Islanda votează sâmbătă la un referendum despre reluarea negocierilor de aderare la UE. Între suveranitate națională și securitatea în Atlantic

Prin referendumul de sâmbătă, 29 august, islandezi trebuie să decidă dacă țara reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Ele au fost abandonate în urmă cu mai mulți ani. Dacă răspunsul va fi „da”, vor începe din nou discuțiile cu Bruxelles-ul, iar o eventuală aderare ar urma să fie decisă ulterior, scrie POLITICO.

Islanda are aproximativ 270.000 de alegători și se află într-o zonă strategică a Atlanticului de Nord, între Europa și America de Nord. În apropiere se află Groenlanda, teritoriu autonom al Danemarcei pe care Donald Trump a spus în repetate rânduri că Statele Unite ar trebui să îl controleze. Pentru susținătorii aderării la UE, situația arată că lumea din jurul Islandei se schimbă rapid. Rusia și China își extind interesele în zona arctică. Iar topirea gheții deschide posibilitatea unor noi rute maritime și face mai accesibile resursele din regiune.

Dagur Eggertsson, fost primar al capitalei Reykjavik și unul dintre liderii campaniei pentru reluarea negocierilor cu UE, spune că amenințările lui Trump referitoare la Groenlanda au schimbat inclusiv modul în care islandezii privesc poziția strategică a propriei țări. În opinia sa, statele mici și mijlocii trebuie să fie mai apropiate unele de altele într-o perioadă în care marile puteri își consolidează influența. „Problema este mai urgentă acum decât înainte”, susține Eggertsson. El argumentează că Islanda ar trebui să își consolideze relațiile cu UE.

O dezbatere despre suveranitate

Ironia referendumului este că ambele tabere invocă apărarea suveranității Islandei. Susținătorii UE spun că apropierea de Uniunea Europeană ar proteja mai bine Islanda într-o perioadă de instabilitate geopolitică. În schimb, adversarii aderării susțin că tocmai intrarea în UE ar limita libertatea de decizie a țării, în special în domenii esențiale pentru economia islandeză, precum pescuitul și agricultura.

Problema pescuitului a contribuit la eșecul primei tentative de aderare. Islanda a început negocierile cu UE în 2009, dar acestea au fost suspendate. Iar în 2015 procesul a fost abandonat definitiv. Unul dintre principalele puncte sensibile a fost controlul asupra zonelor de pescuit și al cotelor de captură.

Eiríkur Bergmann, profesor de științe politice la Universitatea Bifröst, explică faptul că problema suveranității este una veche în politica islandeză. Țara și-a obținut independența față de Danemarca în 1944. Iar sentimentul de independență națională rămâne foarte puternic.

Islanda este deja foarte apropiată de UE

O parte importantă a dezbaterii este faptul că Islanda nu este, de fapt, izolată de Uniunea Europeană. Țara face parte din Spațiul Economic European (SEE). Ceea ce îi permite accesul la piața unică europeană. Prin acest acord, Islanda aplică deja o mare parte dintre regulile Uniunii Europene. Potrivit estimărilor citate de POLITICO, aproximativ trei sferturi dintre normele UE sunt deja aplicate în Islanda prin relația cu SEE.

Islanda face parte și din spațiul Schengen. Ceea ce permite circulația fără controale de frontieră între Islanda și majoritatea statelor europene.

Tumi Árnason, un muzician de 35 de ani din Reykjavik, spune că vrea cel puțin să vadă ce condiții ar putea obține Islanda în urma negocierilor. „Vreau să vedem ce fel de acord putem obține”, spune el. În același timp, recunoaște că situația internațională îl îngrijorează. În opinia sa, într-o lume în care Statele Unite și Rusia exercită presiuni tot mai mari, apropierea de UE ar putea fi o opțiune mai sigură.

Și Hannah Sigurðardóttir, în vârstă de 68 de ani, consideră că Islanda ar trebui să își consolideze relațiile cu Europa. Ea pune sub semnul întrebării cât de sigură mai este relația cu Statele Unite și spune că islandezii nu se mai pot baza pe Washington așa cum au făcut-o în trecut.

