Muzeele Europei, ținta unor jafuri tot mai violente

O spargere într-un muzeu nu mai arată întotdeauna ca un furt discret. Europol avertizează că hoții folosesc tot mai des arme, topoare, baroase și chiar explozibili pentru a ajunge la obiectele de valoare, scrie The Guardian.

Într-o sală de muzeu, liniștea face parte din decor. Vizitatorii merg încet printre vitrine, paznicii urmăresc camerele de supraveghere, iar obiectele expuse par să fie la adăpost în spatele sticlei. În unele dintre cele mai recente jafuri din Europa, însă, acea sticlă a devenit doar ultima barieră. Hoții au intrat înarmați, au amenințat paznici și vizitatori, au folosit topoare și baroase și au spart vitrinele pentru a ajunge rapid la obiectele pe care le căutau. Într-un caz, au fost folosiți chiar explozibili.

Europol spune că fenomenul marchează o schimbare importantă în felul în care sunt comise furturile din muzee. Agenția europeană de poliție arată că astfel de infracțiuni erau asociate, în mod obișnuit, cu rețele specializate în traficul de bunuri culturale și cu metode mai puțin violente. Noile cazuri indică însă apariția unor grupări sau infractori proveniți și din alte zone ale criminalității.

Jafurile din muzee devin mai violente

Potrivit raportului Europol, mai multe state europene au observat o trecere către metode violente și forțate. Hoții nu se mai limitează la identificarea obiectului și găsirea unei căi de a-l scoate din muzeu. În unele cazuri, atacatorii intră direct peste personalul de securitate. Paznicii pot fi amenințați cu arme de foc, legați sau agresați fizic, iar vizitatorii pot deveni victime ale intimidării. Raportul arată că violența pare să fie legată de operațiuni bine țintite. Asta înseamnă că infractorii pot ști dinainte ce obiect caută și unde se află.

Pentru anchetatori, schimbarea este importantă. Ea poate indica faptul că unele jafuri sunt pregătite înainte, chiar dacă persoanele implicate nu fac parte din aceeași rețea criminală.

Cine sunt noii hoți

Europol observă și o altă diferență. Unii dintre suspecții arestați în cazuri recente nu aveau legături anterioare cu traficul de obiecte de artă. În schimb, unii aveau istorice infracționale în alte domenii, iar alții ar fi fost recrutați local prin rețele sociale și aplicații de comunicare.

Apare astfel un model diferit de cel al grupărilor tradiționale. Acestea funcționează, de regulă, în jurul unui nucleu stabil și al unei persoane care coordonează activitatea. În cazul unor jafuri recente, participanții se pot întâlni doar pentru o anumită operațiune. Europol ia în calcul inclusiv posibilitatea recrutării unor hoți la întâmplare, într-un sistem descris drept „crime-as-a-service”.

Cu alte cuvinte, o persoană sau o grupare care știe ce obiect trebuie furat poate găsi oameni dispuși să execute spargerea, fără ca aceștia să facă parte dintr-o organizație criminală permanentă.

Aurul și bijuteriile, printre principalele ținte

Raportul arată că metalele prețioase și bijuteriile se află printre principalele ținte. Motivul este simplu. Aurul și argintul au o valoare ridicată și pot fi topite, iar pietrele prețioase pot fi scoase din monturi și valorificate separat. Pentru un hoț, acest lucru înseamnă că obiectul furat poate fi transformat într-o marfă mai greu de identificat.

Europol indică și ceramica chineză antică drept o categorie urmărită de traficanții de bunuri culturale. Cererea de pe piața de artă poate face ca anumite obiecte să fie foarte atractive pentru infractori. Nu toate jafurile urmăresc însă obiectele cele mai cunoscute. Unele operațiuni par să fie construite în jurul unor piese precise, identificate înainte de atac.

Jaful cu explozibili de la muzeul din Olanda

Unul dintre exemplele menționate de Europol s-a produs în ianuarie 2025, la Drents Museum din Assen, în Olanda. O bandă a folosit explozibili pentru a pătrunde în muzeu și a furat mai multe artefacte dacice.

Printre acestea s-a aflat și celebrul coif de aur de la Coțofenești. Mai multe dintre obiectele furate au fost recuperate ulterior. Cazul a atras atenția inclusiv în România, deoarece piesele făceau parte din patrimoniul românesc și se aflau temporar în Olanda pentru o expoziție.

Topoare și bâte de baseball într-un muzeu din Paris

În 2024, patru suspecți cu fețele acoperite au intrat în Musée Cognacq-Jay din Paris. Potrivit Europol, aceștia erau înarmați cu bâte de baseball și topoare. Au furat șapte obiecte decorate cu aur și diamante. Scena descrisă de agenția europeană este departe de imaginea unui hoț care încearcă să deschidă în liniște o vitrină. Atacatorii au folosit forța pentru a ajunge la obiectele urmărite.

Cazul a devenit unul dintre exemplele folosite de Europol pentru a arăta schimbarea metodelor folosite în jafurile asupra muzeelor.

Jaful de la Luvru a arătat cât de rapid poate fi atacată o vitrină

Un alt caz important este jaful de la Luvru din octombrie 2025. Potrivit raportului Europol, hoții au spart o fereastră și i-au amenințat pe paznici și vizitatori. Au ajuns în Galeria Apollo, unde au spart vitrinele și au furat bijuterii estimate la aproximativ 88 de milioane de euro.

Atacul a demonstrat și avantajul vitezei. Dacă obiectele au fost alese dinainte, infractorii nu au nevoie să caute prin muzeu. Ei trebuie doar să ajungă la locul stabilit, să distrugă obstacolul și să plece.

Europol vede un tipar nou

Agenția europeană spune că sunt necesare mai multe date pentru a înțelege amploarea fenomenului. Primele cazuri ridică însă o ipoteză importantă. Unele persoane implicate în jafuri ar putea proveni din rețele care activează deja în alte domenii ale criminalității. Acestea ar putea fi atrase de combinația dintre valoarea mare a obiectelor și posibilitatea de a obține rapid bani.

În același timp, recrutarea prin rețele sociale și canale de comunicare rapide poate schimba structura unei bande. Nu mai este nevoie ca toți participanții să se cunoască de ani de zile. Pot fi aduși împreună pentru o singură operațiune, după care fiecare dispare din peisaj.

Pentru muzee, această schimbare complică și mai mult problema securității. Vitrinele pot fi întărite, camerele pot fi suplimentate, iar paza poate fi sporită. Dar dacă obiectul este identificat înainte, iar atacatorii sunt dispuși să folosească forța pentru a ajunge la el, un muzeu trebuie să se pregătească pentru un scenariu foarte diferit de furtul clasic.

Iar în spatele unei vitrine, un obiect vechi de sute sau mii de ani poate ajunge să fie privit nu doar ca patrimoniu, ci ca o țintă cu o valoare uriașă.