China lansează „Drumul Mătăsii de Gheață”, o nouă rută comercială prin Arctica

China lansează „Drumul Mătăsii de Gheață”, o nouă rută comercială prin Arctica
Imagine „Drumul Mătăsii de Gheață” din China (sursa foto: arhiva companiei)
China a anunțat o nouă rută maritimă prin Oceanul Arctic, care ar putea facilita comerțul mondial într-un moment în care criza din Orientul Mijlociu a perturbat unele dintre cele mai importante căi navigabile internaționale, inclusiv strâmtoarea Bab al-Mandeb, aflată la intrarea în Marea Roșie.

În ultimii ani, companiile de transport maritim au manifestat un interes tot mai mare pentru rutele comerciale alternative prin Arctica. Această decizie a venit în condițiile în care conflictele, inclusiv războiul dintre SUA și Iran, au restricționat accesul la rute strategice precum cele din Marea Roșie și Golful Persic.

„Drumul Mătăsii de Gheață”, noua rută maritimă a Chinei

Una dintre alternative este noua rută chineză, denumită „Drumul Mătăsii de Gheață” (Ice Silk Road). Ruta pornește din Ningbo, pe coasta de est a Chinei. Aceasta traversează Cercul Arctic de-a lungul Rutei Maritime de Nord a Rusiei (Northern Sea Route – NSR). După se îndreaptă spre sud, prin Marea Nordului, și se încheie la Felixstowe, în estul Angliei, potrivti Aljazeera.

În urmă cu o săptămână, compania chineză de transport de containere Sea Legend, specializată în comerțul internațional cu Africa de Nord și Turcia, a anunțat oficial noua rută. Numele face trimitere la istoricul Drum al Mătăsii care lega China de Europa.

Compania efectuase deja o călătorie de test pe această rută în luna octombrie a anului trecut. Potrivit unui raport publicat la acea vreme de agenția de presă chineză Xinhua, călătoria a durat 20 de zile.

Prin comparație, transportul maritim prin Canalul Suez durează aproximativ 40 de zile. Ruta care ocolește Africa pe la Capul Bunei Speranțe poate ajunge la aproximativ 50 de zile. Li Xiaobin, directorul operațional al Sea Legend, a declarat după călătoria de test că noua rută este deosebit de potrivită pentru mărfurile sensibile la temperatură și pentru transporturile care trebuie să ajungă rapid la destinație. Printre acestea se numără bateriile litiu-ion și produsele fotovoltaice, care transformă lumina în energie electrică prin intermediul semiconductorilor.

Temperaturile scăzute din regiunea arctică și distanța mai scurtă reprezintă, potrivit companiei, avantaje importante pentru astfel de transporturi.

Poate fi „Drumul Mătăsii de Gheață” o alternativă la Canalul Suez?

Schimbările climatice au dus deja la o topire semnificativă a gheții din Oceanul Arctic. Deși acest fenomen generează noi amenințări la nivel mondial, inclusiv inundații și dezastre naturale, reducerea suprafeței de gheață a făcut în același timp accesibile noi rute maritime.

Potrivit unui studiu publicat în iulie de cercetători de la Universitatea din Southampton, în Marea Britanie, între anii 2024 și 2025, suprafața gheții marine arctice în perioada de vârf a iernii, între februarie și martie, a scăzut cu 5,8%, aceasta fiind cea mai mare diminuare înregistrată până acum.

Cu toate acestea, există numeroase obstacole în calea transformării rutelor arctice în căi maritime comerciale accesibile permanent.

Gheața din timpul iernii rămâne un obstacol

Deși noua rută arctică a Chinei ar putea reduce la jumătate timpul de transport dintre China și Europa, aceasta este accesibilă în prezent doar în lunile mai calde ale emisferei nordice, când cantitatea de gheață este mai redusă.

Dylan Loh, profesor asociat în cadrul programului de Politici Publice și Afaceri Globale de la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore, a declarat pentru Al Jazeera că ruta ar trebui privită ca un supliment sezonier la celelalte mari căi comerciale.

„Ruta depinde de momentul în care se topește gheața, ceea ce adaugă un element de incertitudine”, a explicat el.

Loh a mai spus că rutele maritime din Arctica sunt criticate tot mai mult de organizațiile ecologiste, care susțin că activitatea navală din regiune poate contribui la accelerarea topirii gheții.

Riscurile geopolitice și accesul restricționat

Analiștii atrag atenția și asupra problemelor geopolitice care ar putea afecta noua rută.

