Pentagonul pregătește scutul „Golden Dome”. Mii de interceptoare ar putea fi trimise pe orbită pentru a apăra SUA

Sau, cel puțin, aceasta este ideea care stă la baza interceptoarelor spațiale. Aceasta este cea mai ambițioasă componentă a inițiativei de apărare antirachetă „Golden Dome”. Proiectul este promovat de președintele Donald Trump pentru protejarea Statelor Unite împotriva atacurilor aeriene.

Tehnologia există, dar sistemul nu

O mare parte din tehnologia care ar putea sta la baza „Golden Dome” există deja, fie sub forma unor componente separate, fie în cadrul altor programe de apărare. Problema este că toate acestea trebuie conectate și dezvoltate la o scară suficient de mare pentru a putea proteja întregul teritoriu al Statelor Unite, 24 de ore din 24, conform scientificamerican.com.

În schimb, interceptoarele spațiale nu există deocamdată ca sistem operațional. Nu există nici măcar un plan clar privind modul în care vor arăta acestea sau, mai larg, cum va fi construit întregul sistem „Golden Dome”.

Todd Harrison este cercetător principal la American Enterprise Institute. El rezumă situația simplu: „Nu există o arhitectură”, cel puțin nu una făcută publică până acum.

Această lipsă de claritate nu împiedică însă companiile americane să se pregătească pentru dezvoltarea unor interceptoare care să opereze pe orbită. Acestea speră să obțină contracte din cea mai speculativă și, potrivit unor estimări, una dintre cele mai costisitoare componente ale proiectului de apărare.

Voyager Technologies pariază pe interceptoarele orbitale

Una dintre companiile care își pregătesc terenul este Voyager Technologies. Compania și-a început activitatea prin proiecte derulate pentru NASA, inclusiv în domenii legate de Lună și de stațiile spațiale.

„În urmă cu aproximativ doi ani, am început să facem investiții în zona de apărare și securitate națională”, spune Matt Magaña, președintele Voyager pentru diviziile spațială, de apărare și securitate națională.

Investițiile au inclus, printre altele, achiziția unor companii care dezvoltaseră deja tehnologii spațiale ce ar putea fi utile pentru „Golden Dome”. Printre acestea se numără componente electronice rezistente la radiații, sisteme de propulsie electrică pentru deplasarea precisă a sateliților și sisteme de rachete cu combustibil solid. Acestea din urmă ar putea permite interceptoarelor să își schimbe rapid traiectoria în urmărirea unei rachete.

Un proiect început înainte de „Golden Dome”

Atunci când Voyager a început această strategie de achiziții, proiectul „Golden Dome” nu fusese încă anunțat. Direcția aleasă de companie s-a dovedit însă potrivită. Tehnologiile de apărare dezvoltate pentru diferite sisteme pot avea aplicații similare.

Compania lucra deja, de exemplu, la următoarea generație de interceptoare terestre. Ea ar urma să înlocuiască un sistem existent.

Potrivit lui Harrison, mecanismul de funcționare al acestora nu este foarte diferit de cel avut în vedere pentru interceptoarele spațiale: detectarea rachetei, stabilirea traiectoriei acesteia, identificarea punctului în care poate fi interceptată și, în final, lovirea țintei.

„Golden Dome” ar avea nevoie de mii de interceptoare

În plus, apărarea Statelor Unite din spațiu a fost o ambiție de securitate națională cu mult înainte ca proiectul „Golden Dome” să existe. Ideea a fost discutată timp de ani, chiar decenii. Astfel, atunci când „Golden Dome” și componentele sale spațiale au intrat în atenție, Voyager era deja pregătită să participe la un astfel de proiect.

„O mare parte din ceea ce facem se potrivește exact cu direcția în care am investit și cu tehnologiile pe care le avem”, spune Magaña.

Potrivit lui Harrison, interceptoarele spațiale presupun însă o provocare suplimentară: dimensiunea sistemului. O rachetă considerată o amenințare ar putea fi lansată, teoretic, din orice punct al lumii. Prin urmare, „Golden Dome” ar avea nevoie de suficiente interceptoare pe orbită pentru a acoperi posibilele zone de lansare de pe întreg globul. Mai mult, sistemul ar trebui să dispună, în mod ideal, de mai multe interceptoare pentru fiecare țintă. Acest lucru este necesar în cazul în care prima încercare eșuează.

