Alin Gălățescu explică paradoxul modei în România. Cum s-a ajuns de la griul comunist la presiunea de a alege corect în fața unui dulap plin 

Prin haine spunem cât vrem să ieșim în evidență, cât vrem să ne integrăm, ce statut vrem să proiectăm, cât de mult ne preocupă imaginea și, uneori, chiar ce vrem să ascundem.

În România lui 2026, acest limbaj este mai complicat decât pare la prima vedere. Oamenii au acces la tendințe din întreaga lume, văd zilnic mii de imagini pe Instagram și TikTok, pot cumpăra haine de la branduri care acum două decenii nici măcar nu existau pe piața locală și pot recrea numeroase apariții pe care le observă în mediul online. Însă Alin Gălățescu subliniază că libertatea de alegere nu înseamnă automat și o cultură estetică pe măsură.

Alin Gălățescu și cultura în modă

Cultura estetică presupune, în viziunea analistului, o familiarizare cu elemente precum cromatica, proporțiile, materialele, texturile și accesoriile și așa mai departe. Nu este suficient, spune el, să ai acces la imagini și să poți cumpăra haine. Trebuie să înțelegi și relația dintre ele.

Alin Gălățescu subliniază că, în momentul în care deschide dulapul, fiecare femeie poate deveni propriul „stilist”. „Când se deschide șifonierul, se naște stilistul. «Astăzi îmi iau fusta asta, bluza asta și cu pantofii aceștia. Gata, pac. Sunt stilist.» „Ceea ce nu are nicio legătură cu stilismul”, spune el.

Analistul afirmă că acest obicei este o formă de apropiere de modă. Diferența este că stilismul presupune mult mai mult decât gustul personal. „Stilismul înseamnă cunoașterea și înțelegerea unei cromatici, unei tipologii de materiale, a unor temperaturi de culoare, a unor accesorii, iar lista poate continua”, a adăugat Alin Gălățescu.

Iar atunci când accesul la informație este confundat cu înțelegerea ei, apare o problemă. Oamenii pot să recunoască o tendință fără să înțeleagă de ce funcționează, să reproducă o combinație văzută online fără să țină cont de propriile proporții sau să cumpere o piesă doar pentru că este „în trend”, fără să știe cum o vor purta după ce tendința va dispărea.

De la griul comunist la avalanșa de alegeri

Și pentru a înțelege cum s-a ajuns la un astfel de paradox, spune Alin Gălățescu, trebuie luată în calcul și schimbarea relației românilor cu hainele. Astăzi există prea multe opțiuni și prea multă informație vizuală. Dar în urmă cu câteva decenii, situația era aproape opusă. Analistul spune că România s-a schimbat foarte mult din punct de vedere estetic în ultimii zeci de ani. Față de perioada comunistă, diferența este evidentă. „Eu am prins bine și anii aceia. Și era, într-adevăr, rău din punct de vedere estetic în marea majoritate a cazurilor. Era plin de griuri”, își amintește el.

Imaginea acelei societăți în care posibilitățile vestimentare erau limitate este foarte diferită de România de astăzi. Iar în 2026, problema nu mai este că nu avem de unde alege. Din contră, avem prea multe variante. În comunism, punctează Alin Gălățescu, multe lucruri erau decise în afara individului. Astăzi, situația este inversă. Libertatea de alegere a crescut, dar odată cu ea a crescut și presiunea de a alege corect. „Cu cât ești mai liber, cu atât te apasă mai mult faptul că tu trebuie să iei deciziile pentru fiecare act al tău. Pentru fiecare detaliu din existența ta”, spune analistul.

Iar hainele sunt una dintre formele cele mai vizibile ale acestei libertăți. „În fața unui dulap plin nu mai există problema lipsei de opțiuni, ci a alegerii dintre ele. Ce port? Ce mi se potrivește? Ce transmite ceea ce port? Cum vreau să fiu văzut?”, punctează Alin Gălățescu.

Românii și „stilistul” din fața dulapului

Este vorba, astfel, de un paradox al modei. Oamenii au acces la atât de multă inspirație și, în același timp, sunt expuși riscului de a se îmbrăca la fel. Informația vizuală nu înseamnă automat discernământ.

