Comoara fierbinte a României. Tășnadul e campionul ascuns al apelor termale din Transilvania. Cum lasă țara noastră ca miliarde de euro să curgă fără folos

Totuși, în timp ce Ungaria a construit un imperiu balnear de miliarde de euro, o mare parte din apele calde ale României curge, în continuare aiurea. Apele termale ale nord-vestului transilvănean nu sunt o simplă curiozitate geologică. Sunt o resursă terapeutică demonstrată, cu potențial economic uriaș, insuficient valorificat. Stațiunea Tășnad ilustrează perfect acest paradox românesc: calitate excepțională a apei, dezvoltare constantă, dar mult sub potențialul real. Luăm la pas geologia, istoria și cifrele care fac din Transilvania de nord-vest o zonă cu șansa de a deveni o veritabilă salbă de stațiuni balneare, dacă va fi, într-o zi, tratată cu seriozitatea pe care o merită.

O comoară fierbinte, risipită în pâraie

România are peste 2.000 de izvoare de apă termală cartografiate pe teritoriul său. Este a treia cea mai mare resursă geotermală din Europa, după Islanda și Ungaria. Țara numără peste 160 de stațiuni balneare, multe dintre ele slab promovate sau folosite doar parțial. Situația izvoarelor naturale de ape minerale carbogazoase e asemănătoare, dar potențialul lor de îmbuteliere a făcut ca exploatarea lor să fie uneori atât de agresivă, încât să afecteze nivelul stratului freatic. Nu de puține ori, locuitorii din Harghita s-au plâns că le dispare apa din fântâni.

Arcul carpatic stă pe o zonă de activitate geotermală intensă. Vulcanismul stins din Harghita și Călimani, faliile tectonice active și adâncimea mare a scoarței generează ape subterane cu temperaturi de la 20 la peste 80 de grade Celsius.

Cei care au fost la Széchenyi sau la Gellért, în Budapesta, și au văzut miile de turiști dispuși să plătească zeci de euro pentru o baie termală, înțeleg cu adevărat dimensiunea oportunității pierdute de România. Ungaria, cu resurse termale comparabile, a construit un imperiu balnear care generează miliarde de euro anual. Budapesta are peste 120 de izvoare termale și zeci de băi publice. Hévíz, cel mai mare lac termal din Europa, este o destinație de renume mondial.

Stațiunea Tășnad și vecinele sale din Satu Mare, Bihor și Sălaj oferă calități similare sau chiar superioare. Diferența stă exclusiv în modul de valorificare, promovare și investiție.

Un tezaur termal în nord-vest

Apele de zăcământ din etajul inferior, situat între 800 și 2.000 de metri adâncime, se ivesc la suprafață prin izvoare naturale sau prin foraje. Ele apar sub formă de ape minerale, dar și termale, uneori la peste 70 de grade Celsius.

La formarea acestor resurse au contribuit doi factori tectonici esențiali. Primul este sistemul de falii care fragmentează scoarța terestră. Acesta permite circulația descendentă și ascendentă a apelor subterane până la adâncimi mari.

Al doilea factor este o anomalie geotermică regională. Astenosfera, stratul din interiorul Terrei cu temperaturi de mii de grade, se află aici mai aproape de suprafață decât în alte zone. Această combinație explică de ce nord-vestul Transilvaniei concentrează atât de multe izvoare fierbinți valoroase.

Județul Satu Mare, cu bun e și mai puțin bune

Apa termală din stațiunea Tășnad este captată de la 1.354 metri adâncime, printr-o sondă forată inițial pentru prospecțiuni petroliere. Temperatura sa la suprafață atinge 70-72 de grade Celsius, printre cele mai ridicate din regiune. Ștrandul de aici este un exemplu de administrare locală. La Carei și Satu Mare, Mihăieni, Beltiug și Acâș sunt alte ștranduri unde turiștii se bucură de calitățile minunate ale apelor termale.

La începutul anilor ’70, în județul Sau Mare s-au executat mai multe foraje care au deschis volume acvifere ce depășeau uneori 80 de metri. Acestea se aflau în depozitele pannonian superioare, superioare și inferioare, inferioare, respectiv pannonice și miocene.