„Drumul Mătăsii de Gheață” traversează Ruta Maritimă de Nord a Rusiei. Aceasta a devenit un element important al transportului comercial din regiune în ultimul deceniu.

Cu toate acestea, anul trecut, doar 23 de nave portcontainer au traversat această rută, față de 15 în 2024, potrivit unei analize realizate de compania de asigurări comerciale Allianz Commercial.

Permisele pentru navigarea pe Ruta Maritimă de Nord sunt emise de Administrația Rutei Maritime de Nord (NSRA). Aceasta este o instituție care funcționează în cadrul companiei nucleare de stat ruse Rosatom.

În 2017, în încercarea de a crește comerțul prin regiunea arctică, președintele chinez Xi Jinping i-a spus premierului rus de atunci, Dmitri Medvedev, că statul chinez ar trebui să dezvolte și să utilizeze împreună cu Rusia Ruta Maritimă de Nord.

Accesul Beijingului la rutele comerciale rusești s-a extins însă abia după începerea războiului Rusiei împotriva Ucrainei, în 2022.

William Yang este analist principal pentru Asia de Nord-Est la International Crisis Group. El a declarat că, deoarece Rusia controlează navigația pe Ruta Maritimă de Nord, China este, deocamdată, singura țară care poate utiliza în mod realist această rută ca alternativă la strâmtoarea Hormuz sau la Canalul Suez.

„Având în vedere că aproape toate navele care au utilizat Ruta Maritimă de Nord pentru transport sunt flote-fantomă rusești, supuse unor sancțiuni internaționale severe, navigarea pe NSR ar putea genera, de asemenea, riscuri politice pentru alte țări”, a explicat Yang pentru Al Jazeera.

Cum ar putea beneficia China?

William Yang consideră că, dacă Beijingul ar reuși să transforme Ruta Maritimă de Nord într-o alternativă eficientă la Marea Roșie și Canalul Suez, acest lucru ar putea oferi Chinei și companiilor sale de transport un avantaj economic unic în contextul perturbării actuale a comerțului mondial în Orientul Mijlociu.

China ar putea, de asemenea, să folosească intensificarea activităților comerciale prin Ruta Maritimă de Nord pentru a-și extinde prezența în regiunea arctică, obiectiv strategic urmărit de Beijing de mai multe decenii.

Totuși, Yang consideră că perspectiva transformării NSR într-o alternativă internațională universală la Canalul Suez rămâne limitată.

„Dar posibilitatea ca China să folosească această rută pentru a-și consolida poziția în regiunea arctică este cu siguranță în creștere”, a adăugat el.

De ce se deschid noi rute comerciale în Arctica?

Pe măsură ce planeta se încălzește din cauza schimbărilor climatice, vastele resurse încă neexploatate ale Arcticii devin mai accesibile. Același lucru se întâmplă și în cazul rutelor maritime.

Țări precum SUA, Canada, China și Rusia urmăresc atât resursele regiunii, cât și rutele comerciale pe care aceasta le oferă.

Anul trecut, președintele american Donald Trump a făcut un demers major pentru achiziționarea Groenlandei, despre care se consideră că dispune de importante resurse neexploatate de metale rare și care are, în același timp, o poziție strategică între America de Nord și Europa.

Rusia încearcă să își intensifice comerțul prin Ruta Maritimă de Nord, colaborând cu China pentru a-și orienta mai mult schimburile comerciale către Asia și mai puțin către Europa, în contextul sancțiunilor occidentale.

În același timp, noua rută anunțată de Beijing reprezintă o alternativă care ar putea reduce dependența Chinei de strâmtoarea Malacca, precum și de rutele comerciale din Africa de Nord și Asia de Vest.

Pe lângă rutele comerciale chineze și rusești, Pasajul de Nord-Vest, care traversează Arctica canadiană, este prognozat să fie utilizat mai frecvent în viitorul apropiat pentru reducerea timpului de transport dintre Asia de Est și Europa de Vest, potrivit portalului de informații și date despre Arctica, Arctic Portal.

De ce sunt necesare rute comerciale alternative?

Necesitatea unor rute alternative a devenit mai evidentă pe fondul conflictelor din Orientul Mijlociu.

Războiul dintre SUA, Israel și Iran, început la 28 februarie, a determinat Teheranul să închidă practic strâmtoarea Hormuz pentru aproape toate petrolierele, cu excepția câtorva nave provenind din state considerate de Iran „națiuni prietene”.

