Diadema Doljului a fost așezată. Băileștii lui Amza Pellea și-au câștigat, pe 23 aprilie, propria asociație dedicată tradiției oltenești

Alegerea acestei date pentru evenimentul inaugural al Asociației Culturale Diadema Doljului nu a fost întâmplătoare. A fost un act deliberat de ancorare în tradiție, tocmai potrivit pentru o asociație care și-a propus să fie un scut împotriva uitării.

De ce acum? Tradiția devine urgență

Trăim în epoca în care un copil știe mai repede ce este un story de Instagram decât ce este o horă sau un colind. Globalizarea și digitalizarea au adus beneficii incontestabile. Dar au produs și o eroziune silențioasă a identității locale, acel strat subțire și prețios de obiceiuri, port, cântec și ritual prin care o comunitate știe cine este și de unde vine. România nu este unică în această privință. UNESCO estimează că sute de practici culturale imateriale dispar în fiecare deceniu. Generațiile care le-au trăit se sting. Generațiile care le-ar fi preluat preferă să consume cultură de import, produsă industrial.

În Oltenia, zona doljean-olt-vâlceană are una dintre cele mai bogate tradiții folclorice din țară. Ritualuri de botez, nuntă și înmormântare cu o simbolistică stratificată. Port popular de o complexitate cromatică remarcabilă. Cântec lăutăresc și cântec de câmpie cu un specific inconfundabil.Tocmai de aceea, înființarea unei asociații culturale dedicate patrimoniului imaterial al Doljului nu este un lux cultural. Este o necesitate civică. Câmpul lăsat gol de instituțiile publice supraîncărcate și subfinanțate trebuie ocupat de oameni care și-au asumat voluntar rolul de gardieni ai memoriei colective. Diadema Doljului, un titlu care evocă deopotrivă frumusețea și prețiozitatea patrimoniului local, ca o coroană purtată cu mândrie pe fruntea unui ținut, a venit să ocupe exact acest câmp.

Băileștenii, cu inima largă și cu tradițiile vii, și-au întâmpinat invitații cu pâine și sare. Pirostriile au fost așezate, entuziaștii au început primele acțiuni, dar va fi nevoie ca și Măria Sa publicul să aprecieze și să înțeleagă importanța păstrării în viață a rădăcinilor vieții tradiționale.

Alexandru Lilea, tânărul care a transformat un festival în fundament

Inițiatorul proiectului, Alexandru Lilea, este unul dintre cei mai promițători interpreți de muzică populară ai generației sale din zona Olteniei dunărene. Biografia lui profesională este construită pe premii câștigate în competiție, nu pe relații sau împrejurări favorabile, ci pe calitate vocală, autenticitate a repertoriului și preocupare față de specificul zonal.

Prima consemnare publică a talentului său a venit la Festivalul „Lica Militaru” de la Drăgănești-Olt, unul dintre concursurile cu tradiție din zona câmpenească a Olteniei. Tocmai acolo l-a descoperit Gheorghița Nicolae, producătoarea și prezentatoarea Tezaurului Folcloric de la TVR 1. I-a acordat credit de la prima întâlnire, recunoscând în el calitățile unui interpret cu perspectivă: vocea, repertoriul și stilul personal de interpretare.

Alexandru Lilea nu s-a mulțumit cu rolul de interpret. A făcut pasul mai departe, de la scenă la organizare, de la prestație personală la proiect colectiv. Asociația Culturală Diadema Doljului este expresia acestei maturizări. Un tânăr care și-a câștigat mai întâi credibilitatea artistică și a transformat-o apoi într-un instrument de apărare a patrimoniului local.

Prima ediție a simpozionului, dedicat ritualurilor, obiceiurilor și portului popular, arată că Lilea înțelege că promovarea folclorului înseamnă mai mult decât a cânta. Înseamnă a documenta, a educa, a dezbate și a transmite mai departe.

Gheorghița Nicolae: „Cinste marelui actor Amza Pellea”

Absența de la evenimentul inaugural a Gheorghiței Nicolae, producătoarea și prezentatoarea emisiunii „Tezaur Folcloric” de la TVR 1, a fost compensată de mesajul transmis, dând simpozionului alura unei confirmări naționale.

Gheorghița Nicolae este, din 2006, producătoarea emisiunii Tezaur Folcloric, iar din 2014, când Marioara Murărescu a încetat din viață, și prezentatoarea acesteia. Specialist în Etnologie și Folclor, jurnalist, interpret de muzică populară din Câmpia Romanațului, cetățean de onoare al municipiului Caracal din 2022, Gheorghița Nicolae a dus mai departe, cu fidelitate și seriozitate, cea mai longevivă emisiune de folclor din televiziunea publică română.

