Ascensiunea magnaților din Africa. Cum se construiesc noile imperii economice ale continentului

În alte privințe, însă, Dewji este reprezentativ pentru mediul de afaceri african. El deține MeTL Group. Acesta este un conglomerat tanzanian fondat de tatăl său în anii 1970. Cele mai multe companii africane mari urmează același model. Sunt afaceri diversificate, deținute de familii.

Companiile autohtone puternice sunt în ascensiune. „Începem să vedem conglomerate din ce în ce mai mari controlate de africani”, spune Acha Leke, președintele McKinsey pentru Africa. Compania de consultanță estimează că două treimi dintre companiile de pe continent cu venituri anuale de peste un miliard de dolari sunt acum deținute și au sediul în Africa. Filialele multinaționalelor străine, care au dominat cândva mediul de afaceri african, reprezintă abia 30%.

Conglomeratele autohtone de mari dimensiuni au însoțit dezvoltarea industrială în numeroase regiuni, de la America Epocii de Aur până la Coreea de Sud postbelică și India contemporană. Prin urmare, această schimbare s-ar putea dovedi transformatoare.

Aliko Dangote, imaginea ascensiunii mediului de afaceri african

Pentru mulți observatori din afara continentului, ascensiunea mediului corporativ african are un singur chip: Aliko Dangote, cel mai bogat om din Africa. Industriașul nigerian are afaceri ce se întind de la ciment la îngrășăminte și sunt prezente în 17 țări africane. El a inaugurat în 2023 cea mai mare rafinărie de petrol de pe continent.

Dangote are planuri pentru o a doua rafinărie, în Kenya. Până în 2030, el vrea ca Dangote Group să devină prima companie africană cu o valoare de 100 de miliarde de dolari, conform The Economist.

Rivali africani își extind imperiile

Alți oameni de afaceri se apropie însă de el. În Nigeria, Dangote are un rival în persoana lui Abdul Samad Rabiu, fondatorul BUA Group și moștenitorul unei alte dinastii industriale din orașul Kano, din nordul țării.

La fel ca Dangote, Rabiu și-a construit averea în principal din industria cimentului, dar și din zahăr și alte bunuri de consum. În luna mai, el a fost desemnat al doilea cel mai bogat om din Africa, după ce Bloomberg i-a estimat averea la aproximativ 19 miliarde de dolari. Între timp, aceasta a scăzut la circa 14 miliarde de dolari.

Și Rabiu are planuri ambițioase de extindere. Una dintre țintele sale este transformarea subsidiarei BUA Foods în cel mai mare producător de alimente din Nigeria până în 2027.

În Tanzania, Mo Dewji urmărește să transforme MeTL într-o companie cu o valoare de 10 miliarde de dolari până în 2030. Pentru a-și atinge obiectivul, intenționează, printre altele, să intre în domeniul exploatării miniere și al procesării mineralelor. Pe termen mai lung, el spune că vrea să transforme compania într-o platformă de comerț electronic.

Marile companii din Africa rămân rare

Atenția acordată lui Dangote reflectă faptul că marile companii industriale de dimensiunea grupului său sunt încă o raritate în Africa. În 2022, McKinsey a identificat 345 de companii africane cu venituri de peste un miliard de dolari. În prezent, numărul lor este cu doar 26 mai mare.

Potrivit celui mai recent Africa Wealth Report, un raport anual privind averea privată de pe continent, 25 dintre cei 28 de miliardari africani provin din patru dintre cele mai mari cinci economii ale Africii.

„Este foarte greu să construiești o companie de un miliard de dolari dacă nu ești în Nigeria, Africa de Sud sau Egipt”, spune Acha Leke. Cea de-a patra țară este Marocul.

Companiile de pe continent nu sunt deținut de africani de culoare

Și mai puține dintre aceste companii sunt deținute de africani de culoare. În Africa de Est, multe dintre cele mai mari firme aparțin unor familii de origine asiatică, precum familia lui Dewji din Tanzania. În Africa de Vest, unii dintre cei mai bogați industriași au rădăcini libaneze. Printre aceștia se numără miliardarul libanezo-nigerian Gilbert Chagoury.

Africanii au intrat foarte târziu în cursa acumulării de capital”, observă John Ngumi, un bancher kenyan de investiții. Rețelele comerciale dezvoltate de familiile asiatice și libaneze în perioada colonială le-au oferit acestora un avantaj. Tanzania a fost guvernată de socialiști până în anii 1980. Africanii de culoare abia acum recuperează acest decalaj.

Mulți speră să urmeze modelul lui Dangote. Cele mai importante companii industriale ale continentului au început adesea ca afaceri comerciale, înainte să se extindă în producție și în alte sectoare. Nevoia de diversificare este determinată, în parte, de multitudinea piețelor mici și fragmentate din Africa. „Când ai de-a face cu o economie care nu este suficient de mare, ajungi să faci o multitudine de afaceri”, spune Dewji. El dă ca exemplu frecvent întâlnit în regiune integrarea verticală în industria morăritului: „Dacă produci făină de grâu, mălai sau orez, ai nevoie de saci din polipropilenă. Așa că te integrezi în amonte și începi să produci sacii din polipropilenă.”

