SUA vede „escrocherii” în comerțul global. Noile reguli privind taxele vamale pot schimba lanțurile de aprovizionare

Administrația Trump tratează tot mai multe schimbări din comerțul mondial ca pe posibile tentative de evitare a taxelor americane. Un raport al Casei Albe extinde însă noțiunea de „transbordare” până la situații în care firmele își schimbă în mod legal furnizorii sau mută producția după modificarea taxelor.

Documentul, intitulat „Great Transshipment Scam”, susține că Statele Unite pierd bani din cauza unor practici comerciale considerate neloiale. Criticii raportului avertizează însă că abordarea poate produce exact efectul opus celui urmărit de Washington: mai multe costuri și noi tensiuni comerciale.

De ce urmărește SUA deficitul comercial

Președintele Donald Trump privește comerțul american în primul rând prin prisma schimburilor bilaterale de bunuri. Reducerea deficitului comercial a devenit unul dintre principalii indicatori folosiți de administrație pentru a evalua succesul politicii comerciale, se precizează într-un articol publicat de către hinrich foundation.

Raportul pornește de la o problemă reală pentru administrație. Statele Unite continuă să înregistreze deficite comerciale cu numeroși parteneri, chiar după schimbările majore de politică tarifară introduse în ultimii ani.

Există însă și o a doua problemă, creată chiar de noile taxe. Companiile și-au modificat lanțurile de aprovizionare pentru a evita costurile mai mari, iar schimbarea rutelor comerciale a produs noi dezechilibre între parteneri.

Deficitul nu depinde doar de taxe

Economiștii au arătat în repetate rânduri că deficitul comercial bilateral de bunuri nu este un indicator suficient pentru a măsura succesul comerțului. El este influențat de factori macroeconomici și de politica fiscală.

Pe scurt, Statele Unite cheltuiesc mai mult decât economisesc. Diferența este acoperită prin capital din exterior, iar economia americană continuă astfel să atragă bunuri din alte țări.

Schimbarea taxelor poate modifica originea produselor și traseele comerciale. Nu poate însă elimina singură factorii economici care stau la baza deficitului american.

Cum au apărut taxele diferențiate

Până în jurul anului 2015, Statele Unite aplicau, în general, un tarif relativ redus și uniform pentru același produs provenit de la diferiți parteneri comerciali. Rata efectivă medie era de aproximativ 2%, cu unele excepții.

Sistemul era rezultatul mai multor runde de negocieri comerciale desfășurate în cadrul Acordului General pentru Tarife și Comerț, cunoscut drept GATT. Organizația a fost ulterior înlocuită de Organizația Mondială a Comerțului.

Ideea era simplă: o rată comună reducea nevoia de a negocia separat cu fiecare partener. Dacă o ceapă avea un tarif de 5%, fermierii și companiile puteau ști că produsul va intra în SUA cu aceeași taxă, indiferent de țara de origine. Statele Unite au avut un rol important în construirea acestui sistem. Reducerea tarifelor a contribuit la dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare și companii competitive la nivel global.

Tarifele lui Trump au schimbat calculele

Administrația Trump a adoptat însă o abordare diferită. Politica anunțată în 2 aprilie 2025, denumită „Liberation Day”, a introdus taxe de până la 50% pentru numeroase țări. Un element esențial a fost diferența dintre aceste taxe. Același produs putea fi taxat cu 10% dacă venea dintr-o anumită țară și cu 45% dacă provenea dintr-o piață vecină.

Companiile au reacționat la aceste diferențe. Unele au mutat comenzile sau producția din țările cu tarife mari către piețe unde taxele americane erau mai mici.

Schimbarea nu este surprinzătoare. Dacă o companie poate produce același bun într-o țară cu un tarif mai mic, are un motiv economic evident să își ajusteze lanțul de aprovizionare.

De aici apare problema „transbordării”

Administrația americană susține acum că o parte dintre aceste schimbări pot reprezenta „transbordare”. Termenul are însă două sensuri foarte diferite.

În comerțul și logistica tradițională, transbordarea este pur și simplu mutarea unei încărcături de pe o navă pe alta. Marfa nu este modificată, ci își continuă drumul către o altă destinație.

Situația este diferită când transbordarea este folosită ilegal pentru evitarea taxelor. Un produs fabricat în țara A poate fi etichetat în mod fraudulos ca provenind din țara B înainte de a fi trimis în SUA. O asemenea practică este ilegală. Companiile pot primi amenzi și alte sancțiuni dacă sunt descoperite.

Taxele diferite creează stimulente pentru fraudă

Într-un sistem cu taxe uniforme, transbordarea ilegală oferă puține avantaje. Dacă toate cepele sunt taxate cu 5%, nu există un câștig important din mutarea lor printr-o altă țară.

