Regretul, „mâncarea” principală pe masa de Paște în penitenciare. În unitățile de detenție din țară se mizează pe religie pentru a scădea rata recidivei

Potrivit lui Cosmin Dorobanțu, președinte al Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), perioada pascală „schimbă ritmul obișnuit al detenției”. În aceste zile, persoanele private de libertate pot simți, pentru scurt timp, ideea de apartenență la societate. În colaborare cu preoți, voluntari și organizații de specialitate, personalul din penitenciare organizează activități pentru nevoile emoționale ale deținuților.

Ei pot participa la slujbe religioase, inclusiv la slujba de Înviere din noaptea de sâmbătă spre duminică. De asemenea, pot avea parte de sfânta taină a spovedaniei, dar și de consiliere spirituală. În paralel, sunt organizate și ateliere de creație, activități culturale, discuții tematice sau competiții sportive. Vizitele familiei devin, în această perioadă, și mai importante. Iar pentru mulți dintre cei închiși sunt cel mai așteptat moment.

„Spațiile capătă o altă energie, iar activitățile organizate aduc un plus de apropiere față de viața în comunitate”, spune Cosmin Dorobanțu pentru News Edge. România are în jur de 25.000 de persoane private de libertate, conform datelor din 2025 oferite de Administrația Națională a Penitenciarelor, distribuite în 44 de penitenciare și centre de detenție.

Paștele și emoția din penitenciare

„Pentru cei aflați în detenție, Paștele oferă o încărcătură emoțională aparte”, spune Cosmin Dorobanțu. Potrivit lui, sărbătorile, cum sunt Crăciunul și Învierea Domnului, sunt perioade în care dorul de familie se simte mai puternic. Dar sunt, de asemenea, și momente în care mulți aleg să reflecteze la propriul parcurs. Într-un mediu în care zilele seamănă între ele, sărbătorile aduc liniște, dar vin la pachet și cu multe întrebări despre viitor.

Strategia Națională pentru Prevenirea Recidivei 2025-2029 pune accent exact pe astfel de programe ce au în centru educația, consilierea, reconectarea cu familia și asumarea responsabilității. Un gest mic, o conversație cu un specialist sau o activitate creativă, poate declanșa o schimbare profundă.

„Aceste demersuri susțin reconectarea cu valorile personale, cu familia și cu ideea de responsabilitate. Sunt pași mici, dar esențiali, în direcția schimbării și alegerii unei vieți responsabile, asumate și orientate spre familie, echilibru și integrare în comunitate”, explică Dorobanțu.

Hany și povestea mâncării livrate la penitenciar

Dincolo de activități, meniul zilnic din penitenciar este limitat. Chiar dacă este sărbătoare, regulile trebuie respectate cu strictețe. Iar pachetele primite de acasă, din partea celor dragi, fac o diferență importantă.

În acest context a apărut și o nișă de business. Doamna Hany este managerul unei firme de catering care livrează în penitenciarele din București și din apropiere. Ea a pornit afacerea dintr-o experiență personală. „Soțul meu era închis și a primit un pachet cu mâncare stricată. S-a îmbolnăvit atunci și am căutat o soluție să-i pot duce eu mâncare, dar în siguranță. Așa a început totul”, povestește ea în cadrul unui interviu pentru News Edge.

Cu ajutorul unui avocat, a învățat regulile și a construit treptat un serviciu adaptat cerințelor din sistem. Astăzi, firma are comenzi zilnice, iar clienții sunt rudele deținuților care nu pot aduce mâncare gătită acasă. „Nu poate să vină oricine cu mâncare de acasă. Trebuie să fie o firmă autorizată, acestea sunt regulile. Dacă s-ar putea altfel, probabil nimeni nu ar mai apela la noi”, explică antreprenoarea.

Mâncarea ajunge după gratii cu reguli foarte stricte

O firmă de catering pentru penitenciare funcționează doar cu autorizație specială de la Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP). Nimeni nu poate aduce mâncare făcută acasă din motive de siguranță și igienă. Doar o companie înregistrată, cu toate actele în regulă, are dreptul să livreze și răspunde apoi legal pentru tot ce intră în penitenciar.