Relațiile cu politicienii, esențiale pentru marile afaceri

Succesul depinde adesea de relațiile strânse cu oficialii. „Nu mă pot gândi la niciun mare industriaș care să nu aibă acces la guvern și la factorii de decizie”, spune Freda Yawson, de la Africa Centre for Economic Transformation. Acesta este un think-tank din Ghana.

Ascensiunea lui Dangote a fost sprijinită de relațiile sale cu fostul președinte al Nigeriei, Olusegun Obasanjo. Guvernul acestuia a introdus politici care au favorizat afacerile sale din domeniul cimentului, zahărului și orezului în detrimentul concurenților străini. Rabiu este cunoscut pentru apropierea sa de actualul președinte, Bola Tinubu. Dewji a fost, la rândul său, parlamentar din partea partidului aflat la guvernare în Tanzania.

Pentru a evita conflictele cu liderii politici, mulți oameni de afaceri aleg să rămână departe de lumina reflectoarelor. Discretul Rabiu ar fi putut învăța din experiența tatălui său. Acesta din urmă a fost arestat după o lovitură de stat în Nigeria, în 1983. Deși Dangote este relativ vocal în spațiul public, el a ales în mod evident să nu se implice în politică.

Extinderea peste granițe, o strategie pentru reducerea riscurilor

O altă modalitate de a distribui riscurile politice este extinderea afacerilor în alte țări. Mulți dintre antreprenorii care aspiră să urmeze modelul lui Dangote fac deja acest lucru.

Rostam Azizi este un alt magnat din Tanzania. El a devenit primul miliardar al țării în dolari în 2013. În prezent, construiește în Kenya ceea ce spune că va fi cel mai mare terminal de gaz petrolier lichefiat din Africa. În următorul deceniu, el intenționează să își extindă afacerea de distribuție a gazelor „din Etiopia până în Africa de Sud”.

El va beneficia și de faptul că, datorită Comunității Africii de Est, cel mai de succes dintre blocurile regionale africane, guvernele sunt din ce în ce mai „confortabile cu companiile venite de cealaltă parte a graniței”, observă Opalo.

Capitalul rămâne scump pentru marile companii africane

Cu toate acestea, problemele nu au dispărut. Una dintre ele este costul ridicat al capitalului. În anii 2000, sectorul bancar din Tanzania era atât de redus încât Dewji a fost nevoit să apeleze la bănci din Africa de Sud pentru a obține împrumuturi necesare extinderii afacerii.

Astăzi, spune el, „avem bănci locale și acces la capital la nivel local”. Creditarea devine mai ieftină. Chiar și un grup mai mare precum metl, care poate apela la bănci din Africa de Sud și Mauritius pentru împrumuturi sindicalizate importante, întâmpină în continuare dificultăți în obținerea unor finanțări pe termen lung la costuri accesibile.

Ofertele publice inițiale de acțiuni rămân rare, chiar dacă încep să apară câteva exemple și în afara Africii de Sud. Dangote este relativ neobișnuit prin faptul că a listat o parte din imperiul său la Bursa din Nigeria.

Capitalizarea totală a companiilor listate pe bursele africane reprezintă aproximativ o treime din PIB-ul regiunii, comparativ cu 113% la nivel global și cu o medie de 61% în economiile emergente.

Piețele de capital slabe și teama de pierderea controlului

În parte, situația se explică prin faptul că piețele de capital din Africa sunt încă slab dezvoltate. Acest lucru le oferă companiilor puține motive să se listeze la bursă. În același timp, proprietarii familiilor sunt adesea reticenți să renunțe la controlul asupra afacerilor sau să își facă publice situațiile financiare pentru a fi supuse verificărilor.

Nitin Madhvani, reprezentant al Madhvani Group, un conglomerat din Uganda, amintește că familia sa și-a pierdut controlul asupra afacerilor în anii 1970, după ce Idi Amin i-a expulzat pe asiatici din țară. „Nu vrem să se întâmple din nou”, spune el.

Pe de altă parte, investitorii străini pot fi reticenți față de companiile africane percepute ca fiind prea apropiate de stat. „Mo Dewji a fost parlamentar”, spune un director al unui conglomerat concurent din Tanzania. „Sunt foarte puține fonduri de private equity care ar investi în astfel de condiții.”

Politica continuă să reprezinte principala problemă. Într-o carte recentă despre dezvoltarea economică a Rwandei, Pritish Behuria, de la University of Manchester, susține că neîncrederea guvernului în antreprenorii locali contribuie la explicarea numărului redus de companii mari dezvoltate în țară. În opinia sa, capitalul străin este considerat o opțiune mai sigură din punct de vedere politic.

Marile conglomerate africane au încă un deficit de tehnologie

Rămâne însă mai puțin clar dacă această strategie este și una bună din punct de vedere economic. În ciuda performanțelor obținute de companiile lui Dangote, acestea nu au reușit încă să declanșeze în Nigeria un proces amplu de industrializare.

Behuria atrage, de asemenea, atenția că majoritatea conglomeratelor africane investesc încă prea puțin în dezvoltarea competențelor și tehnologiilor necesare pentru a putea concura la nivel global.

Chiar și așa, o concurență mai puternică pentru marii magnați africani ar putea fi benefică, consideră David Olurin, de la Cardinal Torch, un nou conglomerat agricol din Nigeria.

„Nu poți avea o singură persoană și să te aștepți la o creștere fenomenală.”