Ce se află, de fapt, înainte și după aplauzele de pe podium? Alin Gălățescu, despre lumea modei, cu bune și cu rele: „Suntem o generație tristă cu imagini vesele”

Pe podium, o colecție poate arăta impecabil. Dar în spatele ei este partea mai puțin spectaculoasă, sunt fabricile, furnizorii, materialele și termenele de livrare. Sunt finisajele, costurile, logistica, distribuția și clienții.

Problema începe după ce colecția este creată

Alin Gălățescu spune în cadrul unui interviu pentru News Edge că cea mai mare dificultate este să construiești în jurul unui designer un mecanism prin care creația poate ajunge constant la client. „Un designer poate avea o idee excelentă, poate desena o colecție spectaculoasă și poate face un show memorabil. Dar moda nu se termină pe podium”, spune specialistul. Din acel moment, hainele trebuie produse, în cantități suficiente și într-un timp care să permită vânzarea lor.

Una dintre soluțiile cele mai la îndemână pentru un designer este propriul showroom. Numai că acesta vine cu costuri mari și nu de multe ori există și un public capabil să-l susțină. De asemenea, există și posibilitatea ieșirii pe piețele internaționale. „Sunt câțiva designeri care deja și-au stabilizat niște punți cu exteriorul și aproape că nici nu mai lucrează în România”, spune Alin Gălățescu.

În fața Inteligenței Artificiale

Internetul este o infrastructură care le permite designerilor români să treacă peste limitele pieței locale. Dar în acest caz, de ceva timp, a apărut o nouă necunoscută, anume inteligența artificială. „Foarte mulți discută cât va mai funcționa industria, la nivel mare, fără inteligență artificială și cât de mult va schimba jocul. Unii se vor adapta, alții nu”, remarcă specialistul.

„Deja afară sunt câteva campanii ale unor branduri mari care au fost făcute cu AI”, adaugă el. Un exemplu care arată cât de repede se schimbă industria este campania de vară din 2025 a brandului GUESS. Ea a fost realizată cu modele generate cu ajutorul inteligenței artificiale. Imaginile au fost publicate inclusiv în ediția americană a revistei Vogue și au fost marcată discret ca un produs publicitar produs cu AI. 

„Va fi interesant să vedem cât de mult din procesul creativ poate fi preluat de tehnologie fără ca moda să-și piardă tocmai componenta umană care o face relevantă”, adaugă Alin Gălățescu.

„Unul dintre cele mai mari riscuri e ca designerul să devină administrator”

Dar tehnologia este o parte din întreg. Înainte de a se adapta la AI, un designer trebuie deja să știe să producă, să vândă, să-și construiască imaginea, să comunice online și să-și administreze afacerea. 

În imaginarul public, designerul este omul care desenează. În realitate, mai ales în cazul unui brand mic, designerul poate ajunge să facă aproape orice. „Unul dintre cele mai mari riscuri e ca designerul să devină administrator. Sunt atât de multe probleme administrative încât, dacă n-ai o echipă, e foarte greu. Un creator poate ajunge astfel să fie simultan designer, manager, contabil informal, om de vânzări, responsabil de producție, social-media manager, PR și așa mai departe. Este una dintre părțile cele mai triste ale meseriei și nimeni nu-i pregătește pe designeri pentru toate aceste roluri”, adaugă specialistul. 

Facultatea nu garantează intrarea în industrie

Problemele nu apar însă doar după ce un designer își deschide propriul brand. Ele încep, în unele cazuri, chiar din perioada de formare. În fiecare an, universitățile produc noi absolvenți de design vestimentar, însă doar o parte dintre ei reușesc să își găsească un loc în industria modei. „Ei sunt asimilați de sistem cam în procent de 20-30%, după analiza mea. Pentru ceilalți, diploma nu este suficientă pentru a transforma talentul într-o carieră”, spune Alin Gălățescu.

El este de părere că diferența dintre un student talentat și un designer capabil să construiască un brand este capacitatea de a înțelege întregul sistem. Un creator nu trebuie să știe doar să deseneze haine. Trebuie să înțeleagă producția, comunicarea, businessul, relația cu presa, cu furnizorii și cu clienții, dar și modul în care își poate transforma identitatea creativă într-un brand.

