Slainte! Cum se petrece de St. Patrick’s Day în cel mai vechi Irish Pub din România

În Irish Pub Dubliner, majoritatea mesenilor poartă neapărat ceva verde, poate și câte un trifoi imprimat la bună vedere. Berea Guiness spumegă în halbe și mai toată lumea are fie un bucket-hat pe care scrie numele renumitei mărci de bere, fie poartă niște ridicole pălării ce seamănă cu jobenurile de altădată. Se cântă, se dansează, se spun glume. Și contrar credinței că un chef cu iralndezi se lasă musai cu o cafteală, acest lucru nu se întâmplă mai niciodată.

Apropo, pub vine de la ”public house”, sau casă deschisă, cum era și pe la noi, odată…

Maewyn Succat, St. Patrick sau Sf. Patriciu

Maewyn Succat s-a născut în Britania, la sfârșitul dominației romane. În lucrarea sa Confessio, el scrie că tatăl său, Calpurnius, era decurion (senator și colector de taxe) într-un oraș romano-britanic neprecizat. De asemenea, era și diacon în Biserică; bunicul său, Potitus, era preot.

Totuși, Maewyn mărturisește că în tinerețe nu era religios. Și că, în acea perioadă, se considera „nepăsător și lipsit de maturitate”. După creștinare, el avea să folosească numai numele de Pātricius, ceea ce în gaelică (limba irlandeză) ne dă Pádraig.

Potrivit Confessio, el a fost capturat la vârsta de șaisprezece ani din vila familiei sale din Bannavem Taburniae de către un grup de pirați irlandezi. Aceștia l-au dus în Irlanda, unde a fost înrobit și ținut în captivitate timp de șase ani.

Patrick scrie în Confessio că perioada petrecută în captivitate a fost esențială pentru dezvoltarea sa spirituală. El explică faptul că Domnul a avut milă de tinerețea și ignoranța sa. El și i-a oferit oportunitatea de a-și ierta păcatele și de a-și întări credința prin rugăciune.

A curățat Irlanda de șerpi

Patrick povestește că a avut o viziune la câțiva ani după ce s-a întors acasă: „Am văzut un bărbat venind, ca și cum ar fi venit din Irlanda. Numele lui era Victoricus și purta multe scrisori, și mi-a dat una dintre ele. Am citit titlul: «Vocea irlandezilor». Când am început să citesc scrisoarea, mi-am imaginat în acel moment că aud vocea acelorași oameni care erau aproape de pădurea Foclut, care se află lângă marea de vest — și ei strigau, ca cu o singură voce: «Ne adresăm ție, sfânt servitor al lui Dumnezeu, să vii și să umbli printre noi.»”

Atunci a plecat înapoi în Irlanda. El scrie că „a botezat mii de oameni”, planificând chiar să-i convertească și pe cei care îl ținuseră ca sclav. A hirotonit preoți pentru a conduce noile comunități creștine. A convertit femei înstărite, unele dintre ele devenind călugărițe în ciuda opoziției familiilor lor. De asemenea, s-a ocupat de fiii regilor, convertindu-i și pe ei.

Dar legenda spune că tot el a curățat Irlanda de șerpi (da, în Irlanda nu există șerpi!) și explica Trinitatea cu ajutorul trifoiului care se găsește acolo în abundență.

Pe scurt, Sfântul Patrick a fost un misionar și episcop creștin romano-britanic din secolul al V-lea. Cunoscut ca „Apostolul Irlandei”, el este sfântul patron principal al Irlandei, ceilalți sfinți patroni fiind Brigid din Kildare și Columba. De asemenea, este sfântul patron al Nigeriei. Patrick este venerat ca sfânt în Biserica Catolică, Biserica Lutherană, Biserica Irlandei (parte a Comuniunii Anglicane) și în Biserica Ortodoxă Răsăriteană, unde este considerat egal cu apostolii și Luminătorul Irlandei.

Berea Irish: Guinness, un stout cu azot

Cum am intrat în pub, mai bine zis, mi-am făcut loc cu coatele pentru că altfel n-aveai cum ajunge în apropierea tejghelei barului, am fost întâmpinat de halbe peste halbe din celebra bere Guinness. Spun celebră pentru că ea a beneficiat de niște campanii publicitare fabuloase la vremea lor.

Astfel, expresia „Guinness pentru putere” (sau „Guinness for Strength”) provine dintr-o campanie publicitară clasică și emblematică a brandului, popularizată în special în anii ’30 și ’40. Posterele din această campanie înfățișau adesea oameni obișnuiți realizând fapte de forță fizică extraordinară, sugerând că berea Guinness oferă putere și energie. Aceasta a fost una dintre cele mai cunoscute campanii de marketing care a consolidat imaginea Guinness ca o băutură hrănitoare, adesea recomandată în trecut pentru revigorare.

Guinness a utilizat și alte sloganuri celebre, precum „Guinness is Good for You” (Guinness îți face bine), promovând beneficiile percepute ale stout-ului irlandez.

Dar această bere neagră (tip porter, cred) mai are un avantaj: ea nu conține dioxid de carbon, acel dioxid care umflă burțile strașnicilor consumatori. Ceea ce face ca al patrulea Ursus să nu mai aibă loc, de exemplu. Ei bine, în loc de dioxid de carbon, Guinness conține azot. Bule mici, insezizabile, care nu te umflă. Apoi, contrar legendei urbane, această bere nu este deloc tare. Ea are sub 5 grade.