Tășnadul, Dindeștiul, Moftinul Mic, Căpleniul, Ghirișa, Livada, Micențiu, Santăul, Sătmărelul și Valea Măriei au avut nevoie de un singur foraj, Acâșul a beneficiat chiar de trei.

Indiferență fierbinte sau calcul rece

La Căuaș, localitate situată între Carei și Tășnad, a existat intenția de utilizare a apei termale într-o stație de producere a energiei. Forajul realizat de un sibian la 2000 metri, nu a adus la suprafață apa mult dorită. Probabil că nu s-a bazat pe un studiu geologic ca să îndreptățească acțiunea.

Alte foraje au fost realizate în căutarea hidrocarburilor chiar de Ministerul petrolului din acea vreme. Cele două foraje de la Petrești au ajuns la 1501 metri și au ajuns la apă termală. La Mădăras, în apropiere de Satu Mare au fost mai multe străpungeri, iar la la Pișcolt, chiar 12 foraje, dintre care patru au interceptat comoara caldă a României, apa termală.

La Baba Novac, localitate ce aparține acum de orașul Ardud, Institutul Geologic a executat primele două foraje de apă termală din județ. Ele au fost executate la 80 de metri adâncime, dar apa termală a apărut deja la 58 de m. Martorii din zonă confirmă că și alte foraje au fost realizate la Baba Novac și în apropiere de Ghirișa. Potrivit unor estimări realizate de geologi, apa de aici ar avea chiar 90 de grade la ieșire.

Tășnad, campionul ascuns al calității apei termale

Mineralizarea totală a apei este de 9.846,3 miligrame pe litru, echivalentul a aproape 9,85 grame pe litru. Apa are un pH de 7,5, aproape neutru. Compoziția chimică include anioni de clor, bicarbonat, sulfat, nitrat, iod și brom, alături de cationi de sodiu, calciu, amoniu, magneziu, potasiu și fier.

Din punct de vedere balnear, apa este clasificată drept clorurată-bicarbonatată-sulfatată și sodică-calcică-magneziană, în prezența amoniului și potasiului. Potrivit buletinului de analiză nr. 47 din 2007, eliberat de Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie din București, apa este recomandată în cură externă pentru afecțiuni reumatismale degenerative și abarticulare, afecțiuni neurologice periferice cronice, afecțiuni ginecologice cronice, afecțiuni posttraumatice, precum și boli profesionale, endocrine și de metabolism.

Un avantaj important, semnalat de surse locale, este radioactivitatea scăzută a apei de la Tășnad. Aceasta ar permite, spre deosebire de apele mai radioactive de la Felix, utilizarea de către pacienți cu afecțiuni psihice sau de către persoane recent operate de neoplasm, aflate în tratament postoperator prin radioterapie ori după acesta.

Cum a crescut, pas cu pas, stațiunea Tășnad

Povestea stațiunii Tășnad începe întâmplător, în 1978. Prospecțiunile geologice destinate descoperirii hidrocarburilor au interceptat, la 1.354 metri adâncime, un acvifer termal extins. Apa avea peste 72 de grade Celsius și o mineralizare de aproape 9 grame pe litru.

În același an a fost conturată o zonă de agrement cu un ștrand termal. În jurul acestuia a apărut și un camping cu numeroase căsuțe, folosite în sezonul estival.

Până în 1990, stațiunea a funcționat doar ca loc de agrement estival, din mai până în octombrie, mai ales în weekend. Ulterior, spațiul s-a extins prin construirea a încă două bazine, unul destinat copiilor, cu un volum cumulat de 1.400 metri cubi.

Abia în anul 2000, prin Hotărârea de Guvern nr. 417, orașul Tășnad a fost atestat oficial ca stațiune turistică de interes local. După 2005, investițiile s-au amplificat: au apărut mai multe hoteluri, moteluri și numeroase pensiuni. Capacitatea totală de cazare ajunsese, în 2010, la peste 1.260 de locuri.

Astăzi, ștrandul termal funcționează cu patru bazine pentru adulți și unul pentru copii. În sezonul cald au apă termală de peste 35 de grade, timp de aproximativ 120 de zile pe an, iau unul, destinat exclusiv agrementului, are apă rece. Complexul atrage anual zeci de mii de turiști din județul Satu Mare și din cele învecinate, dar și turiști străini.

