Tupac vorbea despre moarte. Procesul care readuce în atenție ultimele sale gânduri

Tupac vorbea despre moarte. Procesul care readuce în atenție ultimele sale gânduri
Imagine Dosarul Tupac ajunge din nou în instanță (Foto: Flickr)
La aproape 30 de ani de la moartea lui Tupac Shakur, procesul lui Duane „Keffe D” Davis readuce în prim-plan una dintre cele mai controversate crime din lumea hip-hopului.

Moartea lui Tupac Shakur revine în atenția publicului după aproape trei decenii. Un bărbat este acum judecat pentru uciderea rapperului și actorului. Revenirea cazului amintește și de preocuparea lui Shakur pentru propria mortalitate. Artistul vorbea deschis despre moarte și despre felul în care își vedea propriul destin, relatează CNN.

Într-un interviu devenit celebru pentru revista Vibe, cu un an înainte să moară, Shakur îi spunea jurnalistului Kevin Powell: „Nu mi-e frică de moarte”. Avea atunci doar 25 de ani. „Singura mea teamă este să mă întorc prin reîncarnare. Nu încerc să-i fac pe oameni să creadă că mă prefac aici, dar întreaga mea viață va fi despre salvarea cuiva. Trebuie să reprezint viața.”

În cele din urmă, nimeni nu l-a putut salva pe Shakur. Artistul a murit la câteva zile după ce mașina în care se afla a fost atacată. La volan se afla cofondatorul Death Row Records, Marion „Suge” Knight. Atacul a avut loc în apropierea Las Vegas Strip, pe 7 septembrie 1996, după un meci al lui Mike Tyson la MGM Grand.

Un proces așteptat aproape 30 de ani

În prezent, Duane „Keffe D” Davis, în vârstă de 63 de ani, este judecat pentru presupusa organizare a crimei. Procurorii nu susțin că el a tras. Potrivit acuzațiilor, Davis ar fi coordonat ambuscada dintr-un Cadillac alb.

Mașina s-ar fi apropiat de BMW-ul lui Shakur. Motivul invocat este răzbunarea pentru o altercație anterioară. În acea confruntare fusese implicat nepotul lui Davis, Orlando Anderson, la MGM Grand.

Cazul se bazează în mare parte pe propriile declarații ale lui Davis. De-a lungul anilor, acesta a vorbit despre presupusa sa implicare în interviuri și în podcastul VladTV. El a făcut referire la caz și într-o carte scrisă împreună cu alt autor,„Legenda străzilor din Compton: relatările lui Keffe D despre crimele lui Tupac și Biggie, originile Death Row, Suge Knight, Puffy Combs și polițiștii corupți”

Ulterior, memoriile publicate de Davis în 2019 au devenit o piesă importantă în dosar. Procurorii se bazează pe relatarea sa despre atac și pe alte declarații publice. Davis a pledat nevinovat și neagă acum orice implicare. Într-un interviu recent acordat din închisoare postului KLAS, el a susținut inclusiv că nu se afla în Las Vegas în noaptea crimei.

Apărarea contestă propriile declarații ale lui Davis

Strategia apărării pornește de la ideea că Davis și-ar fi exagerat rolul. Scopul ar fi fost promovarea cărții și obținerea de publicitate. Avocatul său le-a cerut juraților să nu creadă declarațiile făcute anterior de client.

„Keffe D era cunoscut pentru asta”, a spus avocatul. Pe un ecran mare a fost afișat, pentru jurați, cuvântul „bullsh*t”.

Tupac și-a transformat moartea într-o temă recurentă

Puterea cuvintelor se află și în centrul moștenirii lui Tupac. Rapperul își folosea muzica pentru a vorbi despre viață și moarte. În piesa „Smile”, Shakur își imagina propria înmormântare transformată într-o petrecere. În „Thugz Mansion”, lansată după moartea sa, își imagina că îi spune mamei să nu plângă. El îi transmitea că se află bine în Rai.

Faptul că după moartea sa au rămas suficiente înregistrări pentru lansarea unor piese noi spune multe despre ritmul în care lucra. Artistul petrecea perioade lungi în studio. Potrivit fratelui său vitreg, Mopreme Shakur, era motivat de sentimentul că timpul său era limitat.

Mopreme a descris această temă drept un „cântec al morții”. Ideea revenea constant în muzica lui Tupac. Pentru mulți tineri de culoare din generația rapperului, violența și moartea timpurie erau realități cotidiene. Nu reprezentau doar temeri abstracte.