Talent există

Alin Gălățescu spune că, după mai bine de trei decenii în domeniu, întâlnește în continuare creatori cu potențial. În proiectele sale, specialistul urmărește mai ales ceea ce ar putea deveni un nou colaborator. „Eu întotdeauna lucrez cu potențialul partenerilor. Că sunt pe make-up, că sunt pe hair, că sunt, bineînțeles, designeri. Lucrez foarte mult pe ceea ce ei simt că pot să facă”, explică el.

Specialistul și-a asumat un rol în raport cu designerii cu care lucrează, pe care încearcă să îi ajute să își ducă mai departe ideile. „Mă interesează nu neapărat stadiile la care sunt ei când ne întâlnim, ci dacă simt că există posibilitatea unei evoluții spectaculoase la care aș putea să vin cu propriul meu suport”, adaugă Alin Gălățescu.

De ce moda românească nu a devenit importantă la nivel internațional

Legat de faptul că, în cele mai multe cazuri, talentul în design rămâne pe pământ autohton, că România nu are încă o industrie de modă recunoscută la nivel internațional, comparabilă cu cea din Franța, Italia, Marea Britanie sau Statele Unite, Alin Gălățescu este de părere că nu a existat până acum forța necesară pentru a impune o identitate națională în afara țării.

Există, bineînțeles, excepții. Venera Arapu este un designer român care a reușit să ajungă pe scena internațională și ale cărei colecții au fost prezentate la Paris. „Mă bucur să spun că am ajutat-o cu primele trei show-uri pe care le-a avut la Săptămâna Modei. Fotografii, jurnaliștii, editorii la show au fost chemați de către mine pentru că deja eram acolo de peste 15 ani”, povestește el.

De asemenea, specialistul amintește și de episodul recent în care Rafaela Pestrițu a realizat 40 de ținute pentru dansatorii Shakirei în show-ul din pauza finalei Cupei Mondiale 2026. Costumele au fost realizate într-un timp record, de aproximativ o săptămână, iar proiectul a venit prin colaborarea anterioară a designerului cu stilistul Shakirei. Rafaela Pestrițu lucrează pentru artiști internaționali și a mai creat ținute pentru nume precum Christina Aguilera, Kylie Minogue și Charli XCX.

Drumul e lung și anevoios

Alin Gălățescu spune că pentru un designer, drumul până la o astfel de colaborare presupune relații, reprezentare, bani și, adesea, accesul la stiliștii care lucrează pentru marile vedete. Chiar experiența sa de la Paris i-a arătat cât de dificil este pentru un designer independent să pătrundă într-un sistem dominat de case de modă puternice, bugete mari și o presă internațională extrem de selectivă.

El povestește că a existat o perioadă în care participa la zeci de prezentări într-un singur sezon. Într-un asemenea ritm, atenția participanților este greu de captat, iar designerii aflați la început sau cei proveniți din piețe mai mici pornesc cu un dezavantaj. „Șansele ca fotografii, editorii, jurnaliștii să ajungă la show-urile creatorilor mici erau foarte scăzute”, explică Alin Gălățescu.

„Nu putem spune că există modă românească în exterior”

În opinia sa, România are însă un element vestimentar care a devenit cu adevărat recognoscibil peste granițe, anume ia. „Nu putem vorbi de o recunoaștere a modei românești internațional, decât poate pe zona tradițională”, spune el.

Ia românească a ajuns în lumea modei internaționale cu mult timp în urmă. Alin Gălățescu amintește de influența lui Henri Matisse, care a fost fascinat de arta populară românească, dar și utilizarea motivelor inspirate din costumul tradițional românesc de către Yves Saint Laurent și, ulterior, de alți mari creatori. „Ia este reprezentată de cea mai simplă croială posibilă, de cele trei pătrate. Uneori, lucrurile geniale sunt cele mai simple, asta este și formula iei românești”, explică Alin Gălățescu.

