Ce este razboiul cognitiv? De ce este Rusia buna la asta?

Influența și operațiunile psihologice au făcut mai mereu parte din orice conflict. Însă recent au intrat în prim-plan, pe măsură ce mediul informațional s-a extins. Și Rusia se descurcă de minune…

Mesaje, imagini și videoclipuri sunt difuzate către oameni într-un ritm de neimaginat, îmbogățind astfel peisajul războiului cognitiv. Cantitățile uriașe de conținut și neîncrederea tot mai mare în mass-media și instituții tradiționale facilitează actorilor ostili lansarea de campanii de dezinformare. Sau generarea de narațiuni care divizează și provocarea unor reacții emoționale în rândul populațiilor țintă. Aceste circumstanțe creează baza unui conflict mai discret, mai insidios – și el are loc chiar acum.

Statele Unite, spre exemplu, sunt implicate într-un conflict activ continuu, nu pentru teritoriu, ci pentru minți. Acesta este războiul cognitiv, iar el reprezintă o amenințare în creștere la adresa securității naționale a SUA.

Și, totuși, ce este războiul cognitiv? Rusia, nr 1

Războiul cognitiv se referă la manipularea percepției, emoției și procesului decizional prin utilizarea dezinformării. Dar și a operațiunilor psihologice și a tacticilor de influență. Impactul său nu este produs prin explozii sau focuri de armă. Consecințele însă sunt la fel de dăunătoare în conflictele moderne.

Războiul cognitiv vizează cogniția umană, modelând modul în care indivizii percep adevărul și realitatea.

Actorii implicați în războiul cognitiv sunt  adevărați strategi și exploatează o combinație de instrumente. Inclusiv manipularea rețelelor sociale, inteligența artificială, deepfake-uri, targetarea algoritmică și chiar narațiunile culturale. Obiectivele lor variază de la alimentarea discordiei sociale până la inducerea fricii situaționale. Dar și răspândirea de informații false despre operațiuni militare.

De ce contează războiul cognitiv astăzi

Pe scurt: state adversare Occidentului precum China și Rusia se implică agresiv în războiul cognitiv. Ele și investesc sume semnificative pentru a-l susține. SUA, spre exemplu, nu doar că trebuie să realizeze o evaluare cuprinzătoare a acestor atacuri, ci trebuie să își protejeze proactiv cetățenii. În special membrii forțelor armate, împotriva tacticilor de război cognitiv. Așa fac majoritatea statelor conștiente de atacurile cognitive.

Țări precum Rusia și China au dezvoltat instrumente sofisticate de influență, combinând adesea adevărul cu ficțiunea pentru a crea confuzie, divizare și paralizie în rândul populațiilor – iar aceste tactici funcționează. Astfel de campanii subminează interesele occidentale, deci și ale SUA, în străinătate.

Pentru a contracara amenințările cognitive, statele trebuie să facă mai mult decât să se apere. Trebuie să obțină supremația în domeniul informațional. Pentru a realiza acest lucru, este necesară o accentuare a operațiunilor informaționale și de influență, utilizând instrumente precum inteligența artificială (AI) pentru a obține un avantaj față de adversarii de nivel comparabil.

Rețelele sociale – terenul fertil pentru operațiuni de influență

Înțelegerea tacticilor cognitive și a campaniilor de influență necesită conștientizare situațională și o evaluare solidă a mediului informațional. Valorificarea inteligenței artificiale reprezintă cea mai eficientă metodă de a analiza modul în care sunt structurate campaniile de influență și cine se află în spatele lor.

Prin amploarea lor și algoritmii orientați spre angajament, rețelele sociale sunt, probabil, cel mai rapid și mai puternic mod de a desfășura o operațiune informațională. În plus, distribuția conținutului prin intermediul boților amplifică impactul unei campanii.

Ascunse în interiorul platformelor de social media se află rețele robuste care generează, distribuie și interacționează intenționat cu conținut menit să provoace emoții sau să susțină o anumită narațiune. Înțelegerea acestor rețele reprezintă un pas esențial în obținerea conștientizării situaționale și în navigarea mediului informațional.

AI și războiul minților

Instrumentele AI, precum motoarele de cunoaștere ( așa numitele Knowledge Engines) și agenții AI specializați, pot analiza simultan diferite platforme de social media, extrăgând date valoroase, inclusiv tipare de rețea, ierarhii narative și tendințe, precum și informații esențiale din imagini și videoclipuri. Analizele generate de AI permit identificarea fundamentului unor campanii de influență mult mai rapid decât ar fi posibil în mod uman, oferind profesioniștilor din domeniul informației capacitatea de a planifica campanii de contracarare și de a preveni viitoare incidente.

Cei ce vor să se apere eficient și să desfășoare operațiuni cognitive, trebuie să investească în:

• Analiza în timp real a sentimentului public pentru a urmări reacțiile emoționale
• Analize comportamentale pentru a înțelege modul în care narațiunile influențează acțiunile.
• Instrumente de monitorizare bazate pe AI, capabile să identifice semne timpurii ale manipulării psihologice sau ale schimbărilor de narațiune.