O analiză realizată de Harrison estimează că ar fi necesare aproximativ 1.900 de interceptoare pentru a asigura o acoperire permanentă a tuturor punctelor de pe Pământ. Numărul vizat este cu o medie de două interceptoare disponibile pentru fiecare zonă.

Un atac masiv ar necesita și mai multe interceptoare

Această estimare ia în calcul scenariul unei singure rachete lansate spre Statele Unite. În realitate, un adversar ar putea recurge la un atac cu mai multe rachete lansate aproape simultan. Astfel, s-ar suprasolicita sistemul „Golden Dome”.

„Este o chestiune de numere”, explică Victoria Samson, director pentru securitate și stabilitate spațială în cadrul Secure World Foundation.

Într-un raport recent, Congressional Budget Office (CBO) a analizat un scenariu și mai dificil. Potrivit instituției, un sistem de interceptare bazat pe sateliți ar avea nevoie de aproximativ 7.800 de interceptoare spațiale pentru a face față chiar și unui atac de amploare redusă din partea unui adversar mai mic sau unui atac limitat al unei puteri militare importante. Scenariul analizat presupune lansarea aproape simultană a 10 rachete balistice intercontinentale.

Un sistem format din mii de interceptoare nu ar fi însă conceput pentru a face față unui atac de amploare din partea unor puteri precum Rusia sau China.

Interceptarea trebuie să aibă loc în doar câteva minute

Numărul mare de sateliți nu este singura problemă. Întregul proces de detectare și interceptare trebuie să se desfășoare într-un timp foarte scurt.

Multe dintre interceptoarele avute în vedere ar trebui să lovească racheta în faza de propulsie. Atunci, motoarele acesteia sunt încă pornite. Avantajul este că interceptarea ar avea loc într-un moment în care racheta se află încă la distanță și înainte ca aceasta să poată lansa momeli menite să păcălească sistemele de apărare.

Fereastra de oportunitate este însă extrem de scurtă. Nu este vorba despre o oră, ci despre doar câteva minute. În acest interval, sistemul trebuie să detecteze lansarea, să stabilească dacă este vorba despre o amenințare. Ulterior, trebuie să decidă dacă va fi lansat un interceptor. Abia după luarea acestei decizii, interceptorului îi poate fi transmis ordinul de acțiune.

Problemele legate de numărul uriaș de interceptoare necesare și de timpul extrem de scurt pentru reacție explică, în parte, de ce ideea apărării antirachetă din spațiu a rămas, în mare măsură, la nivel de proiect încă din perioada președintelui Ronald Reagan. În 1983, Reagan a lansat Inițiativa de Apărare Strategică. Aceasta a fost cunoscută ulterior sub denumirea de „Star Wars”.

Armele în spațiu ar putea crea noi riscuri

Provocările nu țin însă doar de tehnologie. Componenta spațială a proiectului „Golden Dome” presupune plasarea unor interceptoare armate pe orbită. Acesta este un lucru pe care Statele Unite nu l-au făcut până acum. „Cred că trecem o linie roșie”, avertizează Victoria Samson.

Dacă Statele Unite ar introduce arme de acest tip pe orbită, există riscul ca și alte state să facă același lucru. Prezența armelor în spațiu ar putea crește numărul atacurilor asupra sateliților. De asemenea, ar exista și riscul unor coliziuni accidentale pe orbită.

Astfel de incidente ar putea genera cantități importante de deșeuri spațiale, capabile să distrugă alți sateliți esențiali sau, în anumite situații, să ajungă înapoi pe Pământ.

Riscurile sunt cu atât mai importante pentru Statele Unite. Aceasta este o țară care depinde în mare măsură de sateliți și de infrastructura spațială.

Pentagonul pregătește companiile pentru proiect

Deocamdată, nu există o imagine clară asupra modului în care va arăta sistemul spațial al „Golden Dome”. Cu toate acestea, Departamentul american al Apărării încearcă să se asigure că industria este pregătită să îl construiască. În luna aprilie, divizia de achiziții a Space Force a acordat unor 12 companii contracte și acorduri cu o valoare totală de până la 3,2 miliarde de dolari. Printre companiile selectate se numără Anduril, în cadrul echipei căreia se află și Voyager Technologies.

