Europa își exportă problema: Germania, lider mondial la deșeuri de plastic trimise în afara UE

Pe locul al doilea se află Regatul Unit, cu peste 675.000 de tone exportate, cel mai ridicat nivel din ultimii opt ani. Volumul este echivalentul a aproximativ 127.000 de containere maritime, ceea ce ilustrează amploarea fenomenului.

Turcia, principala destinație pentru deșeurile europene

O mare parte din deșeurile de plastic exportate din Europa ajung în Turcia. Alte destinații importante sunt Malaezia și Indonezia.

Investigațiile au arătat în repetate rânduri că industria reciclării din aceste țări este asociată cu probleme grave. Printre acestea se numără poluarea mediului, depozitarea ilegală, arderea deșeurilor și abuzuri asupra forței de muncă.

Sedat Gündoğdu, biolog marin din Turcia, avertizează asupra impactului:
„Coasta mediteraneană a Turciei este cea mai poluată din întreaga regiune din cauza deșeurilor de plastic provenite din reciclare. Există cantități uriașe de microplastice, iar uneori oamenii nici măcar nu pot ajunge în mare din cauza deșeurilor.”

De ce exportă Europa mai mult decât SUA sau China

Țări precum SUA sau China exportă mai puține deșeuri de plastic. Motivul principal este că gestionează o parte mai mare intern, prin depozitare, incinerare sau reciclare.

În Europa, situația este diferită. Exporturile sunt incluse în calculul ratelor oficiale de reciclare, ceea ce creează un stimulent pentru trimiterea deșeurilor în afara continentului.

În 2025, SUA au exportat aproximativ 385.000 de tone, situându-se pe locul cinci la nivel global. China, în schimb, a coborât până pe locul 18 în clasament.

Interdicția UE și riscurile relocării deșeurilor

Uniunea Europeană a decis să interzică exporturile de deșeuri de plastic către țări non-OCDE începând cu noiembrie 2026. Totuși, în prezent, aproximativ jumătate din aceste exporturi ajung încă în astfel de destinații.

Restul este direcționat în mare parte către Turcia, care a devenit principalul importator de deșeuri plastice din Europa.

Pe măsură ce interdicția se apropie, experții avertizează asupra unui risc major. Deșeurile ar putea fi redirecționate către țări OCDE în curs de dezvoltare, precum Turcia, sau către state din Europa de Est, care nu au capacitatea de a gestiona volume suplimentare.

Infrastructura Turciei, deja suprasolicitată

Presiunea asupra Turciei este deja uriașă. Țara generează anual aproximativ 3,3 milioane de tone de deșeuri de plastic.

Această cantitate depășește de peste două ori capacitatea internă de reciclare, ceea ce ridică întrebări serioase despre sustenabilitatea sistemului.

Critici din Parlamentul European

Europarlamentarul Sara Matthieu consideră că interdicția UE reprezintă un „moment de cotitură”.

Totuși, ea avertizează că progresele sunt limitate. Capacitatea de reciclare a Uniunii a scăzut cu aproximativ un milion de tone în ultimii ani, pe fondul presiunilor politice asupra politicilor ecologice.

„Problema majoră este că plasticul nou este încă mai ieftin decât cel reciclat. Aceasta este o disfuncție a pieței cunoscută de ani de zile”, a declarat Matthieu.

„Colonialism al deșeurilor”

Criticile vin și din afara Europei. Activistul malaezian Pua Lay Peng a descris fenomenul drept „colonialism al deșeurilor”.

Acest termen reflectă percepția că statele dezvoltate își transferă problemele de mediu către țări mai puțin dezvoltate.

Reguli mai stricte, dar insuficiente

Regatul Unit încearcă să înăsprească regulile privind exporturile de deșeuri. Exportatorii sunt obligați să se înregistreze și să demonstreze modul în care deșeurile sunt tratate.

De asemenea, urmează să fie introdus un sistem digital de urmărire a transporturilor.

Cu toate acestea, activiștii spun că măsurile nu sunt suficiente. Problema principală rămâne volumul uriaș de plastic produs.

Exportul de deșeuri de plastic reflectă o problemă structurală a economiei globale. Europa încearcă să își gestioneze mai bine deșeurile, dar continuă să depindă de exporturi.

Pe termen lung, soluția nu este mutarea deșeurilor, ci reducerea producției și dezvoltarea unei economii circulare reale.