Primăvara la preț de Obor. Mărțișoarele Labubu și cele cu aur de 24k colorează Hala

„Vreau și eu un mărțișor, pisica aceea cu ochii verzi, vă rog”, îi spun eu unei doamne de afară, aproape de celebra Terasă cu mici de la Obor. „O panteră pentru băiat, cum să nu!”, răspunde vânzătoarea. Femeia își apropie broșa de ochi și zâmbește. „Ia vezi, are ochii verzi, n-am văzut până acum, dacă nu-mi spuneai tu, nici nu știam. Ochii ăștia tineri…”, a adăugat ea apoi cu un of pe suflet. 

În jur, multe mese sunt încărcate la rândul lor cu mărțișoare. Fluturi cu aripi sidefate, cățeluși cu fundițe, cocoși colorați strident, balerine în diverse poziții de dans. Poate fi o lume în miniatură, prinsă într-un șnur subțire, de ce nu? O lume în care primăvara încape într-o palmă și costă cât o cafea la automat.

Mărțișoarele care „nu se mai găsesc în altă parte”

„Acestea sunt speciale! Nu le mai găsești în altă parte. Le aveam la 10 lei, ca ceilalți de pe aici, dar nu le dădeam și le-am pus acum la 7 lei. Și merg mai bine”, îmi explică doamna de la un stand din interiorul Halei strategia sa de comerciant. E o lecție rapidă de economie aplicată predată direct din spatele tarabei.

La masa ei nu se vinde doar primăvară. Printre mărțișoare stau așezate lumânări de biserică în plastic roșu, caserole transparente, bureți de bucătărie. La Hala Obor, sărbătoarea primăverii se așază lângă lucrurile mărunte ale vieții, lângă cele necesare zi de zi. Mărțișorul e doar un episod util pentru unii să mai facă vânzare. 

La intrarea ce duce către secțiunea de legume și fructe, la un stand mai mic se adunase o coadă scurtă de curioși. Doamna în cauză, omul din spatele tarabei, vinde mărțișoare și flori. Cât clienții se uitau, ea lega buchete în mod intuitiv, i se mișcau mâinile într-un stil coregrafic. 

Dintr-o boxă undeva se aud ritmuri turcești. Față în față, era așezat un alt stand cu de toate, cu electronice, unelte de grădină, lucruri pentru casă. La una dintre boxe, vânzătorul pornise muzica orientală. Se crease un tablou interesant, cu nuanțe românești și acorduri de ale Istanbulului. 

Inteligență artificială de primăvară

Afară, la câțiva pași de hală, o domnișoară și-a aranjat pe masă lănțișoarele aurii, clasicele modele „Versace”. Iar lângă ele, stau proptite tablouri primăvăratice făcute cu inteligență artificială, acele desene animate care au împânzit TikTokul, în culori saturate, cu chipuri perfecte. E o combinație între lux italian și algoritm de ultimă generație.

Doi metri mai încolo, o bătrânică stă în fața unei tarabe. Se uită lung la câteva broșe, la câteva buburuze, la un trifoi cu patru foi. La final, însă, își întinde mâna către două brățări simple, în formă de șnur. „E un leu brățara, doamnă”, spune vânzătoarea. Doamna este mulțumită, îi întinde încet banii. Poate, pentru ea, prioritățile când vine vorba de cheltuieli sunt altele, chiar dacă vine primăvara. Sau poate știe că uneori simplitatea e mai de efect decât orice buburuză lucioasă.

„Alegeți cu încredere, doamnă. Am aici cele mai frumoase modele, cele mai deosebite, marfă de calitate”, își laudă produsele o altă vânzătoare printre trecători. La standul ei, printre mărțișoarele cu care suntem obișnuiți, apare și celebrul Labubu, de data aceasta sub formă de brățară. Și-a pierdut din prestanță personajul care, nu demult, costa câteva sute de lei bucata. Acum a ajuns la doi lei, prins într-un șnur alb-roșu. 

La mărțișoare înainte

Mai pe colț, aproape de piață, broșele sunt așezate în rânduri aproape perfecte, arată ca un mic batalion, niște soldăței roșii pregătiți de defilare. Poate avea sens asemănarea, mai ales că lângă ei sunt mărțișoare „electroplacate cu aur de 24K”, după gust. 

În spatele mesei, o doamnă îi face instructaj unei tinere care pare să-i fie fiică sau, oricum, apropiată. „Uite, iubita. Iei broșa din punga asta, îi legi șnur pe el și după o așezi în cutie, apeși puțin mai tare pe gaură aici, să stea bine și gata”, nimic mai simplu, un gest mecanic. 

La Obor, mărțișorul nu e doar un simbol al primăverii. A devenit o negociere, o promoție, fiecare face ce poate pentru a atrage clienții. Mărțișorul e o tradiție ambalată în plastic transparent, dar, în același timp, e și nostalgie, și strategie de vânzare.