În această lună, liderul iranian a făcut mai multe numiri importante în structurile de securitate. A ales veterani ai armatei și comandanți cu o poziție dură față de Statele Unite.
Analiștii spun că schimbările indică intenția lui Mojtaba Khamenei de a menține Iranul într-o stare permanentă de pregătire pentru război. Teheranul se pregătește astfel pentru o confruntare de durată cu Washingtonul. În același timp, noua conducere trebuie să țină sub control nemulțumirile interne, potrivit NY Times.
Economia Iranului este grav afectată de conflict. Aproximativ 90 de milioane de oameni se confruntă cu scăderea nivelului de trai și cu riscul revenirii la un război de amploare.
Mojtaba Khamenei își pune oamenii în funcțiile-cheie
Printre cele mai importante numiri se află cea a lui Mohsen Rezaei. Generalul, care a condus Corpul Gardienilor Revoluției Islamice în timpul războiului dintre Iran și Irak, a fost numit la conducerea Consiliului Suprem de Securitate Națională.
Hossein Taeb, cleric și fost șef al serviciilor de informații ale Gardienilor Revoluției, a fost numit la conducerea Basij. Este vorba despre o puternică rețea de forțe paramilitare folosită frecvent pentru reprimarea protestelor.
Schimbările au inclus și numirea unei noi conduceri a Statului Major al Forțelor Armate. A fost numit, de asemenea, un nou comandant al Gardienilor Revoluției și un nou comandant al forțelor navale ale organizației.
Ultima funcție este deosebit de importantă. Strâmtoarea Hormuz a devenit una dintre principalele pârghii de presiune ale Iranului în conflictul cu Statele Unite.
„Aș caracteriza acest lucru în primul rând ca pe faptul că Mojtaba Khamenei își pune amprenta asupra structurii de securitate națională a Iranului”, a declarat Sina Toossi, expert în Iran la Center for International Policy, un think tank din Washington.
Noul lider se bazează pe vechea gardă a regimului
Majoritatea oamenilor numiți de Mojtaba Khamenei provin din generația veche a liderilor iranieni. Mulți au participat la Revoluția Islamică din 1979. Alții au fost comandanți în războiul Iran-Irak din anii ’80.
În timpul acelui conflict, tatăl actualului lider suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a dezvoltat relații strânse cu unii dintre acești oameni. Mohsen Rezaei a fost unul dintre comandanții săi. Hossein Taeb a făcut parte din unitatea militară în care s-a aflat Khamenei.
„Numirile sugerează că, după vulnerabilitățile uriașe scoase la iveală de război, Mojtaba încă are cea mai mare încredere în vechea gardă”, a declarat Omid Memarian, analist al Iranului la DAWN, un think tank axat pe Orientul Mijlociu. Pentru mulți iranieni, această orientare este familiară.
Iranul este împărțit asupra modului în care trebuie încheiat războiul
Noii lideri ai securității trebuie să gestioneze o perioadă de incertitudine.
Luptele de amploare s-au redus. Totuși, nici Washingtonul și nici Teheranul nu par pregătite să facă suficiente concesii pentru un acord privind Strâmtoarea Hormuz. În același timp, luni a expirat termenul de 60 de zile pentru încheierea unui acord privind programul nuclear iranian.
Situația lasă regiunea într-o stare de incertitudine. Conflictul se poate transforma oricând într-un război de amploare. În interiorul Iranului există și o dispută privind strategia care trebuie urmată.
Președintele Masoud Pezeshkian și reprezentanții taberei moderate susțin că Iranul ar trebui să folosească poziția sa în Strâmtoarea Hormuz pentru a ajunge la un acord. Conservatorii vor însă mai multe concesii din partea Statelor Unite. Ei susțin menținerea unei poziții agresive pentru a descuraja noi intervenții militare americane.
Tabăra dură amintește că ultimele două războaie lansate de Statele Unite și Israel, în iunie 2025 și în februarie 2026, au început în timp ce Iranul negocia cu administrația Trump.
Conservatorii invocă și acordul nuclear din 2015. Președintele Donald Trump a retras Statele Unite din acel acord în 2018. „Conservatorii au câștigat o influență enormă, susținând, iar istoria pare să le fi dat dreptate, că Occidentul este fundamental lipsit de încredere”, a declarat Hadi Borhani, comentator politic și profesor de studii israeliene la Universitatea din Teheran.
Potrivit acestuia, conservatorii consideră că Occidentul înțelege un singur limbaj: rezistența, descurajarea militară și creșterea costurilor oricărei intervenții occidentale în regiune.
Strâmtoarea Hormuz, principala pârghie a Teheranului
Analiștii consideră că numirile recente reflectă și dificultatea Iranului de a găsi o nouă strategie de descurajare a Statelor Unite. Majoritatea celor numiți, inclusiv Rezaei, au susținut revenirea la Memorandumul de Înțelegere semnat cu administrația Trump în iunie.
Documentul trebuia să deschidă drumul către un acord privind programul nuclear iranian. Teheranul insistă însă ca orice revenire la înțelegere să se facă potrivit propriei interpretări a termenilor. Un punct esențial este Strâmtoarea Hormuz. Iranul vrea să păstreze controlul asupra acestei rute strategice până la încheierea unui acord final.
„La baza tuturor acestor lucruri se află un fel de pragmatism, o dorință de a căuta o soluție”, a declarat Abdolrasool Divsallar, expert în Iran la Universitatea Catolică din Milano.
