WSJ: Iranul se pregătește pentru un nou război, în ciuda negocierilor cu SUA

După ce președintele Donald Trump a semnat, la jumătatea lunii iunie, un memorandum de înțelegere cu Iranul, oficialii administrației americane au încercat să obțină sprijin pentru un acord care să permită redeschiderea Strâmtorii Hormuz și reducerea treptată a conflictului.

Liderii iranieni din tabăra radicală au interpretat însă acordul diferit. În opinia lor, înțelegerea ar fi putut reprezenta o încercare a Statelor Unite și Israelului de a reduce presiunea asupra economiei mondiale și de a câștiga timp înaintea unei noi ofensive. În loc să se bazeze exclusiv pe negocieri, Teheranul și-a intensificat pregătirile militare, potrivit WSJ.

Iranul își consolidează armata și serviciile de securitate

Printre măsurile adoptate se numără creșterea controlului exercitat de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice asupra armatei regulate, numirea unor veterani ai războiului cu Irakul și ai represiunilor interne în funcții-cheie, extinderea operațiunilor de contrainformații și accelerarea producției de rachete și drone.

În același timp, Iranul și aliații săi au extins conflictul în regiune. Atacurile asupra navelor au contribuit la consolidarea controlului asupra Strâmtorii Hormuz, în timp ce câmpul de luptă s-a extins până la Marea Roșie.

Oficialii serviciilor de informații arabe spun că au identificat dovezi ale unei schimbări strategice în rândul liderilor iranieni. Acestea includ comunicații între Iran și grupări aliate din țări precum Yemen și Irak. Teheranul își pregătește forțele pentru extinderea războiului și pentru creșterea costurilor suportate de Statele Unite.

„Există, de asemenea, o percepție larg răspândită în Iran că războiul principal încă nu a început”, a declarat Mohammad Hassan Sangtarash, analist în domeniul apărării din Teheran, apropiat de guvernul iranian.

Teheranul se pregătește pentru un conflict de durată

Pregătirile Iranului evidențiază diferența majoră dintre modul în care Washingtonul și Teheranul privesc actuala etapă a conflictului.

În timp ce administrația Trump a încercat să ajungă la un acord, liderii iranieni au adoptat o poziție tot mai dură și au refuzat în mod repetat să încheie înțelegeri. Totuși, Iranul se confruntă cu probleme economice și militare importante. Infrastructura sa militară a fost afectată de atacurile aeriene americane și israeliene, iar membri mai pragmatici ai conducerii, inclusiv președintele Masoud Pezeshkian, au avertizat că țara are nevoie de un acord care să permită ridicarea sancțiunilor.

În același timp, Iranul își reconstruiește infrastructura și își restabilește accesul la bazele de rachete mai repede decât se așteptau oficialii israelieni.

Țara păstrează, de asemenea, suficientă putere militară pentru a amenința navele și infrastructura energetică din zona Golfului. „Pentru regim, punctul de plecare este războiul”, a declarat Alan Eyre, fost diplomat american și negociator în dosarul nuclear iranian.

Acordul care trebuia să redeschidă Strâmtoarea Hormuz

Când Donald Trump a semnat, pe 17 iunie, memorandumul de înțelegere cu Iranul, la Versailles, una dintre principalele provocări părea să fie convingerea criticilor americani că acordul nu oferea prea multe concesii Teheranului.

Înțelegerea prevedea derogări de la sancțiuni care i-ar fi permis Iranului să își vândă petrolul, acces la miliarde de dolari aflați în conturi înghețate și perspectiva unui fond de 300 de miliarde de dolari pentru reconstrucția țării. În schimb, Iranul trebuia să permită redeschiderea Strâmtorii Hormuz pentru traficul maritim și să negocieze cu bună credință asupra programului său nuclear.

Trei săptămâni mai târziu, la începutul lunii iulie, Iranul a început să atace nave pe care Statele Unite le escortau prin strâmtoare, fapt care a surprins administrația americană. În realitate, Teheranul urmărea două direcții în paralel. În timp ce diplomații iranieni purtau negocieri de pace cu Washingtonul, liderii de la Teheran luau măsuri pentru pregătirea aparatului de securitate în vederea unei confruntări extinse.

