat în Apus până în sec. XI, când data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuiește pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Nașterii Domnului (6 ianuarie).

Tradiții de Blagoveștenie

Tradiția populară include prima dezlegare la pește în Postul Paștelui, punerea de pâine și sare pe prag pentru îngeri, precum și Ziua Cucului, vestitorul primăverii.

#Dezlegare la pește: Fiind în postul Paștelui, creștinii au dezlegare la pește, despre care se spune că, dacă este mâncat în această zi, aduce sănătate tot anul.

#Pâine și sare pentru îngeri: Tradiția spune că se pune pâine și sare pe pragul casei sau pe pervaz pentru a hrăni îngerii, aducând astfel bunăstare în gospodărie.

#Ziua Cucului: Se spune că, dacă primul cântec al cucului este auzit pe stomacul gol, este semn de belșug și noroc. În această zi, cucul se crede că redevine cuc, după ce în restul anului este uliu.

#Alungarea dăunătorilor: Tradiția cere ca oamenii să nu lucreze, pentru a fi feriți de boli și de dăunători în gospodărie