Semnele, motivele și broderiile tradiționale poartă la rândul lor povești și simboluri. Ceea ce transformă obiectul vestimentar într-un produs cultural. „În rest, România nu a reușit încă să creeze o forță suficient de mare pentru a concura cu marile capitale ale modei”, adaugă specialistul.

O competiție în care banii contează la fel de mult ca talentul

Dar un element vestimentar recognoscibil nu este același lucru cu o industrie de modă capabilă să producă, să promoveze și să exporte constant designeri și branduri. Sistemul internațional al modei este, în fond, și o competiție economică. În spatele unui Fashion Week se află sponsori, grupuri financiare, branduri globale, infrastructură, presă și ani întregi de investiții.

„Parisul, Milano și New York rămân principalele centre de putere, fiecare cu propriul avantaj. New York are resurse financiare și o putere mare de lobby. Milano are o legătură puternică cu industria și zona comercială. Parisul beneficiază de prestigiul istoric al haute couture și al marilor case de modă”, explică specialistul.

Există și capitale care încearcă să își consolideze propriile săptămâni ale modei, cum ar fi Copenhaga, Berlin, Lisabona, Barcelona, Madrid sau Tokyo. „Dar distanța față de marile centre este una foarte mare”, adaugă Alin Gălățescu.

Instagramul nu înlocuiește podiumul

Iar pentru designerii care nu au acces la infrastructura mare, social media a devenit o modalitate de a scurta drumul până la public. Un designer își poate construi propria vitrină online, poate ajunge direct la potențiali clienți și poate transforma o imagine într-un instrument de promovare. 

Instagramul, platforma preferată de oamenii din domenii creative, a devenit foarte important pentru designeri. „Dar, la sfârșitul zilei, Instagram este un suport, e o cârjă. Nu putem să depindem doar de vizualizările din social media. Prezența pe platforme e foarte importantă, trăim într-o civilizație a imaginii, dar nu e de ajuns”, spune Alin Gălățescu.

El atrage atenția că succesul pe Instagram nu trebuie confundat cu succesul în modă. O fotografie virală poate aduce vizibilitate, dar nu poate înlocui automat o colecție bună, producția, vânzarea sau construirea unui brand.

Hainele sunt un limbaj

Imaginea pe care un designer o construiește online este doar o parte din limbajul modei. În cele din urmă, ceea ce ajunge în fața publicului este haina propriu-zisă și felul în care este purtată. 

Iar Alin Gălățescu subliniază că moda trebuie privită și dincolo de industrie și de mecanismele ei comerciale. El o descrie și ca pe o formă de comunicare pe care o folosim cu toții, chiar și atunci când nu ne considerăm interesați de fashion. „Moda asta e un limbaj în care spui cine ești sau cine vrei să fii”, precizează specialistul.

De aceea, spune el, nu este necesar ca fiecare om să știe numele designerilor, să urmărească Fashion Week-urile sau să cunoască tendințele fiecărui sezon. Important este să înțeleagă ce i se potrivește, să-și cunoască proporțiile, raportul dintre umeri, talie, șolduri și picioare și felul în care o haină poate modifica vizual aceste proporții, în bine sau în rău.

„În loc să urmărească orbește tendințele, fiecare persoană ar trebui să înțeleagă propriul corp și să folosească hainele pentru a construi imaginea pe care dorește să o transmită”, declară specialistul

Dincolo de fotografiile perfecte

Pe Instagram vedem podiumul, fotografiile perfecte, hainele impecabile, modelele și evenimentele. În spatele lor există însă ore de muncă, repetiții, producție, stres, drumuri, ajustări, costuri și probleme care nu ajung niciodată în fotografie.

Alin Gălățescu spune că imaginea aceasta poate crea o percepție falsă despre profesie. „Suntem o generație tristă cu imagini vesele. Suntem oameni supărați cu imagini frumoase”, este remarca sa.

În lumea modei, ceea ce pare glamour este adesea rezultatul unui efort mult mai puțin spectaculos. „În realitate înseamnă transpirație, muncă, consecvență, sistem, autocontrol și așa mai departe. Nu înseamnă doar petreceri strălucitoare și lucruri frumoase”, conchide specialistul.