Vecinii din Satu Mare, Carei, Acâș și Mihăieni

Județul Satu Mare deține, potrivit surselor locale, aproximativ o treime din toate apele termale ale României. Aproximativ 20 de localități din județ dispun de resurse termale și minerale semnificative. Ape minerale naturale, carbogazoase și termale sunt exploatate mai mult sau mai puțin în Carei, Satu Mare, Tăşnad, Acâş, Ady Endre Bixad, Beltiug, Certeze, Ghenci, Doba, Foieni, Mădăras, Negreşti Oaş, Oraşul Nou, Tarna, Turţ, Mare, Valea Vinului, Valea Măriei, Vama.

Ștrandul Termal Carei este un complex de aproximativ șase hectare. Are patru bazine cu apă termală, la temperaturi de 32-38 de grade Celsius, plus bazine pentru copii și un bazin de înot cu tobogane. Prețul de intrare este de 25-35 de lei pentru un adult, cu reduceri pentru copii. Funcționează sezonier, din mai până în septembrie.

La 15 kilometri de Carei se află satul Ady Endre, locul natal al poetului maghiar. Aici există izvoare cu apă termală de 72 de grade Celsius, cu conținut de clor și sodiu, indicate pentru afecțiuni reumatismale, endocrine și ginecologice.

Apa termală de la Acâș este forată de la 1.800 de metri adâncime. Este folosită de sute de ani, potrivit tradiției locale, deși datele chimice publice detaliate lipsesc din sursele disponibile.

La Mihăieni, apa termală țâșnește de la 1.400 de metri adâncime, la o temperatură de 80 de grade Celsius la sursă. Descoperirea a avut loc întâmplător, în anii ’80, în timpul unor foraje petroliere. Ștrandul local poate primi vizitatori chiar și iarna, datorită temperaturii ridicate a apei din bazinele neacoperite.

Primarul unui orăș mic, dar cu ambiții mari

Trebuie spus cinstit: sunt puține ștranduri din România administrate de o instituție publică, iar la nivelul infrastructurii celui din Tășnad nu se ridică, deocamdată, niciun alt obiectiv similar. Fiecare primar din ultimii 25-30 de ani a contribuit, la rândul său, la dezvoltarea și modernizarea constantă a stațiunii. Nimic nu s-a întâmplat peste noapte. Asta mai ales că, în paralel, orașul a trecut printr-un proces dureros de dezindustrializare. Dar, aici, bunurile publice sunt păstrate, întreținute, recuperate și amenajate cu grijă, iar acest lucru se vede și se simte direct în confortul cetățenilor.

Grija pentru patrimoniul public nu se oprește la ștrand. Primăria Orașului Tășnad, împreună cu persoane private, a demarat acțiuni în instanță pentru anularea unor titluri de proprietate emise pe baza unor acte false de moștenitori. Efortul a dat roade: clădirea Muzeului Orășenesc a revenit, astfel, în proprietatea orașului. E un pas important pentru recuperarea identității istorice a localității.

Investițiile în educație și cultură urmează același ritm ambițios. Grădinițele din Tășnad își desfășoară, în prezent, activitatea în trei clădiri separate, dar urmează să fie construită o clădire nouă, care să le reunească pe toate sub un singur acoperiș. Clubul Elevilor va fi mutat în grădinița din centrul orașului, eliberând astfel loc pentru un concept cultural mai amplu: clădirile cu rezonanță istorică ale orașului urmează să fie reunite într-un circuit dedicat atât locuitorilor bazinului Tășnad, cât și turiștilor.

Sănătate din natură

Orașul respiră, de altfel, mai verde decât până acum. Un parc nou, amenajat pe un spațiu generos, a fost dat recent în folosință, oferind localnicilor un loc de promenadă și relaxare în aer liber. Transportul în comun, absent de mulți ani, urmează să fie reluat, cu un traseu gândit inteligent: centrul orașului, noul parc, ștrandul termal, piața agroalimentară, viitoarea grădiniță și stația CFR. Va fi, practic, o buclă care va lega toate punctele cheie ale vieții tășnădene.

