Ce ar spune Machiavelli despre Donald Trump. Lecțiile din „Principele” aplicate președintelui SUA

Analiza pornește de la una dintre cele mai cunoscute idei asociate lui Machiavelli. Un conducător ar prefera, în mod ideal, să fie atât iubit, cât și temut. Dacă trebuie însă să aleagă, frica este mai sigură decât iubirea. Dar există o condiție importantă. Conducătorul trebuie să evite să devină urât sau disprețuit. Stephen M. Walt folosește această distincție pentru a analiza președinția lui Donald Trump. El susține că problema actualului lider american nu este doar pierderea capacității de intimidare. Riscul mai mare ar fi apariția neîncrederii față de comportamentul său politic.

Trump și regula lui Machiavelli despre frică

Walt pornește de la o observație făcută anterior de economistul Paul Krugman. Krugman argumentase că alte state încep să se teamă mai puțin de Donald Trump. Unele ar încerca, în schimb, să coopereze pentru a răspunde politicilor Washingtonului.

Pentru Walt, această evoluție are legătură cu predictibilitatea. Frica funcționează ca instrument politic doar atunci când amenințările sunt credibile. Machiavelli considera că un conducător trebuie să poată impune consecințe clare. Walt susține însă că schimbările frecvente de poziție ale lui Trump reduc această capacitate. Partenerii și adversarii Statelor Unite nu pot ști întotdeauna dacă un acord va rămâne valabil. În interpretarea profesorului american, această incertitudine slăbește puterea de negociere a Washingtonului.

Mai rău decât să nu fii temut: să fii disprețuit

Machiavelli avertiza asupra unui pericol și mai mare. Un principe nu trebuie să ajungă urât sau disprețuit de cei pe care îi conduce. Walt consideră că această parte din Principele este deosebit de relevantă pentru Trump. Machiavelli avertiza conducătorii să nu fie percepuți drept instabili sau nehotărâți. Schimbarea repetată a deciziilor putea distruge autoritatea unui lider.

Autorul Foreign Policy vede o paralelă cu actuala administrație americană. El susține că oscilațiile lui Trump au devenit suficient de vizibile încât liderii altor state să încerce să le exploateze. Aceasta este interpretarea lui Walt. Ea trebuie privită ca argument într-un eseu de opinie, nu ca o evaluare unanim acceptată asupra președintelui american.

Lecția despre bani și generozitate

Un alt capitol din Principele discută folosirea banilor. La prima vedere, Machiavelli pare să îi recomande conducătorului să fie zgârcit. Ideea este însă mai nuanțată. Un lider care încearcă permanent să cumpere sprijinul populației poate ajunge să cheltuiască mai mult decât își permite. Ulterior, va fi obligat să mărească taxele sau să găsească alte surse de venit. Tocmai aceste măsuri îi pot întoarce populația împotrivă.

Walt folosește acest argument pentru a critica politica fiscală a lui Trump. El amintește că deficitele și creșterea datoriei publice nu au început cu actualul președinte. Și alte administrații americane au cheltuit masiv. Totuși, Walt consideră că Trump nu urmează principiul prudenței financiare descris de Machiavelli. Autorul leagă această critică de politica fiscală și de unele propuneri de cheltuieli ale administrației.

Machiavelli și importanța puterii militare

Războiul reprezintă un alt element central în Principele. Pentru Machiavelli, un conducător trebuia să înțeleagă foarte bine problemele militare. Contextul era Italia Renașterii. Peninsulă era fragmentată politic și afectată frecvent de războaie. Un lider modern nu trebuie, desigur, să știe să conducă personal o armată. Walt argumentează însă că principiul rămâne relevant. Un președinte trebuie să înțeleagă limitele forței militare. Trebuie să știe și în ce condiții un război poate fi câștigat.