Situația se schimbă când diferențele sunt mari. O ceapă taxată cu 40% într-o țară poate deveni necompetitivă, în timp ce aceeași marfă dintr-o țară cu un tarif de 10% poate rămâne atractivă.

Astfel apare un stimulent pentru companiile care încearcă ilegal să evite tariful mai mare. Problema este că sistemul tarifar diferențiat poate crea chiar condițiile pentru apariția acestor practici.

Raportul merge însă mai departe

Washingtonul nu se limitează la fraudele comerciale clasice. Raportul sugerează că și schimbarea legală a furnizorilor poate ajunge să fie privită drept transbordare. O companie care cumpără în mod legal ceapă din țara B, după ce a renunțat la furnizorul din țara A, ar putea ajunge astfel sub suspiciunea administrației. Același lucru s-ar putea întâmpla dacă firma își mută producția într-o altă piață după schimbarea taxelor.

Problema este importantă pentru companii. Ele își construiesc lanțurile de aprovizionare tocmai pentru a răspunde costurilor, cererii și regulilor comerciale.

China apare în centrul noilor acuzații

Raportul merge și mai departe în privința produselor care au componente chinezești. În anumite situații, simpla prezență a unor componente, a unor investiții sau a unor alte legături cu China ar putea fi suficientă pentru ca tranzacția să fie suspectată de „transbordare”.

Nu ar mai fi nevoie, în această abordare, de dovezi clare că firma a încercat să evite o taxa. Nici faptul că produsul a fost transformat substanțial într-o altă țară nu ar elimina automat suspiciunea. Această interpretare intră în tensiune cu regulile americane privind originea mărfurilor. Autoritățile SUA au construit timp de decenii reguli prin care stabilesc când un produs a fost suficient de modificat pentru a dobândi o nouă origine.

Regula „transformării substanțiale”

În principiu, un produs poate fi considerat originar dintr-o anumită țară atunci când procesul de producție îi schimbă „numele, caracterul și utilizarea”. Originea materiilor prime sau a componentelor nu este singurul criteriu. Serviciul Vamal și Protecția Frontierelor din SUA a emis mii de decizii pentru clarificarea regulilor de origine. Aceste norme sunt folosite inclusiv pentru produse care nu beneficiază de acorduri comerciale preferențiale.

Problema ridicată de noua politică este că firmele ar putea ajunge să se confrunte cu reguli mai puțin previzibile. Companiile au nevoie de criterii clare pentru a decide unde produc și de unde își procură componentele.

O taxă de 40% ar putea deveni o problemă

Administrația americană a introdus deja în politica tarifară prevederi referitoare la transbordare. Un ordin executiv semnat de Trump la 31 iulie 2025 prevede o taxă suplimentară de 40% pentru mărfurile despre care autoritățile vamale stabilesc că au fost transbordate pentru evitarea taxelor.

Până acum, această taxă de 40% nu a fost aplicată în forma descrisă. Subiectul a fost însă discutat în negocierile comerciale purtate de SUA cu partenerii săi. Acordurile numite de administrația americană „Agreements on Reciprocal Trade” includ prevederi privind transbordarea. Unele permit chiar renegocierea dacă beneficiile acordului ajung în mare măsură la companii sau țări terțe.

Companiile se pot confrunta cu noi controale

Publicarea raportului indică faptul că autoritățile americane ar putea intensifica verificările. Washingtonul susține că practicile de transbordare produc pierderi importante pentru producătorii și angajații americani. Raportul afirmă că fiecare dolar pierdut prin această presupusă „mare escrocherie” reprezintă un dolar luat de la muncitorii, producătorii și contribuabilii americani.

Pentru firme, o asemenea politică ar putea însemna mai multe documente și controale. Tranzacțiile și traseele produselor ar putea fi analizate mult mai atent de autoritățile vamale.

SUA vor să folosească și inteligența artificială

Administrația propune inclusiv un sistem vamal bazat pe inteligență artificială. Acesta ar urma să combine date despre transporturi, trasee, clasificarea produselor și relațiile dintre companii.

Sistemul ar putea analiza și capacitatea de producție, identifica anomalii și utiliza tehnologii de analiză vizuală. Scopul ar fi descoperirea mai rapidă a tranzacțiilor considerate suspecte. O astfel de abordare ar putea însă avea și un efect neașteptat. Dacă regulile devin mai stricte și mai greu de anticipat, companiile ar putea continua să își diversifice lanțurile de aprovizionare.

Taxele pot crea problema pe care vor să o rezolve

În cele din urmă, politica tarifară americană riscă să intre într-un cerc dificil de întrerupt. Taxele diferite determină companiile să își schimbe furnizorii și fabricile, iar aceste schimbări pot genera noi suspiciuni la Washington.

Noile controale pot determina firmele să își modifice din nou traseele comerciale. Astfel, ceea ce a început ca o politică destinată reducerii deficitelor comerciale poate duce la noi tensiuni, costuri și schimbări ale comerțului mondial.