Proiectele nu se opresc, însă, odată cu inaugurarea Aquaparcului. Alte planuri se conturează deja, chiar în timp ce cele vechi sunt finalizate. Și pentru că ar fi fost, într-adevăr, păcat ca o apă termală cu asemenea calități terapeutice să rămână fără o bază de tratament pe măsură, primarul Adrian Farcău ne-a confirmat că există deja discuții pentru demararea calculelor necesare finanțării unei astfel de baze de tratament. Rămâne de așteptat, pentru acest pas, un nou exercițiu financiar al fondurilor europene. E o dovadă că, la Tășnad, ambiția nu se oprește niciodată la ultimul proiect finalizat.

Aquaparcul Transilvania Terme Tășnad: proiectul care schimbă fața stațiunii

După decenii de dezvoltare pas cu pas, stațiunea Tășnad se pregătește pentru cea mai mare investiție din istoria sa recentă. Proiectul de finanțare al Aquaparcului a fost semnat în 2023, iar procedura de licitație pentru execuția lucrărilor s-a finalizat pe 28 iulie. „Urmează zece zile în care pot fi depuse contestații, iar noi avem un alt proiect finalizat, dar care a durat 16 luni din cauza acestor etape, cu contestații și tribunal”, a explicat primarul orașului Tășnad, Adrian Farcău, referindu-se la riscurile birocratice care pot întârzia astfel de investiții majore.

Șase asocieri de firme au depus oferte pentru execuția lucrărilor: Proiect Invest (lider) alături de Ansthall Accent și 3G Sport-IP; Construcții Bihor (lider) cu IGNA Construct și Drum Construct; Construcții Erbașu (lider) cu PALD Engineering și EURAS; MBG Group (lider) cu Drumuri Orășenești SA, ASA CONS România și Blue Ocean; KESZ Construcții România (lider) cu Oberhauser Invest și KESZ Epito Zrt; și DIMEX-2000 Company (lider) cu DARO Construct și Hidro Salt B 92.

Accesarea ofertelor s-a făcut în luna octombrie 2025. Contractul de execuție are o valoare de 138208917, 93 bani valoare fără TVA. E echivalentul a circa 28 de milioane de euro. În aprilie, Primăria Tășnad anunțase, pentru întregul proiect, o investiție totală de 183 de milioane de euro.

În urma evaluării tehnice și financiare a celui mai bun raport între calitate și preț, cel mai bun punctaj a fost obținut de asocierea Proiect Invest (lider) alături de Ansthall Accent și 3G Sport-IP, întrunind 98,88 puncte. Asocierea care a avut lider KESZ Construcții România a ocupat locul secund cu 89,69 puncte. DIMEX-2000 Company și asociații au ocupat locul al treilea, cu 88 puncte. Eventualel contestații vor prelungi procedura.

Un al doilea izvor, mai bun decât primul

Un detaliu esențial din spatele acestei investiții ține chiar de sursa de apă care va alimenta noul complex. Firma Transgex din Oradea, a cărui unic asociat este Binderbubi Turism SA Mediaș, care deține concesiunea apei termale din perimetrul ștrandului, a fost partenerul Primăriei pentru realizarea unui foraj nou, finanțat din fonduri europene în 2024.

„Au fost realizate analize ale apelor din ambele foraje de către Institutul Național de Medicină Recuperatorie și Balneologie. Apa extrasă prin noul foraj e superioară vechiului foraj, din punctul de vedere al concentrațiilor de săruri și cloruri, iar debitul acoperă necesarul ștrandului la noua capacitate și oferă siguranță investitorilor. Acest al doilea foraj a antrenat noi amenajări, investiții și extinderea celor existente. Concentrația ridicată de săruri, de cloruri, la contactul cu aerul contribuie la eliminarea conținutului de radon”, a mai spus primarul Adrian Farcău.

Cu alte cuvinte, pentru turiștii care vor ajunge la noul Aquaparc, apa nu va fi doar mai multă, ci și mai curată din punct de vedere al siguranței radioactive. E un avantaj practic direct pentru sănătatea celor care aleg cure prelungite.

Ce va găsi turistul la noul Aquaparc

Viitorul complex se va întinde pe o suprafață de peste două hectare. Piscinele și celelalte facilități vor acoperi peste 7.200 de metri pătrați, o extindere considerabilă față de actualul ștrand.

