Bolojan, mulțumit de colaborarea cu PSD când a ajuns la Cotroceni și Palatul Victoria, dar scârbit profund astăzi, când PSD îi trage partidul înapoi în coaliție

„O colaborare cu PSD nu ne poate aduce decât deservicii”. spunea Bolojan la Digi 24. Principiile democrației sunt clare de când democrația constituțională funcționează în lumea liberă: partidul care se situează pe primul loc în alegeri primește mandatul de a constitui guvernul. În cazul în care nu este capabil, al doilea partid, în ordinea numărului de voturi, va primi același mandat.

Și tot așa până când se constată dacă există posibilitatea de a crea o majoritate în Parlament pentru a da un guvern funcțional sau dacă trebuie repetate alegerile. Când există o situație de blocaj, în care mai multe partide nu reușesc să constituie un guvern, se ajunge la situația alegerilor anticipate sau la un guvern de coaliție între mai multe partide din Parlament. Ilie Bolojan a devenit prim-ministru acum un an datorită unui mecanism prin care s-a convenit cu partidul de pe primul loc, PSD, să împartă guvernarea cu partidul de pe locul al treilea: doi ani Partidul Național Liberal și doi ani Partidul Social Democrat.

S-a sacrificat pentru țară, fiind convins că i se cuvine postul

Ilie Bolojan spune, tot în interviul de la Digi24, că s-a sacrificat într-un moment în care nimeni nu voia o asemenea poziție. Poate fi adevărat, dar nici nu l-a obligat nimeni. Domnul Bolojan, dacă ne amintim, înainte de alegerile prezidențiale de anul trecut, era ca un viitor prim-ministru subînțeles.

Nici măcar nu trebuiau negocieri pentru realizarea coaliției, nici măcar nu trebuiau să discute, pentru că el era prim-ministrul ales, prim-ministrul providențial. De aceea nu înțelegem de ce astăzi vorbește despre sacrificiu. Să ne amintim că primele mârâieli ale protipendadei progresiste la adresa lui Nicușor Dan au fost atunci, la constituirea guvernului. Că de ce nu-l numește mai repede pe Bolojan, că de ce vrea menținerea TVA, că asta e treaba guvernului.

Ne mai și amenința din când în când primul-ministru, atunci când partenerii săi de coaliție cârteau la măsurile draconice anunțate fără aprobarea lor, că își va da demisia și va lăsa națiunea în haos. Că dacă nu e el, cine rămâne?

Și pe măsură ce partenerii erau mai nemulțumiți au început să apără ordonanțele de urgență semn că dezinteresatul prim-ministru se cam temea că nu are majoritate în Parlament. Și că nici n-ar prea vrea să plece de la borcanul cu miere.

Ordonanțele, hulite din opoziție, de aur curat când ești la putere

În momentul în care domnul Bolojan a fost demis, conform Constituției, conform legilor în vigoare, conform regulamentului Parlamentului și conform principiilor democrației acceptate unanim, s-a creat situația unui prim-ministru fără majoritate parlamentară, dar care practic refuză să plece de la putere.

Și în acest interviu pe care l-a acordat ieri, vorbește despre un guvern minoritar pe care parlamentarii să fie obligați să îl voteze ca să nu se ajungă la alegeri anticipate. Instaurează practic o nouă formă de democrație în România, în care, chiar dacă nu ai majoritate în Parlament, rămâi „la butoane”.

O democrație în care nu ești obligat să respecți legile în vigoare pentru că ești „cel bun și reformator”, cel care vrea să salveze națiunea. Ești cel care este iubit de populație, susținut de fanii leșinați de admirație pe rețelele sociale, aplaudat la ieșirea din restaurante de popor, dar care nu vrei nici alegeri anticipate (s-a pronunțat foarte clar în acest sens), nu vrei nici alt guvern de coaliție; practic vrei să rămâi doar tu cu asociații tăi împotriva voinței Parlamentului, pentru că ești o valoare inestimabilă.

Invoci democrația, dar dai ordonanțe de urgenă, ilegale, fiind deja un guvern demis și neavând niciun drept în acest sens, deoarece se știe că un astfel de guvern, interimar, doar gestionează treburile națiunii, nu propune proiecte de lege, nu vine cu strategii naționale, nu poate adopta ordonanțe de urgență care intră imediat în vigoare și, în general, este un administrator cu puteri limitate. Ilie Bolojan însă e deasupra aceastei realități, și, evident pentru binele poporului, este necesar ca el să aplice legea după bunul plac.

Ordonanța este deja contestată la Curtea Constituțională de către Avocatul Poporului și vom vedea dacă, din nou, Curtea Constituțională va accepta să facă un gest politic permițându-i domnului Bolojan să trateze România ca pe propria sa feudă. De această dată, am mari îndoieli.

Care sunt planurile premierului demis Bolojan?