Gardienii Revoluției au pregătit noi atacuri

Corpul Gardienilor Revoluției a folosit perioada de calm creată de memorandum pentru a pregăti grupările aliate din regiune în vederea unor noi atacuri. Consilieri iranieni au fost trimiși în Irak, Yemen și Liban pentru a discuta planurile. Comunicațiile interceptate au indicat că Gardienii Revoluției au trimis comandanți în zone controlate de rebelii houthi din Yemen pentru a pregăti o confruntare mai amplă cu Arabia Saudită, în coordonare cu milițiile irakiene sprijinite de Iran.

Iranul a contribuit, de asemenea, la desfășurarea de rachete, arme navale și lansatoare de drone în poziții aflate în apropierea Mării Roșii. Potrivit oficialilor, Teheranul a furnizat militanților yemeniți informații, liste cu ținte, inclusiv porturi și infrastructură energetică din Arabia Saudită, precum și recomandări privind protejarea forțelor de eventualele represalii saudite.

Conflictul s-a intensificat până la sfârșitul lunii iulie. Rebelii houthi au atacat forțele guvernamentale yemenite sprijinite de Arabia Saudită și au declarat închisă pentru navele saudite strâmtoarea Bab al-Mandab, care leagă Marea Roșie de piețele mondiale. Gruparea a atacat și nave saudite, complicând eforturile Riadului de a exporta petrol și sporind riscurile pentru aprovizionarea energetică globală.

În aceeași perioadă, Arabia Saudită a acuzat milițiile sprijinite de Iran din Irak că au lansat drone asupra unor instalații petroliere.

Iranul amenință infrastructura energetică din Golf

Gardienii Revoluției au avertizat statele din Golf că le-ar putea distruge infrastructura energetică dacă Statele Unite ar ataca obiective similare din Iran.

Potrivit oficialilor, autoritățile iraniene au mers până la transmiterea unor liste detaliate cu ținte către interlocutorii lor arabi. Iranul și-a intensificat și atacurile asupra trupelor americane. În timpul unei pauze în conflict, Teheranul a lansat cinci rachete balistice asupra Iordaniei. Atacul a avut loc la două săptămâni după o altă lovitură iraniană în Iordania, în urma căreia au murit trei militari americani.

Pe măsură ce amploarea atacurilor a crescut, oficialii din statele Golfului au devenit tot mai îngrijorați. Rachetele iraniene au reușit să evite sistemele americane de apărare și să lovească mai precis ținte din Iordania, Kuweit și Bahrain. Conflictul a continuat și în august. În ultimele două săptămâni, Iranul a atacat șase nave din Emiratele Arabe Unite care încercau să traverseze Strâmtoarea Hormuz.

O nouă conducere militară pentru o confruntare mai agresivă

În spatele scenei, liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, și-a repoziționat forțele pentru un conflict mai agresiv.

Șapte oficiali importanți din domeniul securității au fost numiți în funcții-cheie în cadrul unei reorganizări a instituțiilor militare și de securitate. Printre obiective se numără consolidarea lanțului de comandă militar, transformarea unei miliții ideologice într-o rețea de informații la nivel local și adoptarea unei strategii mai ofensive.

Mohsen Rezaei, care a condus Gardienii Revoluției în timpul războiului dintre Iran și Irak din anii 1980, a fost numit secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională, principala structură decizională a Iranului. În ultima săptămână, consiliul a blocat progresul privind un acord pentru redeschiderea treptată a Strâmtorii Hormuz.

Pentru consolidarea securității interne, Khamenei l-a readus pe Hossein Taeb, un apropiat care a condus reprimarea violentă a protestelor din 2009, la conducerea Basij. Liderul suprem i-a cerut să transforme această forță de voluntari într-o „rețea populară de informații”, după ce două războaie au demonstrat cât de mult a fost penetrat Iranul de serviciile de informații israeliene.

Gardienii Revoluției pregătesc inclusiv operațiuni ofensive

Influența Gardienilor Revoluției asupra armatei regulate a fost consolidată prin unificarea controlului asupra celor două structuri militare sub conducerea generalului de brigadă Ali Abdollahi.