Clădirea principală va avea, potrivit proiectului, regimul de înălțime subsol, parter și etaj, plus un corp secundar pentru depozitarea deșeurilor. În exterior, turiștii vor găsi un bazin în aer liber, alei pietonale și peste 200 de locuri de parcare. Autoritățile își doresc și panouri solare, pentru generarea de energie verde. E un semnal că sustenabilitatea a fost gândită din start, nu adăugată ulterior.

La parter, vizitatorii vor avea la dispoziție șapte bazine interioare, plus bazinul exterior deja menționat. Vor fi:

Un bazin de înot amplu, cu suprafață de apă de 375 metri pătrați și adâncime de 1,80 metri.

Un bazin pentru copii, cu apă la doar 60 de centimetri adâncime, gândit special pentru siguranța celor mici.

Un bazin de tip spraypark, cu apă foarte puțin adâncă (10 centimetri), o zonă de joacă acvatică pentru copii, cu jocuri de apă la suprafață.

Un bazin de aterizare pentru tobogane, cu adâncime de 1,20 metri. Acesta va prelua distracția celor care coboară de pe acele amenajări.

Trei bazine pentru adulți, cu suprafețe generoase. Cel mai mare depășește 490 de metri pătrați de luciu de apă și adâncimi de 0,90 până la 1,20 metri. Ele sunt potrivite pentru relaxare și socializare în apă caldă.

O amenajare etajată. Detalii tehnice, traduse pentru turiști

La etaj, atmosfera se schimbă spre răsfăț și intimitate. Proiectul cuprinde cinci jacuzzi-uri de dimensiuni și scopuri diferite, printre care unul de tip spa, dedicat relaxării profunde. Unul va fi rezervat exclusiv oaspeților VIP. Cel mai mare dintre acestea depășește 296 de metri pătrați de suprafață de apă. Este, practic, mai degrabă o piscină de tip jacuzzi decât o simplă cadă termală.

Dincolo de arhitectură, proiectul are la bază o infrastructură gândită pentru confort constant. Apa caldă menajeră va fi asigurată de trei boilere termoelectrice de câte 2.000 de litri fiecare, montate la subsolul clădirii, susținute de un sistem de pompe și un vas de expansiune, pentru a garanta o presiune constantă a apei calde în tot complexul.

Cea mai importantă veste pentru turiști ține, însă, chiar de sursa termală. Rețeaua de distribuție a apei termale a Aquaparcului va fi conectată direct la forajul existent. Acesta asigură un debit de 11 litri de apă termală pe secundă, la o temperatură de 72 de grade Celsius. Practic, apa care va umple noile bazine va fi aceeași comoară fierbinte care a făcut din Tășnad, de zeci de ani, un reper terapeutic în nord-vestul țării. Doar că, de această dată, servită într-un cadru modern, generos și pregătit pentru un aflux mult mai mare de vizitatori.

O treime din apele termale ale României se află în județul Satu Mare, cu prea puțin fără folos

Indiferența cu care România stă pe apele termale, una dintre marile sale bogății, este nu doar inexplicabilă, ci revoltătoare. Calde sau fierbinți, încărcate de componente vindecătoare, aceste ape ar putea deveni, cu adevărat, perla coroanei turismului românesc de sănătate. Numai în jurul Tășnadului, zonă pe care o cunosc foarte bine, sunt numeroase localități rurale în care s-a găsit apă termală. Practic, la aproape 5 km distanță, câte o țeavă și-a dat tributul de apă fierbinte.

La Săuca, apa a băltit undeva, la marginea pădurii, la Silvaș s-au spălat covoarele până nu demult cu apa caldă ce aburea iarna, semn că pământul e viu. La Dindești exista chiar un bazin comunal înainte de 1989. Forajul a fost executat în 1978, aparținând statului prin Agenția Națională pentru Resurse Minerale. Aici autoritățile locale nu au putut folosi apa termală în mod direct și nici nu a fost concesionată, precum în cazul Tășnadului. Cum orice intenție de exploatare are nevoie de proiecte, autorizații, licențe de exploatare și avize de la diverse instituții, primăriei nu-i rămâne decât să spere că niște investitori vor aprecia resursa.

Săraca țară bogată este o sintagmă pe cât de nefericită ca sens, pe atât de exact definitorie a ceea ce se întâmplă în țară. Legislația privitoare la bogățiile subsolului ne împiedică sistematic accesul, așa cum se întâmplă acum cu gazele naturale din Marea Neagră.

