Cartea săptămânii: „Spioana” de Paulo Coelho

Dacă nu știi cine e Paulo Coelho…

…dă un search pe net.  Recunosc, nu  sunt neapărat un fan al scriitorului brazilian.  Mie personal „Alchimistul” nu mi-a spus prea multe. Dar locul lui în literatura universală este de necontestat. Dovadă stă și faptul că este printre puținii mânuitori de condei și cuvinte pe care Hewlett Packard l-a invitat – și l-a și plătit, presupun! – să facă reclamă laptopurilor lor.

Despre carte…

Nu pot spune prea multe fără să dau spoilere. Și nu vreau asta. Mata Hari, căci ea este eroina romanului, e un personaj depre care toți am auzit. Dar puțin știm cu adevărat ceva.

Coehlo ne aduce în atenție detalii despre viața cele care a devenit, fără să fie pe deplin coștientă de ce i se întâmpla, simbolul puterii manipulatoare a femeii. Așa cum veți afla din paginile cărții, această femeie, de fapt, a vrut doar să fugă de tristețe, banalitate și ratare. Și pentru că a îndrăznit să își urmeze visul avea să plătească scump.

Mie îmi place, din când în când, să citesc biografiiale unor oameni celebrii. Mai ales dacă pot afla lucruri neștiute care sunt de natură să schimbe un pic perspectiva asupra personajului. De exemplu, eu habar n-am avut că Mata Hari a avut un debut atât de dur în viață în Olanda natală.

Autorul susține că romanul se bazează pe jurnale și documente nepublicate care conturează o imagine mult mai detaliată și mai dramatică a celei pe care o numim dansatoare și spioană.

Criticii spun, insă, că anumite momente și evenimente evocate de autor par să fie mai degrabă rodul ficțiunii, decât al documentării. Sunt amintite în carte un jurnal și câteva întâlniri cu personalități ale epocii care sunt puse sub semnul întrebării.

Dar chiar și așa, volumul aduce în atenție o bucățică de istorie pe care mulți se grăbesc să o minimizeze. Și o face cu penița talentată a lui Paolo Coelho.

Din punctul meu de vedere marea calitate a cărții nu este faptul că a creionat biografia acestei femei. Au mai făcut-o și alții înainte. Eu am fost impresionată mai degrabă de modul în care contextul istoric i-a prins viața în tăvălug. La un moment dat a contat mai puțin ce a făcut sau n-a făcut Mata Hari. Ci, mai degrabă mesajul pe care anchetarea, condamnarea și executarea ei avea să-l transmită lumii.

Citești și nu poți să nu te întrebi dacă se va strădui cineva vreodată să pună totul cap la cap și să aflăm dacă a fost sau nu, până la urmă, vinovată. Și câți, oare nu au pățit la fel. Atunci, dar și acum.

Nu poate să nu te marcheze opinia exprimată de un procuror, mulți ani mai târziu, despre cazul Mata Hari:

„Între noi fie vorba, dovezile pe care le aveam erau atât de sărace, încât n-ar fi fot de ajuns nici cât să pedepsești o pisică.”