Noul comandant al Gardienilor Revoluției, Ahmad Vahidi, a primit oficial funcția și a fost însărcinat cu desfășurarea unor „operațiuni ofensive puternice împotriva inamicului”. A doua zi, generalul Mohammad Reza Naghdi, consilier al lui Vahidi, a declarat că forța paramilitară trebuie să fie pregătită să desfășoare operațiuni pe teritoriul inamicului. „Promovarea lui Vahidi este în concordanță cu o conducere care pregătește aparatul de securitate pentru o perioadă de confruntare susținută, mai degrabă decât pentru revenirea la politica normală de pace”, a declarat Saeid Golkar, expert în serviciile de securitate iraniene la Universitatea din Tennessee Chattanooga.

Gardienii Revoluției, o forță de aproape 200.000 de oameni, au elaborat noi planuri pentru o eventuală escaladare, inclusiv atacuri preventive. Printre opțiunile analizate se numără sabotarea cablurilor de internet din Golful Persic, provocarea unor tulburări politice în țări cu comunități șiite, precum Kuweit și Bahrain, și chiar posibilitatea unor operațiuni terestre în Kuweit.

Kuweitul se teme de extinderea conflictului

Kuweitul ia aceste amenințări în serios. La începutul lunii mai, micul emirat din Golf a anunțat că forțele sale de securitate au interceptat șase membri ai Gardienilor Revoluției care folosiseră o barcă de pescuit închiriată pentru a ajunge pe o insulă kuweitiană. Insula este separată de Iran doar printr-o fâșie îngustă de teritoriu irakian.

Unii politicieni iranieni au sugerat că Gardienii Revoluției ar putea lansa incursiuni terestre prin sudul Irakului dacă Statele Unite ar amenința obiective iraniene precum insula Kharg. Oficialii din statele Golfului spun că evoluțiile recente sporesc incertitudinea privind relațiile cu Iranul, un vecin mult mai mare și acum mai agresiv.

Deși rămâne dificil de evaluat cât de mult au afectat atacurile americane și israeliene capacitățile Gardienilor Revoluției, oficialii regionali consideră clar că organizația nu a fost învinsă și nici descurajată.

Mai mult, controlul asupra Strâmtorii Hormuz i-a consolidat poziția regională. Această realitate a determinat statele din Golf să susțină chiar și acorduri nefavorabile care ar recunoaște un anumit control iranian asupra strâmtorii, cu condiția ca Teheranul să renunțe la escaladarea conflictului.

În același timp, liderii regionali devin tot mai frustrați de lipsa unor schimbări fundamentale în comportamentul Iranului ca urmare a eforturilor diplomatice.

Negocierile pentru Hormuz au fost blocate

Mediatorii implicați în negocieri au declarat că diplomații iranieni ajunseseră, la începutul lunii, la un acord cu Omanul pentru crearea și administrarea unor rute prin Strâmtoarea Hormuz, ceea ce ar fi permis redeschiderea treptată a acesteia.

Planul a fost însă blocat de Gardienii Revoluției, care au reluat atacurile asupra navelor. În condițiile în care negocierile sunt blocate, iar Iranul nu renunță la escaladarea conflictului, Donald Trump și-a redus implicarea directă și se bazează din nou pe presiunea economică pentru a schimba poziția Teheranului. Oficialii americani spun că administrația urmărește să vadă dacă sancțiunile și blocada navală vor determina Iranul să își modifice poziția.

Liderii iranieni rămân însă profund sceptici cu privire la intențiile lui Trump și își pregătesc economia pentru o perioadă îndelungată de presiune și izolare.

„Calmul dinaintea furtunii”

Persoane apropiate de principalii negociatori iranieni avertizează că discuțiile de pace ar putea reprezenta doar o pauză înaintea unei noi etape a conflictului. Mehdi Mohammadi, consilier strategic al principalului negociator iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a descris actualul blocaj drept „calmul dinaintea furtunii”.

Într-o postare anterioară pe rețelele sociale, Mohammadi a afirmat că unul dintre factorii care alimentează continuarea conflictului este un „proiect generațional de răzbunare sângeroasă” pentru uciderea fostului lider suprem Ali Khamenei, tatăl lui Mojtaba, în primele atacuri ale războiului.

„Națiunea iraniană mai are multe lucruri neterminate cu Trump”, a declarat Mohammadi, care face parte și din echipa de negociere a Iranului. „Iranul este pregătit pentru marea confruntare.”