Înginerul geolog și fotograf Ştefan Vida, cunoscut pentru expedițiile sale în America de Sud, unde a întreprins prospecțiuni miniere, afirma că o treime din apele termale ale României se află în județul Satu Mare.

Băile Felix și Bihor, marca cea mai promovată

Județul Bihor concentrează cea mai mare densitate de izvoare termale din regiune, în arealul Băile Felix, Băile 1 Mai și Oradea. Temperaturile aici variază între 20 și 49 de grade Celsius.

Apele sunt oligometalice, bicarbonatate, calcice, sodice și ușor radioactive. Sunt folosite de secole, primele bazine de tratament datează din jurul anului 1.700. Regimul comunist a extins semnificativ stațiunea, adăugând ștrandul Apollo și mai multe hoteluri.

Fostul medic-șef al stațiunii, Sever Jurcă, remarca în anii ’80 rezultatele obținute în afecțiuni ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos și în afecțiuni ginecologice. Apa termală de la Felix este atât de pură încât poate fi consumată. La fel este și cu apa de la Sânnicolau de Munte, jud. Bihor, cu o apă de 70 de grade la ieșire, cu conținut de parafină, precum era apa de la Boghiș, jud. Sălaj.

La Livada de Bihor, apa are 38-40 de grade. Băile Mădăraș, lângă Salonta, se mândresc cu apă termală de 45-52 grade. Despre apele termale de la Marghita e păcat să mai aducem vorba. Din trei ștranduri, unul administrat teoretic de primărie, localnicii nu prea au parte de apele termale. Ștrandul termal Aleșd a recuperat spectaculos și e căutat de turiști, cel de la Tămășeu nu-și exploatează potențialul, dar e funcțional.

Apele termale Beiuș

Beiușul, umbrit de faima Felixului, exploatează atât de bine apele termale, încât le vinde inclusiv în flacoane cu pulverizare. Apa provine din extracție la 2500 m adâncime, din acviferul triasic al bazinului Beiuș al Munților Apuseni. Din punct de vedere microbiologic, apa de la Beiuș e pură, bogată în siliciu, bor și în oligoelemente (Zn, Cu, Mn, Li, Fe, Se).

„Forajul realizat între1995-1996, la o adâncime de 2 576 m a confirmat existenţa unui bogat zăcământ de apă geotermală. Sonda F-3001 localizată în partea de sud-est a Beiuşului, la ieşirea din oraş, spre Deva (E 79), a intersectat un rezervor geotermal productiv între adâncimile de 1 850 m şi 2 460 m. Rezervorul se află în fracţiuni triasice de calcar şi magnezit, cu temperaturi de rezervor între 75 şi 88º C, cu o grosime de aproximativ 500-600 m. Rocile de rezervor care se găsesc sub 2000 m adâncime în puţul F-3001, ajung la suprafaţă în munţii Codru-Moma, la 8-10 km vest de Beiuş” se spune pe site-ul municipiului Beiuș. Acestuia i se va adăuga un al doilea foraj, pentru a susține viitorul aquapark de 33 milioane de euro, licitația fiind lansată la finalul lunii ianuarie 2026.

Beșiușul e încălzit geotermală în properție de peste 70% a locuințelor și instituțiilor publice. Perfeormanța atinsă este a unora dintre cele mai scăzute costuri la întreținere din România, datorită apei extrase de la adâncimi de peste 2.500 de metri.

Doctorița care a ales Tășnadul după 40 de ani la Felix

Dr. Maria Nădejde a absolvit Facultatea de Medicină la Timișoara. A lucrat, timp de trei ani, ca medic de întreprindere la Hunedoara. Întâmplarea a făcut-o să ajungă medic fizioterapeut, deși pasiunea ei inițială erau bolile interne. A urmat cursuri de balneofizioterapie la Cluj, apoi a preluat un post la Băile Felix, unde a lucrat timp de 40 de ani.

Perioada petrecută la Felix a coincis, în bună parte, cu ani grei pe plan personal. Tatăl doctoriței a fost, timp de un deceniu, foarte bolnav, iar ea nu s-a clintit de lângă el în tot acest răstimp. După ce tatăl său s-a stins, iar postul de la Tășnad era liber de multă vreme, medicul a decis, chiar în anul pensionării, sfătuită chiar de propriul ei doctor, să facă o schimbare. L-a luat pe soțul ei, Nădejde, alături, „să vadă ce e la Tășnad”. A venit, i-a plăcut, și și-a spus simplu: „Hai să văd, să încercăm.”