Comanda vine de la rudele deținuților, de la soție, de la mamă sau de copii în general. Procedeul se realizează fie online, telefonic, fie direct la sediu. Clientul alege din meniu sau cere cantități exacte, pe kilogram. „Noi nu vindem porții, ci vindem la kilogram și totul este personalizat. Dacă se cere un kilogram, trebuie să fie exact un kilogram. După aceea urmează răcirea, vidarea și așa mai departe. Căci sunt mai multe etape. Este mai complicat decât un serviciu clasic de catering”, explică ea.

Mâncarea se prepară în bucătăria firmei, se răcește rapid, se pune în pungi vidate și se etichetează detaliat. „Totul trebuie să fie sigilat, cu dată de producție, dată de expirare, cod de bare. Noi răspundem pentru ce livrăm”, spune Hany. Există și detalii aparent minore, dar obligatorii, iar antreprenoarea oferă un exemplu concret. „Au voie pește, dar nu avem voie să punem lămâie peste pește”, spune ea.

Livrarea se face fie prin ridicare de la sediu, fie direct la poarta penitenciarului. La intrare, pachetele sunt scanate, cântărite și verificate minuțios de polițiști. Gramajul de pe etichetă trebuie să corespundă perfect cu bonul. Fiecare deținut are dreptul la maximum 10 kg de pachet pe lună, iar regulile diferă de la un penitenciar la altul.

Cum arată masa de Paște în penitenciare

În perioada Paștelui, ca și de Crăciun, comenzile cresc. Iar meniurile livrate la penitenciare includ produse tradiționale. „Se cere în aceste zile cozonacul foarte mult, carnea de miel și ouăle roșii, de asemenea, bineînțeles. Dar depinde de penitenciar, pentru că nu toate acceptă aceleași produse”, spune Hany. 

Ea interacționează constant cu familiile deținuților și spune că de unii dintre clienți chiar s-a atașat foarte mult. „Am ajuns să am mulți prieteni printre clienți, de când am afacerea aceasta, decât înainte. Cei mai mulți dintre ei, sunt oameni respectuoși, sunt oameni buni, și ei cu povești în spate”, spune ea. 

Povești cu impact emoțional

Uneori, însă, poveștile sunt unele tragice. „A venit o femeie care a început să plângă când mi-a povestit despre soțul ei, despre cum a ajuns în închisoare și ce i s-a întâmplat. Nu ai cum să nu fii afectat când afli astfel de povești, oameni suntem, la urma urmei”, a mai punctat ea.

Pentru familiile deținuților, nu este deloc simplu să aibă grijă în continuare de cei dragi care se află în penitenciare. „Nu e deloc ușor să le trimiți bani sau pachete. Sunt cheltuieli care pot ajunge la nivelul unui salariu”, explică antreprenoarea. 

În același timp, există și deținuți care nu primesc nimic, care, odată ajunși în penitenciar, nu îi mai caută nimeni. „Sunt persoane de care nu se mai interesează nimeni. Ei rămân doar cu ce primesc de la cantină. Dacă nu ai bani, nu ai de unde să cumperi nici măcar o cafea acolo, nici măcar o pâine”, adaugă Hany.

Deținuții se gândesc mai mult la regrete

Sărbătorile pot accentua diferențele dintre cei care au sprijin și cei care nu au. Singurătatea se vede altfel în astfel de momente. Dar, în același timp, perioada Paștelui aduce și o apropiere mai mare de zona spirituală. 

„Am văzut că mulți încearcă să se apropie de Dumnezeu. Preoții sunt implicați și îi ajută pe cei închiși și asta contează”, spune Hany. Din experiența ei, în această perioadă se simte mai mult regretul. „Se aud multe regrete din spatele gratiilor. Ei regretă de o mie de ori mai mult ce au făcut exact în aceste zile”, declară ea.

Paștele în penitenciare este un moment aparte. Nu schimbă radical realitatea de acolo, dar aduce o pauză de la rutină, câteva zile în care oamenii se opresc și, uneori, se apropie din nou de familie sau de propriile valori. Sunt gesturi mici, dar importante, care pot conta pe termen lung.

Pentru cei aflați după gratii, Paștele este momentul în care dorul de casă se simte cel mai puternic, dar și cel în care mulți deținuți aleg să se oprească, să reflecteze și să spere la o schimbare.