Tabăra „Nu”: „Nu avem nevoie de Bruxelles”

Adversarii aderării nu consideră însă că Islanda are nevoie de o apropiere mai mare de UE. Guðlaugur Þór Þórðarson, parlamentar al Partidului Independenței, formațiune conservatoare care se opune reluării negocierilor, susține că actuala relație cu Uniunea Europeană este suficientă. El critică declarațiile lui Trump despre Groenlanda, pe care le consideră „scandaloase”. Dar spune că politica americană se poate schimba odată cu administrațiile de la Washington.

În opinia sa, securitatea Islandei este deja asigurată prin două elemente importante. El amintește de apartenența la NATO și acordul bilateral de apărare cu Statele Unite, încheiat în 1951.

Susținătorii taberei „Nu” se tem, în schimb, că aderarea la UE ar afecta capacitatea Islandei de a controla domenii esențiale pentru economia sa. Pescuitul este cel mai important exemplu. Căci, pentru o țară insulară, controlul resurselor maritime are o importanță economică și politică uriașă.

Groenlanda schimbă însă calculele

Deși Trump a renunțat la unele dintre declarațiile sale cele mai dure legate de preluarea Groenlandei, el a continuat să susțină în iulie că teritoriul ar trebui să fie controlat de Statele Unite, nu de Danemarca. Pentru Islanda, această situație este dificil de ignorat. Groenlanda se află la mai puțin de 300 de kilometri de coasta islandeză. În plus, problema nu se rezumă la Trump. Schimbările climatice transformă rapid regiunea arctică. Gheața se retrage, apar noi posibilități pentru transportul maritim. Iar interesul marilor puteri pentru resursele din nord crește.

Eggertsson spune că regiunea Arcticii era considerată în trecut o zonă cu tensiuni militare reduse. Situația se schimbă însă pe măsură ce încălzirea globală face regiunea mai accesibilă.

În afara capitalei, rezistența față de UE este mai puternică

Dezbaterea arată diferit în afara Reykjavikului, unde locuiește aproximativ două treimi din populația Islandei. În orașul Selfoss, aflat la aproximativ o oră de capitală, agricultorii își afișează pe baloții de fân mesajele campaniei „Áfram Ísland” – „Înainte, Islanda”, sloganul taberei care se opune reluării negocierilor.

Ari Hrafn Elíasson, un tânăr constructor de 18 ani, spune că va vota împotrivă pentru că susține punctul de vedere al fermierilor și pescarilor. Pentru el, aceste categorii reprezintă „coloana vertebrală” a țării. Un alt tânăr din Selfoss, Dagmar Isabella, în vârstă de 19 ani, susține însă reluarea negocierilor. Pentru ea, problema principală nu este securitatea, ci costul vieții.

Inflația din Islanda a ajuns în iulie la 5,6%, aproape dublu față de nivelul din zona euro. Tânăra consideră că adoptarea monedei euro ar putea contribui la stabilizarea economiei. „Este o monedă mult mai stabilă decât coroana islandeză”, spune ea.

Un referendum aflat pe muchie de cuțit

Sondajele indică o cursă foarte strânsă. Un sondaj Gallup realizat la jumătatea lunii august îi plasa pe susținătorii reluării negocierilor cu UE la 51,5%, dar diferența era suficient de mică pentru ca rezultatul final să rămână incert.

Islandezii trebuie să aleagă între două viziuni asupra viitorului țării. Prima spune că, într-o perioadă în care Statele Unite, Rusia și China își consolidează interesele în zona Arcticii și Atlanticului de Nord, Islanda are nevoie de legături mai strânse cu Europa. Cealaltă susține că tocmai statutul de stat mic și independent obligă Islanda să își păstreze cât mai mult controlul asupra propriilor resurse și decizii, iar relația actuală cu UE, prin Spațiul Economic European și Schengen, este suficientă.