Mesajul său de la simpozionul de inaugurare al Asociației Culturale Diadema Doljului a fost citit de Alexandru Lilea. Ea a combinat evocarea marelui Amza Pellea cu o meditație profundă despre rolul ritualurilor și obiceiurilor în viața comunității:

Gheorghița Nicolae a amintit monologurile lui Amza Pellea, „împănate cu satiră în stilul comic, ca firea olteanului”, și modul în care marele actor „a creionat obiceiuri, a dat viață personajelor atât de pitorrești, a reliefat comportamente, reprodus limbajul oltenesc, punctând, într-un mod natural, mentalitatea oamenilor din acest ținut de țară minunat.

Despre Alexandru Lilea, prezentatoarea TVR a spus că este „un tânăr merituos, căruia eu i-am dat credit de la prima noastră întâlnire, prima ediție a Festivalului Lica Militaru de la Drăgănești-Olt, unde a fost laureat, grație calităților vocale, repertoriului, stilului personal de interpretare.”

„Felicitări, Alexandru Lilea! Felicitări, Băilești! Felicitări tuturor participanților. Mă voi revanșa!” a scris Gheorghița Nicolae pe pagina asociației, regretându-și absența.

Ritualuri creștine oltenești

Discursul a atins apoi miezul tematic al simpozionului, vorbind despre rolul apei în ritualurile creștine oltenești, cu o rigoare de etnolog și o căldură de om crescut în preajma tradițiilor:

„Elementele vegetale, florale, de origine animală, apa, au rolul lor în desfășurarea ritualului. Îndeplinesc o sarcină, un rost. Astfel, apa, întâlnită pornind de la Botezul Domnului Iisus Hristos, botezul pruncului, botezul apei de Bobotează, aghiazmă mare, agheasmă mică folosite în cadrul celor trei mari evenimente din viața creștină a omului, are rostul de a purifica, de a curăța, de a transmite puterea divină.”

Prezentatoarea TVR a trasat o hartă completă a rolului apei în ritualurile de viață: „Apa din cristelniță, sfințită de preot, unde este botezat pruncul venit pe lume, are rolul de a-l curăța, de a-l trece pragul din lumea păgână în lumea creștină. Expresia «mireasa la apă», una din secvențele obiceiului de nuntă, înseamnă curățare, dar și belșugul familiei nou formate. Căratul apei celui decedat, apele de 3, 9 zile și 6 săptămâni, este apa pe care trebuie s-o aibă, pe lumea cealaltă, cel decedat.”

Concluzia discursului a atins esența acestei asociații: „Rituri și ritualuri personale sau colective, acțiuni conform credințelor, normelor moștenite din generație în generație au ținut firea omului, dânduă i speranță, încredere și forță de a merge mai departe. În vremuri bune sau mai puțin bune”.

Prof. emerit dr. Narcisa Știucă, vocea academică la Băilești

Prezența Prof. emerit dr. Narcisa Știucă a conferit evenimentului greutatea academică a celei mai importante instituții universitare românești. Profesor la Universitatea din București, titular al cursurilor de etnologie și folclor, istorie orală și management cultural, ea este și expert UNESCO în patrimoniul cultural imaterial.

Cariera sa de cercetătoare a debutat în 1993, sub îndrumarea marilor folcloriști ai vremii, Mihai Pop, Al. I. Amzulescu și alții. Opera sa științifică acoperă un teritoriu larg: riturile de trecere actuale, comunitățile multi-etnice, narativitatea populară și istoria orală, contribuții la Atlasul Etnografic Român și lucrări precum Cercetarea etnologică de teren, astăzi  și Amintiri pentru viitor. 4 teme de istorie orală.

Povestea prezenței sale la Băilești are un punct de plecare discret și frumos. O postare a lui Alexandru Lilea, cu o imagine din vechiul cimitir al satului Rast, cu o troiță veche pe care erau pictați țărani în costume tradiționale, i-a atras atenția profesoarei. A fost începutul unei relații care l-a dus pe tânărul interpret spre masterul de etnologie.

La evenimentul de la Băilești, Lilea i-a mulțumit că și-a rupt din timp pentru a fi prezent. Răspunsul profesoarei a fost memorabil: „Ce pot eu să fac este să dau la o parte 42 de ani de activitate și să spun că nu mi-am rupt din timpul liber, ci am venit din vacanța cea mare.” Recent retrasă la pensie, Narcisa Știucă a atras atenția că la București, catedra de Etnologie a rămas fără niciun profesor, și că speră că cineva va dori avansarea și obținerea titlului academic.