Pe lista beneficiarilor se mai află Lockheed Martin, Northrop Grumman, Raytheon și Booz Allen Hamilton.

Potrivit lui Harrison, aceste contracte ar putea contribui la dezvoltarea și maturizarea tehnologiei. Ele nu rezolvă însă principala problemă a proiectului: dimensiunea sistemului. Mai exact, provocarea constă în construirea a mii de interceptoare și în integrarea lor într-o singură rețea capabilă să funcționeze coordonat.

SUA vrea să testeze sistemul până în 2028

În ciuda acestor dificultăți, administrația Trump a anunțat că își propune să demonstreze până în 2028 existența unei capacități integrate de interceptare din spațiu. Termenul este relativ apropiat și coincide cu un an electoral în Statele Unite.

Victoria Samson consideră că presiunea pentru respectarea acestui calendar ar putea determina administrația să efectueze cel puțin un test al tehnologiei. „Am impresia că vom testa ceva doar pentru a putea spune că am bifat această etapă”, a declarat aceasta.

Voyager încearcă să se pregătească pentru una dintre cele mai mari provocări ale proiectului: necesitatea de a produce un număr foarte mare de echipamente spațiale. Compania a anunțat recent construirea a două facilități de mari dimensiuni. Prima va fi amplasată în Long Beach, California, și se va concentra pe dezvoltarea electronicii avansate pentru sateliți. Cea de-a doua va fi construită în sudul statului Colorado și va fi destinată sistemelor de propulsie pentru arme.

Împreună, cele două facilități vor ocupa aproape 300.000 de metri pătrați. Investițiile ar putea deveni importante în contextul în care „Golden Dome” și celelalte programe americane de apărare vor avea nevoie de tipul de tehnologii spațiale pe care Voyager încearcă să le dezvolte și să le integreze.

Companiile se întrec pentru finanțarea „Golden Dome”

Voyager nu este singura companie care încearcă să se poziționeze pentru viitoarele contracte. Victoria Samson spune că, începând din vara trecută, a observat tot mai multe companii care își promovează public capacitățile și încearcă să demonstreze că sunt pregătite să participe la proiect.

Nu este vorba doar despre marile companii din industria de apărare, precum Lockheed Martin. Și firmele mai mici, inclusiv cele apărute în ultimii ani în sectorul spațial, încearcă să atragă atenția autorităților.

Unele companii își prezintă chiar propriile tehnologii drept posibile ținte pentru viitoarele teste ale interceptoarelor. Potrivit lui Samson, industria se grăbește să obțină o parte din finanțarea disponibilă pentru „Golden Dome”.

Costurile proiectului ar putea ajunge la trilioane de dolari

Miza financiară este uriașă. Administrația americană a estimat în luna martie că proiectul „Golden Dome” va costa aproximativ 185 de miliarde de dolari.

Estimarea lui Todd Harrison este însă mult mai ridicată. Analiza sa indică un cost care ar putea ajunge la 3,6 trilioane de dolari.

O estimare intermediară apare într-un raport al Congressional Budget Office (CBO). Instituția estimează că proiectul ar putea necesita aproximativ 1,2 trilioane de dolari în următorii 20 de ani, iar interceptoarele spațiale ar reprezenta circa 60% din această sumă.

„Golden Dome” ar putea arăta foarte diferit în viitor

În opinia lui Harrison, va mai trece mult timp până când va fi clar câte mii de interceptoare vor ajunge efectiv pe orbită și cum vor fi integrate acestea în restul sistemului „Golden Dome”.

Mai mult, până când arhitectura finală a proiectului va fi stabilită, este posibil ca însăși inițiativa să fi suferit schimbări majore. Harrison consideră că „Golden Dome” ar putea fi modificat, abandonat și relansat ulterior sub o altă formă și chiar sub o altă denumire.

Victoria Samson atrage atenția că, în viitor, proiectul ar putea ajunge să nu mai includă deloc interceptoare spațiale. Nevoia de sisteme de apărare împotriva rachetelor va rămâne însă, iar tehnologiile dezvoltate acum de Voyager și de alte companii spațiale nou intrate pe piață ar putea continua să fie utile și profitabile. „Nu poți scăpa de el”, spune Samson, referindu-se la domeniul apărării antirachetă.