Și încă un mit zdrobit: irlandezii din România beau de sting… Ursus. Ar mai fi și prețul care contează: un urs la draft e 14-15 lei. Un Guinness e 36 de leuți.

O altă bere specifică este ”Kilkenny, red irish ale”, la aceiași bani, dar mai puțin cerută.

Zânele Guiness

Nico, Alina și Oana au fost barmanițele de marți seară. Ele au făcut față unui puhoi de consumatori, fete și băieți, români și străini. Halbele mergeau ca pe bandă rulantă, s-a mai spart câte una și cu ea și ghinionul.

Pe pereți, steaguri ale diferitelor orașe din Irlanda, începând cu Dublin, niște țitere vechi, mai și câte o tobiță gen tarabană. Pe ici pe colo, mici statuete ale marilor scriitori irlandezi, o mână de cărți, vreo trei cutii pentru și cu table și șah. Uneori se organizează și seri de quizz, un soi de concurs de cultură generală de tip Trivia. În spate de tot există cea mai importantă și mai profesionistă sală de darts din toată Capitala. Locul geme, acum, de oameni. Fără mirare, se vorbește engleza peste tot, româna este azi a doua limbă a locului.

Dar, nu sunt numai irlandezi și englezi, ci oameni din Scoția sau Țara Galilor, dar și francezi, olandezi, polonezi, ba chiar și niște ucraineni, vreo trei americani și un canadian. Se mănâncă mititei, pizza, plăcinte irlandeze și englezești (cottage pie), cârnați făcuți după metoda din Dublin sau consistentul Irish Breakfast (served all day long).

John, Coțo și Green Grass

Dupa 21:30, poate chiar 22:00, a început ceea ce se cheamă ”main event”. Avea să ne încânte trupa Green Grass (de la verdele absolut al colinelor irlandeze): voce John, vioară Valentina Coțofană (din 2013 a mai făcut parte din trupe precum „The Irish Balladiers” și formația de punk-rock celtic „Blackbeers”. În anul 2015 se alătură Teatrului Național de Operetă și Musical “Ion Dacian” în calitate de artist instrumentist).

Super atmosferă. Se pare că toată lumea cunoaște versurile cântecelor care nu par să se mai oprească. Ritmul a cuprins pe toată lumea. Din când în când se mai ciocnesc halbe și se aude urarea ”Slaite!”, un fel de sănătate pe irlandeză.

Unul dintre patronii localului, Lucian, preia la un moment dat microfonul și cântă în gaelică o piesă – emblemă pentru Irlanda de Nord: Oró, Sé Do Bheatha ‘Bhaile, făcută cunoscută în întreaga lume de trupe ca The Dubliners sau Sinead O’Connor. O poveste despre o legendară femeie-pirat, dar și o patriotă irlandeză, Gráinne Mhaol, care a devenit un simbol al setei irlandezilor de independență. Această serie de versuri a fost scrisă de Padraig (Patrick) Pearse, unul dintre principalii lideri ai Răscoalei de Paște din 1916.

Concertul se încheie în ropote de aplauze și bis-uri interminabile. Afară, la țigară, poți găsi mai mult de jumătate de pub. Cei mai mulți rulează tutun pentru țigări. E și mai ieftin și dă și o distincție aparte, ușor vintage… Pe unii e greu să-i înțelegi, au un dialect aparte.

Fără corned beef, dar cu verde în loc de albastru

În mod tradițional, cică de St. Patrick’s Day, se mănâncă ”corned beef”. “Corned beef” este termenul englezesc pentru carnea sărată și conservată în saramură, de obicei din carne de vită. Denumirea „corned” provine de la “corns” (boabe), referindu-se la cristalele mari de sare folosite la conservare.

Irlanda a produs o parte semnificativă din carnea de vită sărată consumată în Imperiul Britanic în perioada modernă timpurie, folosind vite crescute local și sare importată din Peninsula Iberică și sudul Franței. Orașe-port irlandeze, precum Dublin, Belfast și Cork, au devenit centre importante pentru industria de conservare și ambalare a cărnii de vită, iar doar Cork producea jumătate din exporturile anuale de carne de vită ale Irlandei în 1668.

Deși consumul de corned beef nu avea conotații negative semnificative în Europa, în coloniile europene din America era privit adesea cu dispreț, fiind consumat în principal de persoane sărace și de sclavi.

Mai trebuie spus ceva, la origine, culoare albastră era legată de Irlanda și de Ziua Sf Patrick.

În realitate, semnificația culorii verzi ca simbol irlandez are origini politice care datează încă din Marea Rebeliune Irlandeză din 1641. În timpul acestei răscoale, liderii locali catolici s-au opus coroanei engleze și au adoptat un steag verde, având ca emblemă o harpă. Verdele a reapărut în timpul Răscoalei Irlandeze din 1798. Înainte de aceste rebeliuni, culoarea asociată tradițional cu Irlanda era albastrul.

În fine, la 2 noaptea pub-ul mai era populat de maximum 15 persoane. Încă un St. Patrick’s Day a trecut fără o cafteală tipic irlandeză.