De ce sunt atât de mulți oameni epuizați emoțional, chiar și după concediu

În sesiunile mele de coaching, asta e una dintre cele mai frecvente propoziții pe care le aud în această perioadă: „Am fost în concediu, mi-a plăcut a fost extraordinar, dar nu mă simt deloc odihnit/odihnită.” Au mai puțină răbdare. Le este greu să se concentreze. Lucrurile mici îi irită. Nu au chef să vorbească cu nimeni. Munca pare brusc mult mai grea decât înainte de vacanță.

Oamenii o spun aproape scuzându-se, ca și cum este ceva în neregulă cu ei. Ei bine, nu este. E unul dintre cele mai documentate fenomene din psihologia muncii.

Ce spun cercetările

În primul rând, trebuie să subliniez un lucru: faptul că te simți obosit după vacanță nu înseamnă că vacanța nu a fost benefică. Dimpotrivă.

O meta-analiză publicată în 2025 în Journal of Applied Psychology, care a reunit 32 de studii, a demonstrat faptul că vacanțele au efecte pozitive importante asupra stării de bine. Autorii au concluzionat că beneficiile vacanței sunt mai consistente și persistă mai mult decât sugerau unele cercetări mai vechi. În această analiză, detașarea psihologică de muncă și activitatea fizică s-au numărat printre experiențele asociate cel mai puternic cu îmbunătățirea stării de bine.

Însă, o altă meta-analiză din 2020 a găsit îmbunătățiri ale stării de bine în vacanță, în ceea ce privește afectul pozitiv, afectul negativ, stresul și epuizarea, însă nu și în ceea ce privește satisfacția față de viață. Concluzia trasă a fost cu atât mai interesantă: după prima săptămână de la întoarcere, diferențele față de nivelurile pre-vacanță nu mai erau semnificative statistic.

Așadar, problema nu este că vacanțele nu ne ajută. Problema este că un concediu nu poate compensa la nesfârșit pentru un sistem de muncă și de viață care produce constant mai multă solicitare decât recuperare.

Recuperare vs odihnă

În psihologia muncii există un concept foarte important: recovery, adică recuperarea după solicitare.

Cercetările lui Sabine Sonnentag și Charlotte Fritz au identificat patru experiențe distincte care contribuie la recuperarea psihologică: detașarea psihologică de muncă; relaxarea; experiențele de „mastery”(activități prin care simți că înveți, explorezi sau devii competent în ceva) ; sentimentul de control total asupra timpului liber. Cu alte cuvinte, poți să stai trei ore pe canapea și să nu te simți deloc recuperat. Poți, în schimb, să faci o drumeție, să dansezi, să înoți, să pictezi, să gătești ceva nou sau să explorezi un loc necunoscut și să te întorci cu mai multă energie.

De ce? Pentru că odihna pasivă nu te ajută neeaparat să te recuperezi. Aici intervine diferența între relaxare și “mastery”. Recuperarea înseamnă uneori să faci altceva decât ceea ce îți solicită în mod obișnuit creierul. De exemplu, dacă munca ta este foarte cognitivă, o activitate fizică poate fi extrem de recuperatoare. Dacă jobul tău este foarte repetitiv, să înveți ceva nou poate fi energizant. Dacă munca ta presupune să fii permanent responsabil pentru alții, o activitate în care nu trebuie să iei decizii pentru nimeni poate fi foarte benefică. Așadar, recuperarea nu este “one size fits all”, este personală pentru fiecare dintre noi și depinde de ceea ce ne solicită în viața de zi cu zi. 

Prima capcană: munca nu mai are nevoie să fie în aceeași cameră cu noi

Acesta este unul dintre motivele pentru care recuperarea poate fi mai provocatoare astăzi. Telefonul sau laptopul nostru este simultan birou, inbox, calendar, grup de prieteni pe WhatsApp, Slack, social media și sursă de informații. Faptul că putem lucra de oriunde face ca limita dintre timpul liber și munca să fie din ce în ce mai fadă.

Fii sincer, cât de deconectat(ă) ești cu adevărat de muncă atunci când ești în vacanță? De câte ori a trebuit să stai pe șezlong cu căștile în urechi pe teams pentru că era indispensabilă prezența ta la acea ședință. De câte ori ai răspuns la mail-uri sau telefoane urgente legate de job în timp ce erai la cină restaurant?

Cercetări recente asupra conectivității digitale descriu întocmai această ambivalență. Tehnologia crește flexibilitatea și eficiența, dar contribuie și la suprasolicitare cognitivă, stres și oboseală atunci când conectivitatea devine permanentă.

Un studiu din 2023 a analizat fenomenele numite “workplace fear of missing out” (teama că ai putea rata ceva important la muncă), și “workplace telepressure,” adică presiunea de a fi mereu “on”, chiar și în concediu sau în afara orelor de muncă. Ambele au fost asociate cu utilizarea tehnologiei în timpul liber, iar aceasta, la rândul ei, a fost legată de o detașare psihologică mai slabă și de mai mult stres perceput.