Alin Gălățescu subliniază că „stilul personal începe în momentul în care oamenii încetează să copieze și încep să înțeleagă cum funcționează lucrurile. Hainele nu trebuie să fie neapărat scumpe sau de designer pentru a funcționa. Ele trebuie să aibă o relație cu persoana care le poartă, cu proporțiile corpului și cu imaginea pe care aceasta vrea să o transmită”, a specificat el.

De ce se întorc tinerii la anii pe care nu i-au trăit

Dar stilul personal nu se construiește bătând din palme. Reperele vin din jur, din ceea ce oamenii văd, ascultă și consumă. Iar pentru generațiile tinere ele sunt adesea recuperate din perioade pe care nu le-au trăit. Căci un fenomen vestimentar interesant din ultimii ani este nostalgia generațiilor tinere pentru perioade pe care nu le-au cunoscut în adevăratul sens al cuvântului. Anii ’70, ’80 și ’90 revin constant în modă. Croieli, siluete, denim, treninguri, jachete, imprimeuri și accesorii inspirate din deceniile trecute sunt reinterpretate de generații care nu au trăit acele perioade.

Alin Gălățescu este de părere că fenomenul este mai complicat decât simpla revenire ciclică a tendințelor. În modă există, într-adevăr, o reciclare constantă a trecutului. „Revin constant trenduri recurente, așa, cam la cinci sezoane, patru sezoane. Uneori și mai des”, explică specialistul.

„Dar nostalgia unui tânăr pentru o perioadă în care nu a trăit este altceva”, spune Alin Gălățescu. Analistul vede în fascinația pentru trecut o posibilă nevoie de simplitate. Muzica și imaginile asociate acelor perioade, afirmă el, au o caracteristică pe care prezentul o pierde în multe privințe. „Pentru o generație care trăiește într-un flux continuu de informații, notificări, alegeri și micro-tendințe, această simplitate poate deveni atrăgătoare. Nu este neapărat nostalgia pentru o epocă, ci nostalgia pentru o imagine despre acea epocă”, remarcă analistul.

Viitori consumatori

Iar libertatea de a alege repere din perioade, stiluri și culturi diferite spune ceva și despre generația care le consumă. Tinerii nu mai primesc moda ca pe un set de reguli, ci își construiesc propriile combinații dintr-un volum uriaș de influențe. 

Gen Z este, oricum, una dintre generațiile pe care industria modei le studiază intens. Tinerii de astăzi nu mai intră neapărat în relație cu moda în aceeași manieră ca generațiile precedente. „Nu mai există o singură sursă de autoritate. Nu mai există doar revistele, podiumurile sau magazinele. Există creatori de conținut, comunități online, platforme, algoritmi și micro-tendințe care apar și dispar într-un ritm rapid”, observă specialistul.

Alin Gălățescu spune că Generația Z trebuie privită și prin prisma schimbării economice. „Pe măsură ce tinerii devin un grup important de consumatori, brandurile încearcă să înțeleagă ce îi motivează, cât de mult contează luxul, cât de importantă este originalitatea, cum se raportează la branduri și de unde își iau inspirația. Ei sunt următorii clienți cărora trebuie să le transmită mesaje”, explică el. 

O generație cu un traseu diferit

Dar schimbarea ține și de felul în care tinerii își construiesc identitatea. Nu mai există un singur traseu profesional sau un singur stil, atunci când vine vorba despre modă. Alegerile se schimbă odată cu vârsta, cu mediul în care trăiesc, cu oamenii pe care îi întâlnesc și cu lucrurile pe care le descoperă. „E ca o deltă. Un fluviu merge pe un traseu, adună afluenți, iar la final apa se despart în mai multe direcții. Așa sunt și oamenii și traseele diferite pe care le pot avea atunci când își construiesc identitatea din punct de vedere stilistic”, spune Alin Gălățescu. 

Societatea de azi are multă libertate, dar și mai multe alegeri față de trecut. De aceea hainele nu trebuie să fie scumpe, nu trebuie să urmeze fiecare tendință și nici să respecte o rețetă. Trebuie, înainte de toate, să spună ceva despre cel care le poartă. Pentru că, spune Alin Gălățescu, „hainele nu vorbesc doar despre ceea ce purtăm. Vorbesc despre cine suntem, despre cine vrem să fim și despre felul în care alegem să fim văzuți de ceilalți”.