Cercetarea etnologică se face pe teren

A evocat perioada de glorie a secției, când efectua săptămânal vizite în teren pentru identificarea și înregistrarea elementelor de cultură tradițională. Și și-a mărturisit cu deschidere descendența urbană de multe generații: „Atunci când nu ai rădăcini în sat, și totuși te simți excelent în oricare dintre satele țării tale, înseamnă că ai făcut ceea ce trebuie.”

Despre compromisurile care se fac în domeniu, ea  a comentat o activitate expusă de Amelia Etegan, aceea de pictat ouă de polistiren cu pensula, intitulată ca tradițională de o instituție de cultură, Narcisa Știucă a spus cu ironie senină: „Am făcut compromisuri? Le înghițim. Și le înghițim în continuare.”

A amintit de epoca de glorie a asociațiilor din perioada interbelică, când intelectualitatea s-a mobilizat pentru a tezauriza patrimoniul. A subliniat importanța repertoriului patrimoniului cultural imaterial, coordonat de Academician Sabina Ispas, ea însăși cu rădăcini în județul Dolj. „Acest repertoriu vă dă coordonatele a tot ceea ce ați putea să faceți”, le-a spus reprezentanților asociației.

Tradiția se modifică, dar trebuie transmisă

A amintit și Călușul de la Giurgița, documentat de profesorul Mihai Pop în 1958, și diferit atunci când ea l-a regăsit, după 50 de ani, mergând pe urmele profesorului ei. Tradiția trăiește. Dar se transformă. De aceea trebuie documentată acum, nu mâine.

„Este absolut remarcabil ceea ce a reușit, pentru moment cel puțin, să facă Alexandru Lilea: a adunat purtători de valori tradiționale din 3 generații! A adus pe scenă oamenii trecuți cu vederea și de „artiștii” care, de fapt, culeg de la ei dar arareori le spun numele, și de teve-urile care răstoarnă sau nesocotesc valorile, și chiar de cercetătorii care cu greu se mai dau duși din confortul arhivelor. Nu știu cine l-ar sfătuit sau dacă e intuiția lui, dar este cu adevărat UN EVENIMENT. Și, ca orice eveniment real, a fost ratat de teve-uri. Până la urmă, e mai bine așa. Cine știe ce mermetiseau și cum ieșea…?! Să rămână la vedetele, vocile și starletele cu care s-au obișnuit, iar băileștenii să-și ducă ale lor! ” a scris Prof. Narcisa Știucă pe pagina asociației.

Prof. Amelia Etegan: practica din teritoriu

Dacă Narcisa Știucă a adus vocea academică națională, Prof. Amelia Etegan a reprezentat cunoașterea practicată pe teren, în chiar inima județului Dolj. Activează ca șef al Secției de Conservarea și promovarea culturii tradiționale la Centrul de Cultură și Artă Dolj, instituția care coordonează activitatea de cultură tradițională la nivel județean.

La simpozionul de la Băilești, ea a adus în discuție specificul oltenesc al obiceiurilor și tradițiilor din arealul Câmpiei Dunărene. A subliniat un lucru esențial: particularitățile locale nu sunt variații minore ale unui canon național. Sunt expresii distincte ale unui mod de a fi și de a celebra viața. Ele merită să fie documentate și promovate cu aceeași rigoare cu care marile centre universitare studiază folclorul montan.

Pledoaria pentru demnitatea tradiției câmpenești, adesea mai puțin mediatizată față de cea ardeleană sau bucovineană, este una dintre misiunile pe care Asociația Culturală Diadema Doljului și le-a asumat.

Irinel Cănureci și tezaurul din Casa Băniei

Al treilea invitat academic al simpozionului a venit dintr-una dintre cele mai vechi instituții de cultură din Craiova. Prof. dr. Irinel Cănureci este șeful Secției de Etnografie al Muzeului Olteniei, care adăpostește și Casa Băniei, cel mai vechi monument de arhitectură civilă din Craiova, datând din 1699, cu una dintre cele mai valoroase colecții de patrimoniu etnografic din sudul României.

La simpozion, el a adus perspectiva muzeografului: colecțiile etnografice nu sunt depozite de obiecte moarte. Sunt arhive vii. Fiecare cămașă cusută cu mătasă, fiecare covor țesut în război, fiecare olar care mai știe secretele lutului de Oboga reprezintă o mărturie ireversibilă. Odată pierdută, nu mai poate fi recreată, doar regretată.

Cu emoție autentică, a citat din Amza Pellea: „Oriunde-aș merge în lumea asta, rămân și voi fi băileștean.” „O fi un lucru de biologie moleculară”, a adăugat, stârnind rumoare în sală.