De când s-a aflat unde a ales să profeseze, aproape toată lumea a întrebat-o, curioasă, același lucru: sunt apele de la Tășnad mai bune decât cele de la Băile Felix, stațiunea unde își petrecuse patru decenii din carieră?

A avea sau a nu mai avea dureri, măcar o vreme

Dr. Maria Nădejde mi-a confirmat că apele termale de la Tășnad sunt net superioare celor de la Felix din toate punctele de vedere. În opinia sa, termalitatea aproape dublă (temperatura de extracție), compoziția minerală, de asemenea, cu valori spre dublu și radioactivitatea scăzută, care apoi se anulează odată cu contactul cu aerul, prin concentrația ridicată de săruri minerale, o detașează net.

Există, totuși, contraindicații importante. Specialiștii recomandă sesiuni de îmbăiere de doar 15-20 de minute. Pacienții cu afecțiuni cardiovasculare, cronice, psihice sau respiratorii, alături de femeile însărcinate, sunt sfătuiți să evite aceste ape, tocmai din cauza radioactivității mai ridicate față de alte surse din regiune, precum cea de la Tășnad.

Băile Felix rămâne, potrivit datelor disponibile, cea mai mare stațiune cu funcționare permanentă din România. Dar nu este neapărat locul cu cel mai ridicat potențial terapeutic brut, dacă privim strict cifrele de temperatură, mineralizare și radioactivitate.

Ce ar putea schimba apele termale din regiune

Potențialul neexploatat al majoritatea localităților care au ape termale nu ține doar de lipsa de fonduri. Au existat tentative individuale de preluare a unor ștranduri mici de către investitori străini. Aceștia ofereau amenajare completă și exploatare pe 25 de ani, cu retrocedarea integrală a investiției către autoritățile locale la final. Ofertele au fost refuzate.

Între timp, stațiunile de peste graniță, din Ungaria, au continuat să crească. Mulți români din zona de nord-vest a Transilvaniei au ajuns să cheltuiască sume importante pe vacanțe la băile termale maghiare, în loc să beneficieze de resursele proprii.

Întreaga zonă, de la Șimleu Silvaniei până în județele Satu Mare și Bihor, ar putea deveni, potrivit acestei analize, o veritabilă salbă de stațiuni balneo-climaterice. O infrastructură coordonată ar putea trata suferințele fizice ale unei părți semnificative din populația europeană, nu doar din vecinătatea imediată.

Sălaj, comoara adormită a regiunii

Județul Sălaj rămâne, din păcate, zona cel mai puțin dezvoltată din acest triunghi termal. La Boghiș, resursele de apă cu parafină sunt aproape epuizate, în urma exploatării intense de-a lungul timpului. Totuși, ștrandul de aici a beneficiat de o modernizare de un milion euro.

La Șimleu Silvaniei funcționează un mic ștrand, cunoscut popular sub numele de Broscărie. Acesta este menținut, la un nivel minim de investiții și promovare, în urma concesionării care nu a adus și investiții demne de această resursă, dar eforturile merită menționate.

Alte băi comunale existau în satele sălăjene precum Zalnoc, până în 1939, ultimele renovări fiind efectuate în 1889 si 1891. Au existat și la Meseșenii de Sus, Bizușa, precum există la Jibou. La Crișeni, în imadiata apropiere de Zalău, există deja un proiect pentru un aquaparc tot în jurul apelor termale.

Lipsa datelor chimice detaliate, publice, despre aceste surse din întreg arealul nord-vestic este ea însăși un semnal relevant. Arată cât de puțin s-a investit, până acum, în cercetarea și valorificarea potențialului termal sălăjean, comparativ cu vecinii din Satu Mare și Bihor dar în general în Transilvania și în întreaga țară.

Fericitele excepții, ca de fiecare dată, nu fac decât să confirme o păguboasă și nesfârșită regulă. Și-atunci te întrebi, pe drept cuvânt, precum Constantin Tănase, în cupletul celebru din 1922 „Până când, măi, până când?”