Împușcarea care i-a schimbat viața

În noiembrie 1994, Tupac a fost împușcat de mai multe ori. Atacul a avut loc în timpul unui jaf, în holul Quad Recording Studios din Manhattan. Incidentul a contribuit la escaladarea rivalității dintre scenele rap de pe Coasta de Est și Coasta de Vest. După atac, Shakur a ajuns să creadă că un grup întâlnit la studio fusese implicat. Printre persoanele suspectate de rapper se aflau producătorul Sean „Puffy” Combs și Christopher Wallace, cunoscut drept Notorious B.I.G.

Cei doi au negat orice legătură cu atacul. Combs a susținut că el și Wallace nu îi arătaseră lui Shakur decât îngrijorare. Ulterior, situația rapperului s-a complicat și mai mult. Shakur a fost condamnat pentru abuz sexual într-un caz în care o tânără, Ayanna Jackson, susținea că fusese agresată în camera lui de hotel din New York.

Condamnat la un an și jumătate de închisoare în așteptarea apelului, Shakur a apelat la Suge Knight. Cauțiunea fusese stabilită la trei milioane de dolari. Knight a plătit suma și l-a semnat la Death Row Records.

Alianța dintre cei doi a adâncit conflictul dintre Shakur și cercul Bad Boy Records din New York. Rivalitatea dintre Coasta de Est și Coasta de Vest a devenit astfel și mai periculoasă. Ulterior, ea a fost asociată atât cu moartea lui Tupac, cât și cu uciderea lui Christopher Wallace, mai puțin de un an mai târziu.

Închisoarea i-a oferit timp să gândească

Pentru Shakur, închisoarea a însemnat o perioadă pe care nu și-o dorise. Totuși, timpul petrecut acolo i-a oferit ocazia să reflecteze. „Simt că timpul petrecut în închisoare a fost ca o comă, doar că am putut să gândesc”, spunea el la CNN, pe 24 octombrie 1995.

Atunci, rapperul vorbea despre sentimentul de a privi lumea din exterior. Viața continua în jurul său, în timp ce el nu mai putea participa la ea. Imaginea se potrivea unei existențe marcate de aceeași tensiune.

Crescut în sărăcie de mama sa, Afeni Shakur, fostă activistă Black Panther, Tupac a avut numeroase probleme cu legea. În 1993, el a fost acuzat că a împușcat doi polițiști aflați în afara serviciului, în Atlanta. Acuzațiile au fost ulterior retrase. Au apărut probe care au pus sub semnul întrebării versiunea polițiștilor.

La aproape 30 de ani, cazul rămâne incomplet

După aproape trei decenii, cazul nu este încă rezolvat în toate privințele. O eventuală condamnare a lui Davis ar putea stabili cine a organizat presupusa crimă. Nu ar răspunde însă neapărat la întrebarea cine a tras focurile fatale. Mulți dintre cei considerați implicați au murit între timp. Pentru familia lui Shakur, procesul este greu de urmărit. Mopreme Shakur a vorbit despre dificultățile prin care trec rudele rapperului. El a declarat că familia rămâne „cu un optimism prudent” în privința procesului.

Mopreme și Sekyiwa Shakur au fost prezenți în sala de judecată la începutul procesului. Cei doi au plecat înainte ca procurorii să prezinte fotografii de la autopsia rapperului. O prietenă a familiei, Tuere Burns, a rămas inițial în sală. Femeia și-a acoperit însă ochii când au fost prezentate imaginile. Ulterior, a ieșit din sala de judecată vizibil afectată.

Indiferent de verdict, procesul probabil nu va pune capăt fascinației pentru Tupac. Artistul a scris și a cântat atât de mult despre moarte, încât versurile sale pot părea astăzi aproape profetice. În realitate, muzica lui vorbea la fel de mult despre urgența de a trăi. Shakur trata fiecare vers ca și cum ar fi putut fi ultimul. Într-un fel, părea să creadă că așa va fi. La trei decenii de la moartea sa, publicul a rămas doar cu versurile rapperului. Acestea arată cum își imagina el finalul.

„Cred că Dumnezeu ne binecuvântează. Cred că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care muncesc din greu, pe cei care își folosesc mintea și pe cei care, în general, sunt oameni drepți. Cred tot ceea ce faci rău, se întoarce la tine. Așa că orice lucru rău pe care îl fac va trebui să-l suport, dar în inima mea cred că ceea ce fac este corect, știi ce vreau să spun, așa că simt că voi ajunge în Rai.”

0 comentarii Comentarii