Câștigarea războiului percepției

Războiul cognitiv nu este science fiction – el se desfășoară deja.

În cazul SUA, este nevoie de acțiune, iar răspunsul constă într-o combinație de vigilență, influență strategică și conștientizare publică. În războiul percepției, viteza, capacitatea de analiză și adaptabilitatea decid rezultatul.

Cu ajutorul algoritmilor bazați pe inteligență artificială, care gândesc precum cei mai buni analiști, se poate obține un avantaj decizional,se  poate contracara influența ostilă și se poate modela spațiul narativ al confruntării – înainte ca acesta să ne modeleze pe noi.

Atenție la propriile noastre vulnerabilități

Războiul cognitiv vizează modul în care gândim, simțim și reacționăm la stimuli. Factorii de decizie trebuie să acționeze nu doar pentru a reglementa tehnologiile emergente, ci și pentru a identifica și aborda vulnerabilitățile din propria noastră zonă cognitivă.

Așadar, într-o eră marcată de tensiuni geopolitice și de progrese tehnologice fără precedent, precum și de perturbări majore, un nou câmp de luptă prinde contur: mintea umană. „Războiul cognitiv”, un concept analizat de NATO Innovation Hub încă din 2021.  Războiul cognitiv devine o preocupare tot mai mare pentru securitatea globală, alimentată de progresele în neuroștiințe, inteligență artificială și alte tehnologii emergente.

Influențarea modului în care indivizii și grupurile gândesc, reacționează și iau decizii s-a transformat dintr-un obiectiv tactic într-un obiectiv strategic în sine – și unul care este din ce în ce mai ușor de atins. Factorii care determină această evoluție pot fi rezumați în trei cuvinte: cunoaștere, stimulente și mijloace.

Dimensiunea „cunoașterii” în războiul cognitiv, adesea trecută cu vederea, provine din înțelegerea tot mai profundă a modului în care funcționează mintea umană, ca urmare a deceniilor de cercetări în neuroștiințe, economie comportamentală și psihologie.

De fapt, potrivit profesorului Gerald Zaltman de la Harvard Business School, doar o mică parte din deciziile noastre – aproximativ cinci la sută – sunt raționale. Restul deciziilor sunt limitate de ceea ce Herbert Simon a numit „raționalitate limitată” (bounded rationality) și sunt influențate de factori inconștienți, precum repetiția, răspunsurile automate, prejudecățile și erorile de raționament.

Mecanisme de exploatat

Așa cum susține laureatul Premiului Nobel Daniel Kahneman în cartea sa Thinking, Fast and Slow, creierul nostru este „programat” să folosească scurtături automate pentru majoritatea deciziilor pe care le luăm zilnic, cum ar fi alegerea a ceea ce mâncăm sau modul în care răspundem la semnale sociale. Acest lucru se întâmplă deoarece analiza deliberată consumă multă energie mentală. Exemple ale acestor scurtături cognitive includ:

Efectul de ancorare: tendința noastră de a ne baza excesiv pe prima informație pe care o întâlnim („ancora”) atunci când luăm o decizie.

Nevoia de confirmare: înclinația de a căuta, interpreta și reține informațiile care ne confirmă convingerile și ideile preconcepute.

Exploatarea acestor erori cognitive nu este un fenomen nou. Companiile de marketing folosesc de ani de zile aceste mecanisme pentru a vinde produse (adesea chiar produse de care nu avem nevoie). Totuși, în ultimul deceniu, exploatarea fisurilor cognitive a depășit sfera manipulării consumatorilor. Campaniile de dezinformare și alte operațiuni de influență au devenit elemente centrale atât în politica globală, cât și în războiul modern.

Ce spun documentele NATO

Războiul cognitiv se concentrează pe atacarea și degradarea raționalității, ceea ce poate duce la exploatarea vulnerabilităților și la slăbirea sistemică. Acest proces devine din ce în ce mai complex atunci când sunt implicate ținte non-militare.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă operațiunile rusești din social media și din sfera informațiilor publice, care au vizat o mare parte a comunității internaționale în încercarea de a prezenta Ucraina drept responsabilă pentru conflict. Printr-o combinație de tehnologii de comunicare, știri false și manipulare a percepțiilor, Rusia urmărește să influențeze opinia publică și să erodeze încrederea în sursele deschise de informare. Aceste narațiuni au o acoperire extinsă și implică adesea atât posturi ofensive, cât și defensive.

China, în calitate de competitor strategic al NATO, descrie războiul cognitiv ca fiind utilizarea opiniei publice, a operațiunilor psihologice și a influenței juridice pentru a obține victoria. Psihologia de luptă are un impact semnificativ asupra capacității militarilor de a funcționa eficient; Sistemul Inteligent de Monitorizare Psihologică, o brățară cu senzori inteligenți dezvoltată recent în China, are ca scop înregistrarea informațiilor faciale, a schimbărilor emoționale și a stărilor psihologice ale soldaților pentru a determina nivelul lor de pregătire pentru luptă. În afara câmpului de luptă, influența cognitivă poate afecta, de asemenea, cadrul legal, ordinea de drept și structurile civile. Includerea conceptului de „lawfare” (utilizarea instrumentelor juridice ca armă) și vizarea sentimentului comunitar mai larg au un impact semnificativ, întrucât un număr mare de civili și necombatanți pot fi expuși.