Cu alte cuvinte, nu trebuie să muncești ca să rămâi conectat la job. Uneori este suficient să știi că ai putea fi solicitat în orice moment, iar stresul pe care ți-l creează acest sentiment poate trece neobservat la nivel conștient, însă este fix ceea ce te împiedică să te recuperezi cu adevărat. Detașarea psihologică este una dintre experiențele-cheie pentru recuperare, iar tehnologia, granițele difuze dintre muncă și viața personală și cerințele ridicate ale muncii pot face această detașare mai dificilă.

A doua capcană: felul în care ne petrecem vacanțele

O vacanță poate deveni, paradoxal, încă un proiect suprasolicitant. Trebuie să vedem toate locurile, să facem cele mai bune fotografii, să încercăm restaurantul pe care l-am văzut pe TikTok, să facem sport dimineața, să prindem apusul, să fim disponibili pentru cei dragi, să nu pierdem nimic, să creeăm cât mai multe amintiri, și, bineînțeles, să postăm tot ce trăim.

Dacă To-Do List-ul din vacanță este mai stufos decât cel de la muncă, poate n-ar trebui să ne mai mire că ne întoarcem din concediu la fel (sau poate chiar mai) obosiți decât am plecat. Unul dintre cele mai recuperatoare aspecte în concediu este sentimentul de control asupra timpului nostru. Dacă noi ne petrecem vacanțele alergând după rezervări, program fix, trafic, decizii, nu ne permitem să simțim că timpul nostru este cu adevărat al nostru.

Așadar, te îndemn să înlocuiești presiunea cu flexibilitate, spontaneitate, o siestă bine meritată, și permisiunea de a face ce ai tu chef atunci când ai chef. Nu există o formulă universală pentru un concediu recuperator. Așa cum am menționat mai sus, fiecare dintre noi are nevoi diferite, și prin urmare “vacanța ideală” nu este aceeași pentru toți. Important este să rămânem deschiși să auzim ceea ce ne cere corpul și mintea, și să ne dăm voie să ne răzgândim în funcție de ce simțim pe moment.

Vacanța nu ar trebui să fie singurul moment în care încercăm să ne recuperăm

Poate că acesta este cel mai important lucru de reținut. De multe ori ne așteptăm de la un concediu de 2 săptămâni să ne repare după ce am funcționat 3-4-5 luni pe “turbo mode”. Nu trebuie să așteptăm concediul pentru a ne recupera după perioade solicitante. Trebuie să avem niște procese de recuperare între vacanțe.

Recuperarea funcționează pe un principiu simplu: trebuie să existe un echilibru între perioadele de stres și solicitare, și perioadele de “baseline”, adică acelea în care nivelul de solicitare revine la linia de bază. Dacă sistemul tău nervos are acces la acest echilibru, te reîncarci ușor. Dacă nu, acumulezi. Iar oboseala și stresul acumulate în perioade lungi nu se șterg cu buretele după un concediu de 2 săptâmâni, mai ales dacă te întorci în același sistem nesustenabil.

Performanța sustenabilă nu înseamnă: efort-efort-efort-vacanță-efort-efort. Ci mai degrabă: efort-recuperare-efort-recuperare etc. Recuperarea trebuie să existe și în zilele obișnuite, nu doar în concediul de vară.

Ce poți face diferit după următoarea vacanță

Nu încerca să te întorci direct la 100%. Primele zile după vacanță pot fi tratate ca o perioadă de tranziție.

1. Nu umple prima zi înapoi cu întâlniri.
Revenirea la muncă este ea însăși o solicitare. Dacă este posibil, lasă spațiu pentru prioritizare și reorganizare.

2. Păstrează o parte din experiență.
Dacă te-a ajutat să mergi pe jos, să înoți, să citești sau să petreci timp afară, nu abandona complet acele activități imediat ce începe munca.

3. Prioritizează detașarea psihologică.
Nu este obligatoriu ca fiecare notificare să primească un răspuns imediat. Uneori cel mai eficient mod de a-ți proteja performanța este să creezi perioade în care munca nu te poate accesa.

4. Uită-te la sursa oboselii, nu doar la simptome.
Întreabă-te: Ce anume mă consumă? Volumul? Lipsa controlului? Oamenii? Incertitudinea? Conflictul? Faptul că trebuie să fiu disponibil permanent? Lipsa sensului?

5. Nu transforma recuperarea într-o altă sarcină din To-Do-List.
Nu ai nevoie de o rutină de wellness cu 14 pași ca să te recuperezi, sau de un itinerariu interminabil pentru a avea o vacanță reușită. Uneori ai nevoie să faci pur și simplu mai puțin. Alteori ai nevoie să faci ceva complet diferit.

Despre autor

Există profesioniști care își construiesc cariera urmând un plan foarte clar și există oameni care descoperă, etapă cu etapă, domeniul care îi reprezintă cu adevărat. Pentru Laial Murad, traseul profesional a fost unul care a combinat experiența practică din industria ospitalității, studiile în domenii diferite și o preocupare constantă pentru înțelegerea comportamentului uman. (Puteți citi povestea sa aici.)