Planurile domnului Bolojan sunt explicate cu generozitate tot în acest interviu, în care vorbește despre resetarea PNL. Pentru că un actual și viitor „lider național” are nevoie de un partid. Și când vorbește despre resetarea PNL, spune că va aduce oameni noi în Partidul Național Liberal și va forma un pol de modernizare alături de Uniunea Salvați România în Parlament: „alături de alte paride, avem o colaborare parlamentară bună, de exemplu cu Uniunea Salvați România (nr. – singurul partid parlamentar care i-a rămas alături, pentru că UDMR a achiesat la un nou guvern de coaliție, iar în PNL sunt voci care îl contestă). Împreună cu personalități din zona publică și privată care vor să vină în politică, vom putea crea un pol de modernizare pentru România”. Ce înseamnă asta pentru Partidul Național Liberal? Înseamnă că, practic, Partidul Național Liberal va primi, probabil, diverse personalități, care precum Oana Gheorghiu sau Dragoș Pâslaru, persoane care vin din ONG-uri, persoane fără niciun fel de apetență pentru munca politică, și care vor veni formal în PNL, vor primi funcții și sinecuri, neștiind să facă mare lucru. Munca de partid va fi dusă tot de furnicuțele fraiere, trimise de marele om Bolojan să-i posteze omagii pe internet.

O atitudine pe care Partidul Național Liberal, dacă o acceptă, va ajunge practic un al doilea USR sau se va dizolva într-un USR. De ce spun asta? Pentru că USR a fost creat, a evoluat și este în acest moment o structură cu multe bisericuțe și grupuri de persoane cu imagini, ideologii și idei foarte diferite.

Majoritar de stânga, progresist-marxiste, acestea vor dizolva și mai mult ceea ce a mai rămas din ideile de dreapta ale Partidului Național Liberal. Practic, aceste persoane nu reușesc să se integreze în sistemul politic sau de partid, iar structurile de partid continuă să rămână un fel de ONG uri dezlânate. Societatea este însă oriune condusă de partide politice și de o clasă politică.

Și revenim așadar la principiile democrației, pentru că dacă leadership-ul unui stat ar fi fost o structură de ONG-uri, ar fi exact ce visează Bolojan. Nu ai fi obligat să te supui votului popular, s-ar tria doar elitele „care știu ele mai bine ce-i trebuie nației”, acești „fantastici” ar fi împinși la vârf de Curți Constituționale alese pe sprânceană, guverne minoritare care fac ce știu ele că e bine chiar dacă nu e legal și boți care le ridică statui propagandistice.

Ilie Bolojan a fost convins încă din în 2025, când a devenit președinte interimar în locul lui Klaus Iohannis, că totul i se cuvine, că este omul providențial și „cel ales”. A ajuns direct în scaunul de președinte al Senatului, gata pregătit să intre pe ușa din față la Cotroceni. A fost probabil foarte surprins că țara nu l-a rugat în genunchi să fie președinte. Dar „a acceptat”, ca pe ceva ce i se cuvenea de drept, conducerea guvernului.

De ce Oradea nu e București și nici Bolojan Tăriceanu. Mai degrabă un fel de Orban în pandemie

A fost un fel de consens național că domnul Bolojan trebuie să fie prim-ministru. Și mai mult, liderul României libere. N-a dat din primul moment doi bani pe ce credea președintele. Din acel moment a început să conducă guvernul ca pe primăria sa din Oradea sau Consiliul Județean Bihor, unde cine nu era de-al lui, din „gașcă” sau din anturaj, nu putea avea nimic de comentat.

Iar dacă cineva avea ceva de comentat, i se explica de ce nu se poate: pentru că „marele lider” gândea altfel. Și dacă acea persoană continua să aibă alte idei, era trimisă direct la plimbare. În schimb cei care funcționează corect după criteriile conducîtorului erau întotdeauna acceptați la masa verde și recompensați.

Așa funcționează și astăzi treburile în Oradea, unde practic toate partidele sunt subordonate lui Bolojan. Din păcate pentru el, această structură locală de la Oradea nu i-a funcționat și la nivel național, deoarece la o masă mai mare nu funcționează lucrurile ca la masa mică. O fi Bolojan baron local la Bihor, dar nici PSD nu e codaș la baroni și feude. Și nici nu l-au acceptat mai mult ca pe primus inter pares dintre baroni.

Iar ideea unui guvern minoritar a domnului Bolojan a eșuat pentru că a încercat să o facă pe „persoană fizică” a la Bihor, cu mici mite care să mulțumească mici șpăgari. Adversarii săi i-au mirosit lipsa de anvergură și limitele și l-au făcut cu propriile arme. Căci negocierea de la Oradea nu se potrivește cu cea de la „Casa Poporului”.

În plus Partidul Național Liberal are în spate o istorie lungă de guverne minoritare în care au promis tot ce au putut și în care practic nu au respectat absolut nimic.

Așa cum spunea Alina Mungiu, faptul că domnul Bolojan nu este capabil să colaboreze cu nimeni și nici să discute pe alte baze decât voința sa atotștiutoare este o dovadă că nu este personalitatea adecvată pentru a conduce un guvern de coaliție. Iar explicația sa de aseară că, în sfârșit, PNL s-a eliberat și nu-l mai interesează PSD în succesele sale, este, pe lângă o nouă mojicie, o dovadă că nu înțelege absolut deloc cum funcționează politica mare și a rămas același vătaf de Bihor.