Organismul de gestiune a situațiilor de acest tip

Allied Command Transformation gestionează Conceptul Exploratoriu privind Războiul Cognitiv, parte a ”Agendei mai ample de Dezvoltare a Războiului”. Sincronizarea efectelor adverse asupra domeniilor emoționale și subconștiente este în creștere; înțelegerea cadrului conceptual, a definițiilor, impactului și riscurilor permite o mai bună luare a deciziilor politice, dezvoltarea capabilităților militare și consolidarea securității la nivelul întregii Alianțe. Allied Command Transformation informează, colaborează, protejează și modelează forțele NATO în domeniul războiului cognitiv, oferind orientări privind conștientizarea, cooperarea civil-militară, reziliența societății și schimbul de date, în contextul provocărilor actuale și viitoare de securitate ale Alianței.

De ce e Rusia atât de bună în războiul cognitiv

Obiectivele, mijloacele și efectele războiului cognitiv rus depășesc cu mult simpla dezinformare la nivel tactic. Iată caracteristicile războiului cognitiv rusesc sunt:

Modul război: Războiul rus se bazează pe ideea că conflictele pot fi câștigate sau pierdute în mintea adversarului. Principalul efort al Kremlinului constă în modelarea deciziilor oponenților pentru a atinge obiective inaccesibile prin capacitățile fizice ale Rusiei. Strategia rusă care contează cel mai mult nu este cea militară, ci cea a Kremlinului de a ne determina să vedem lumea așa cum Moscova dorește și să luăm decizii în conformitate cu percepția realității generate de Kremlin.

Modul de guvernare: Kremlinul poartă un război informațional atât în interiorul Rusiei, cât și în teritoriile ocupate ilegal, pentru a menține controlul și stabilitatea regimului. Operațiunile interne și externe de informații, deși distincte, interacționează și nu pot fi înțelese separat. Controlul informațional intern permite Kremlinului să genereze resurse pentru eforturile militare externe.

Născut din necesitate: Rusia nu este slabă, dar este limitată în raport cu obiectivele sale. Kremlinul folosește războiul cognitiv pentru a reduce decalajul dintre scopuri și mijloace. Principalul scop al războiului cognitiv rus este generarea unei percepții a realității care să permită Rusiei să obțină mai mult în lumea reală decât ar putea prin forța efectiv disponibilă și la un cost mai redus.

Țintește rațiunea: Obiectivul principal al războiului cognitiv rus este modelarea deciziilor adversarilor și erodarea voinței de a acționa. Kremlinul urmărește să reducă capacitatea și dorința SUA și a aliaților de a rezista Rusiei, astfel încât bariera pentru atingerea obiectivelor sale să fie mai scăzută. Rusia are nevoie ca oponenții să facă mai puțin, pentru ca Moscova să poată realiza mai multe dintre scopurile sale. Kremlinul folosește războiul cognitiv pentru a crea o lume care să accepte, fără opoziție, premisele și acțiunile Rusiei.

Canalele preferate de ruși

Dincolo de mass-media: Rusia folosește toate platformele care transmit narațiuni – mass-media, conferințe, cadre internaționale, canale diplomatice, indivizi – ca instrumente ale războiului său cognitiv.

Efect multigenerațional: Operațiunile informaționale rusești se desfășoară pe decenii și în diferite regiuni geografice. Efectele războiului cognitiv pot apărea și la ani după lansarea operațiunilor de informații. Rusia activează și dezactivează selectiv anumite narațiuni de-a lungul decadelor pentru a le adapta la cerințele în evoluție ale Kremlinului.

Eficient, dar cu limite: Războiul cognitiv i-a permis Rusiei să obțină unele câștiguri imposibile doar prin forțe convenționale. Totuși, eficiența nu este garantată; operațiunile informaționale ruse reușesc doar parțial, eșuează sau chiar se întorc împotriva lor.

Vulnerabilități greu de ascuns

Iată și fisurile unei acțiuni cognitive inițiată de Kremlin:

O urmărire constantă: Rusia luptă permanent pentru a deține inițiativa în spațiul informațional. Această inițiativă nu este permanentă și poate fi contestată.

O vulnerabilitate: Kremlinul depinde excesiv de războiul cognitiv. Capacitatea sa de a-și atinge obiectivele externe depinde critic de acceptarea de către Vest a afirmațiilor Rusiei despre realitate. De asemenea, președinția lui Putin depinde parțial de menținerea percepției că o alternativă la conducerea sa ar fi fie mai rea, fie prea costisitoare pentru a fi susținută.

Previzibil și, prin urmare, demontabil: Războiul cognitiv rus susține obiectivele strategice ale Kremlinului, care nu s-au schimbat de ani de zile. Acest fapt creează oportunități pentru apărare și ofensivă. Kremlinul se bazează pe un set de mesaje prestabilite, ceea ce îi îngreunează pivotarea rapidă către noi operațiuni informaționale.