Cănureci a reiterat necesitatea reînființării Muzeului Câmpiei Băileștilor, care a avut un parcurs aproape Hristic. A fost înființat în 1970 și, în 2003, la 33 de ani de existență, primea primele bunuri de patrimoniu clasate în categoria tezaur. Toți cei prezenți au susținut cu tărie această cauză, plasând responsabilitatea pe umerii administrației locale, dar oferind susținere și ajutor.

Primarul Băileștilor: „Să aducem orașul la adevărata lui strălucire”

Primarul Irinel Codruț Mușoroi a fost prezent la simpozion și a vorbit despre planurile administrației pentru recuperarea și conservarea patrimoniului local. Dorința sa: câte un eveniment cultural pe lună, un muzeu reabilitat în fostul conac al Prințului Știrbei, un Băilești care să-și recâștige strălucirea.

„Îmi doresc să le arăt tinerilor și copiilor că în cadrul unor astfel de evenimente există mult mai multă culoare decât dincolo de ecranele reci, în fața cărora au început să stea tot mai mult”, a spus el.

Primarul a fost chemat de datorii în altă parte în timpul evenimentului. L-am regăsit după-amiază, la spectacol. Unele fepte spun mai mult decât discursurile.

Trei generații de interpreți

Grupul Etnofolcloric Rapsozi din Valea Dunării, instituit și coordonat de Alexandru Lilea a a venit cu frumusețea, eleganța și aura cântecelor tradiționale ale trecutului. Au urcat pe scenă unii dintre cei din urmă rapsozi ai județului Dolj. Victorița Mișcu și Ion Mitricoasa din Dăbuleni, Mina Moruju din Bistreț au fost acompaniați de profesori și lăutari, cum au fost Marius Gheorghe din Goicea sau lăutarul Ilie Ceche, stabilit la Craiova.

Alți doi soliști, Aurora Marica Prof. dr. la Politehnica din București și mezinul Mihnea Diaconu, de 14 ani au completat atmosfera.

Alexandru Lilea, concluziile celui care a pus temelia

În exclusivitate pentru News Edge, Lilea a vorbit despre experiența evenimentului inaugural și cdeea ce l-a determinat să înființeze asociația. Cuvintele inițiatorului sunt directe, asumate și fără artificii, la fel precum muzica pe care o promovează:

„Dorința mea cea mai mare a fost aceea de a-i aduce pe scenă, în atenția publicului, pe ultimii rapsozi din județul Dolj. Am încercat să creez un eveniment amplu, să arăt tuturor frumusețea acestor oameni ai satelor, ai acestor purtători de patrimoniu imaterial. Fiecare are povestea sa frumoasă și păstrează stilul neaoș de interpretare, specific comunității din care provine, cu glasul și trăirile sale.”

„Am auzit glasurile satului, am văzut costumele populare, îmbrăcate și purtate așa cum se cuvine. Ne-am dorit ca evenimentul să aibă loc aici, în centrul Câmpiei Băileștilor, cândva o vatră culturală foarte bogată, semnificativă pentru întreaga Câmpie Română.”

„Nu trebuie să existe compromisuri când vorbim despre cultura tradițională. Avem o bogăție și o varietate pe care nu trebuie să o ratăm. Se spune că publicul nu mai gustă cântul tradițional. Dar gustul publicului a fost stricat de așa-zișii artiști, precum și de instituțiile de cultură care joacă un rol important în modificarea acestui gust.”

„Sper că am reușit și că publicul va reveni în număr tot mai mare la astfel de evenimente” a conchis Alexandru Lilea.

Ce urmează. O asociație ca un angajament față de viitor

La Băilești, în ziua Sfântului Gheorghe, un tânăr interpret de folclor și un simpozion despre ritualuri și port popular au pus prima piatră a unui proiect care vrea să fie, în definitiv, o diademă. O coroană oferită cu mândrie unui ținut care a dat României pe Amza Pellea și încă mulți alții, și care merită să nu fie uitați.

Programul anunțat pentru 2025–2026 include documentarea practicilor folclorice din zone mai puțin vizibile ale județului Dolj, parteneriate cu instituțiile de cultură locale, ateliere pentru tineri și proiecte de promovare a portului popular. Spectacolul de folclor a încununat ziua, aducând bucurie băileștenilor prezenți în Parcul Tineretului.

Firul roșu al tuturor acestor inițiative este o convingere simplă și profundă. Identitatea culturală locală nu se conservă de la sine. Se construiește activ, zi de zi, de oameni care și-au asumat această responsabilitate.