Autorul folosește actualul război cu Iranul pentru a-și susține argumentul. Conflictul dintre Statele Unite și Iran continuă la sfârșitul lunii septembrie 2026. Washingtonul și Teheranul încearcă, în paralel, să găsească o soluție diplomatică prin intermediari. Războiul a afectat inclusiv piețele energetice. Prețurile petrolului au fost influențate de perturbările produse în Orientul Mijlociu. Walt consideră că modul în care Trump a gestionat conflictul contrazice sfaturile lui Machiavelli despre folosirea prudentă a puterii militare. Este una dintre cele mai dure concluzii ale analizei sale.

Puterea și justiția

Machiavelli nu era un autor care cerea conducătorilor să evite întotdeauna măsurile dure. Dimpotrivă. El accepta folosirea pedepsei atunci când aceasta era necesară pentru apărarea statului. Există însă o limită.

Pedeapsa trebuie să aibă o justificare clară. Nu trebuie folosită pur și simplu pentru interese personale. Walt aplică și această idee administrației Trump. El critică relația președintelui cu Departamentul Justiției și confruntările sale cu diferiți adversari politici sau foști oficiali.

În lectura lui Walt, Machiavelli ar fi văzut drept periculoasă folosirea sistemului de justiție pentru răfuieli personale. Din nou, aceasta este interpretarea editorialistului Foreign Policy.

Machiavelli nu recomanda pur și simplu minciuna

Una dintre cele mai cunoscute imagini despre Machiavelli este cea a unui autor care justifică orice formă de înșelăciune. Walt spune că această interpretare este incompletă. Machiavelli admitea că un conducător poate fi obligat să își încalce uneori promisiunile.

Dar un lider eficient trebuie, în același timp, să păstreze aparența integrității. Cu alte cuvinte, nu este suficient să fii capabil să înșeli. Trebuie să eviți să devii cunoscut drept o persoană în care nimeni nu poate avea încredere. Walt consideră că aici apare o altă problemă pentru Trump. El susține că președintele american și-a construit o parte importantă din succesul politic pe imagine și pe capacitatea de a-și convinge susținătorii. Autorul consideră însă că această strategie devine mai greu de menținut atunci când diferențele dintre imagine și acțiunile politice sunt tot mai vizibile.

„Scopul justifică mijloacele”, dar nu orice scop

Machiavelli este frecvent asociat cu formula potrivit căreia scopul justifică mijloacele. Walt atrage însă atenția că sensul este mai complicat.

Pentru Machiavelli, scopul unui conducător nu trebuia să fie simpla satisfacere a ambițiilor personale. Miza era conservarea statului. Ordinea, stabilitatea și independența politică reprezentau obiectivele importante. Principele putea fi obligat să facă lucruri dure. Dar acestea trebuiau făcute atunci când situația o cerea. Walt consideră că aceasta este una dintre diferențele fundamentale dintre lecțiile lui Machiavelli și stilul politic pe care el îl atribuie lui Trump. În opinia sa, un lider nu poate invoca permanent necesitatea pentru a justifica acțiuni care îi servesc propriile interese.

Machiavelli era, de fapt, un susținător al republicii

Finalul analizei aduce o precizare importantă. Niccolò Machiavelli nu era un simplu admirator al conducătorilor autoritari. O mare parte din opera sa arată simpatia pentru instituțiile republicane.

Principele reprezintă, din acest punct de vedere, un text aparte în opera sa. Lucrarea a fost scrisă într-un moment dificil din viața autorului. Machiavelli încerca să revină în viața politică a Florenței după revenirea familiei Medici la putere.

Walt pornește de aici pentru concluzia eseului său. El crede că Machiavelli ar vedea în actuala situație americană un argument pentru importanța instituțiilor republicane. În această interpretare, lecția principală nu este că Statele Unite au nevoie de un „principe” mai eficient. Dimpotrivă. Instituțiile puternice sunt cele care limitează efectele deciziilor unui singur lider. Pentru Stephen M. Walt, comparația dintre Trump și Machiavelli devine astfel o discuție mai largă despre putere. Nu este vorba doar despre cum poate un lider să câștige sau să păstreze autoritatea. Întrebarea este și ce se întâmplă atunci când stilul personal al conducătorului ajunge să cântărească mai mult decât instituțiile statului.