Strâmtoarea Hormuz, care traversează apele teritoriale ale Iranului și Omanului, este una dintre cele mai importante căi maritime din lume. Ea reprezintă singura rută către marea liberă pentru producătorii de petrol și gaze naturale din zona Golfului.

În timp de pace, aproximativ 20% din exporturile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate (GNL) sunt transportate prin această strâmtoare.

Pe lângă energie, prin Hormuz sunt transportate și îngrășăminte și produse farmaceutice esențiale, ceea ce afectează sectoarele sănătății și agriculturii din întreaga lume atunci când transporturile sunt perturbate.

O altă rută strategică aflată sub amenințare este strâmtoarea Bab al-Mandeb, care leagă Marea Roșie de Golful Aden și prin care trece mai mult de 10% din comerțul mondial cu petrol.

În ultimele săptămâni, rebelii houthi din Yemen, aliniați cu Iranul, au lansat atacuri asupra navelor asociate Arabiei Saudite care intră sau ies din Marea Roșie. Bab al-Mandeb reprezintă intrarea sudică în Marea Roșie, care face legătura cu Canalul Suez. Perturbarea celor două strâmtori strategice a provocat o criză în comerțul mondial și pe piețele energetice, iar liderii lumii caută soluții pentru menținerea fluxurilor comerciale.

Ar putea noua rută chineză să schimbe echilibrul de putere în comerțul mondial?

Într-o intervenție pentru Fox News, la începutul acestei luni, secretarul de stat american Marco Rubio a vorbit despre posibilitatea unei schimbări geopolitice permanente în afara zonei strâmtorii Hormuz.

El a susținut că statele din regiune înțeleg acum că Iranul, care insistă că nu va renunța la controlul asupra acestei căi maritime strategice, reprezintă o amenințare activă. În opinia sa, această situație ar impune o realiniere majoră a modului în care mărfurile energetice ajung pe piețele din întreaga lume.

Dylan Loh, analistul din Singapore, consideră însă că, deși țări precum China caută rute alternative pentru transportul mărfurilor, este puțin probabil ca acestea să ducă, cel puțin în acest moment, la o schimbare fundamentală a echilibrului de putere în comerțul internațional.

„Ruta Chinei reprezintă o plasă de siguranță, nu o schimbare completă de direcție sau o alternativă reală în acest moment, deoarece nu oferă predictibilitatea rutelor maritime tradiționale”, a explicat Loh. El a adăugat că este nevoie de mai mult timp pentru a evalua fezabilitatea rutei din punct de vedere de mediu, financiar și al fiabilității, înainte de a putea trage o concluzie.

„Este o alternativă, dar va trebui să observăm mai mult timp cât de fezabilă este din punct de vedere al mediului, financiar și al fiabilității. Doar această evoluție nu va schimba brusc echilibrul global de putere”, a spus analistul. Alejandro Reyes, profesor adjunct în cadrul Departamentului de Politică și Administrație Publică al Universității din Hong Kong, consideră însă că impactul geopolitic al noii rute ar putea fi mult mai important.

China este observator în Consiliul Arctic din 2013, astfel încât interesul său pentru regiune nu este unul nou. Potrivit lui Reyes, transportul maritim regulat oferă însă acestei prezențe o dimensiune economică mult mai concretă. Acest lucru aduce, de asemenea, regiunea arctică mai direct în centrul competiției dintre marile puteri.

Arctica devine o nouă zonă de competiție între marile puteri

Consiliul Arctic este un forum interguvernamental care promovează cooperarea, coordonarea și interacțiunea dintre statele din regiunea arctică.

Membrii săi cu drepturi depline sunt Canada, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Rusia, Suedia și SUA. Reyes a subliniat că, în contextul în care administrația Trump afirmă primatul SUA în emisfera occidentală, extinderea unui coridor comercial chino-rus prin Arctica este de așteptat să atragă atenția Washingtonului.

Există, de asemenea, o importantă dimensiune europeană și NATO. „Șapte dintre cele opt state membre ale Consiliului Arctic sunt membre NATO”, a remarcat Reyes.

În februarie 2026, NATO a lansat o misiune militară denumită Arctic Sentry, menită să contracareze amenințările percepute în regiune din partea Rusiei și Chinei.

Europa ar putea beneficia de o rută mai scurtă către Asia, însă, în același timp, ar putea deveni mai dependentă de un coridor comercial controlat de Rusia, a explicat Reyes.

0 comentarii Comentarii