„Este o dorință de a-și garanta securitatea.” Astfel, Mojtaba Khamenei pare să se înconjoare de oameni dispuși atât să negocieze, dacă vor considera că sunt întrunite condițiile, cât și să prelungească războiul dacă nu obțin ceea ce doresc. Este o schimbare față de strategia tatălui său, Ali Khamenei.
Mojtaba Khamenei este mai dispus să riște o confruntare cu SUA
Ali Khamenei, care a fost ucis în primul val de atacuri americano-israeliene din 28 februarie, era prudent în privința negocierilor cu Statele Unite.
În același timp, evita confruntările militare directe de amploare cu Washingtonul. În 2020, după uciderea comandantului Forței Quds, Qassem Soleimani, de către administrația Trump, Iranul a transmis în avans informații despre atacurile cu rachete pe care urma să le lanseze.
Teheranul a procedat similar în 2025, când a avertizat înainte de represaliile lansate după ce avioanele americane s-au alăturat atacurilor israeliene asupra Iranului. Mojtaba Khamenei a demonstrat însă o disponibilitate mai mare de a iniția confruntarea cu Washingtonul. Analiștii indică decizia Iranului de a începe ultima rundă de confruntări militare. La anunțarea noilor numiri, liderul suprem a folosit și un limbaj dur. El i-a cerut lui Mohsen Rezaei să fie pregătit pentru „operațiuni ofensive puternice împotriva inamicului”.
Sina Toossi consideră însă că această poziție nu înseamnă că Iranul renunță la diplomație. „Asta nu înseamnă că Iranul se îndepărtează de diplomația cu Statele Unite. Sugerează o abordare mai dură a diplomației.”
Potrivit expertului, Teheranul este dispus să negocieze pentru încheierea războiului. Dar este pregătit și pentru un conflict de lungă durată. „Iranul este dispus să se angajeze în negocieri pentru a pune capăt războiului, dar este, de asemenea, pregătit pentru un conflict de lungă durată, mai degrabă decât să accepte o înțelegere incompletă sau temporară care îl lasă vulnerabil la noi presiuni sau atacuri din partea SUA.”
Strategia Teheranului se bazează, aparent, pe ideea că Iranul poate suporta mai mult timp costurile economice ale războiului decât poate președintele Trump suporta efectele conflictului asupra Statelor Unite.
Economia Iranului, între război și riscul unor noi proteste
Strategia are consecințe importante pentru populația Iranului. Economia țării este în cădere liberă. Oamenii se confruntă cu dificultăți economice severe. Înaintea războiului, problemele economice au alimentat proteste la nivel național. Forțele de securitate iraniene au reprimat manifestațiile cu violență și au provocat numeroase victime.
Pe măsură ce economia continuă să se degradeze, riscul unor noi proteste rămâne ridicat. „Societatea iraniană seamănă din ce în ce mai mult cu o oală sub presiune care poate exploda fără avertisment”, a spus Omid Memarian. În opinia sa, o strategie externă bazată pe confruntare poate fi menținută mai ușor dacă liderii Iranului cred că au capacitatea de a controla consecințele politice interne.
Hossein Taeb și rolul extins al Basij
Numirea lui Hossein Taeb la conducerea Basij este, în acest context, una dintre cele mai importante schimbări. Taeb a fost mult timp unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Mojtaba Khamenei. El a acumulat o putere considerabilă în perioada în care a condus serviciile de informații ale Gardienilor Revoluției. Ali Khamenei l-a demis din această funcție în 2022. Taeb devenise o figură controversată chiar și în interiorul sistemului politic iranian. Fostul președinte Mahmoud Ahmadinejad l-a acuzat că a fabricat acuzații împotriva adversarilor politici.
La anunțarea numirii sale la conducerea Basij, Mojtaba Khamenei i-a cerut lui Taeb să consolideze „rețeaua publică de informații” a organizației. Experții consideră că acest lucru indică un rol mai mare al Basij în supravegherea populației și reprimarea opoziției interne.
Mojtaba Khamenei își asumă un risc major
Noua echipă de securitate transmite un mesaj clar despre direcția în care se îndreaptă Iranul. Mojtaba Khamenei nu pare pregătit să renunțe la negocieri. Dar nici nu vrea să renunțe la presiunea militară și la avantajele strategice obținute în conflict.
În centrul acestei strategii se află Strâmtoarea Hormuz. Controlul asupra acestei rute îi oferă Teheranului o importantă pârghie în negocierile cu Washingtonul. În același timp, noul lider suprem își consolidează controlul asupra aparatului de securitate. „Mojtaba poate fi dispus să își asume riscuri în confruntarea cu Statele Unite pe care chiar și tatăl său le-a evitat în ultimii săi ani”, a spus Memarian.
Rămâne însă întrebarea dacă sistemul politic iranian și, mai ales, societatea iraniană pot suporta consecințele acestei strategii.
Pentru Iran, următoarea perioadă va fi decisivă. Teheranul trebuie să aleagă între continuarea confruntării și negocierea unui acord cu Statele Unite. Noua conducere de la Teheran pare să pregătească țara pentru ambele variante. Dar, pentru moment, numirile făcute de Mojtaba Khamenei arată că regimul preferă să negocieze dintr-o poziție de forță și să păstreze deschisă opțiunea unui conflict de lungă durată.
