Care este cea mai gălăgioasă pasăre din lume? Două specii depășesc 120 de decibeli

Studiul a fost realizat de cercetători de la Universitatea Massachusetts Amherst și publicat în revista științifică Evolution.

„Cea mai apropiată comparație cu un sunet din viața de zi cu zi ar fi un ciocan pneumatic”, a explicat João C.T. Menezes, biolog evoluționist și coautor al studiului.

Cât de puternic poate cânta o pasăre

Cercetătorii au măsurat sunetele produse de 123 de specii de păsări. Observațiile au fost realizate în Massachusetts și Brazilia, între decembrie 2018 și ianuarie 2025.

În cazul clopoțelului cu gât golaș, un exemplar a atins 122,4 decibeli. Măsurătoarea a fost realizată de la o distanță standard de un metru.

Rezultatul este impresionant. Sunetul a fost de aproximativ 800 de ori mai puternic, din punct de vedere al presiunii acustice, decât cel produs de cea mai tăcută specie analizată. Aceasta a fost colibriul cu gât cenușiu, al cărui cântec a măsurat doar 64,1 decibeli. Totuși, un alt exemplar de clopoțel cu gât golaș a atins un vârf de aproape 131 de decibeli la un metru distanță, potrivit CNN.

Care este, de fapt, cea mai gălăgioasă pasăre?

Răspunsul depinde de modul în care este definită „intensitatea” sunetului. Cercetătorii spun că nu există un singur criteriu care să stabilească fără echivoc recordul.

Dacă este luat în calcul cel mai puternic sunet produs de un singur exemplar, clopoțelul cu gât golaș conduce clasamentul. Un exemplar a ajuns la aproape 131 de decibeli. Dacă sunt analizate cele mai puternice cântece ale tuturor păsărilor studiate și se calculează media pe un interval de 20 de milisecunde, seriema cu picioare roșii ajunge la aproape 121 de decibeli.

Există însă și un al treilea criteriu. Dacă este calculată media valorilor maxime atinse de cântece, clopoțelul alb rămâne în frunte, cu 127 de decibeli.

Clopoțelul alb deținea deja un record. În 2019, specia a fost desemnată de Guinness World Records drept pasărea cu cel mai puternic cântec înregistrat.

Cercetătorii au analizat 123 de specii. Pentru 113 dintre acestea, înregistrările vocale nu mai fuseseră realizate anterior, potrivit Universității Massachusetts Amherst.

Măsurarea volumului cântecelor este dificilă în natură. Un cercetător trebuie să știe exact cât de departe se află pasărea atunci când cântă. Distanța influențează nivelul sunetului înregistrat. Uneori, pasărea poate fi auzită, dar nu și văzută. Alteori, aceasta zboară sau încetează să cânte atunci când observă oamenii.

Pentru a rezolva problema, cercetătorii au folosit telemetre laser. Instrumentele sunt folosite inclusiv de jucătorii de golf pentru a măsura distanțele.

Astfel, oamenii de știință au putut determina simultan distanța până la pasăre și intensitatea sunetului.

Anvergura corpului și dimensiunea ciocului contează

După eliminarea influenței zgomotului de fond și a distanței, cercetătorii au comparat nivelurile sonore cu dimensiunea corpului și lățimea deschiderii ciocului. Rezultatul a indicat o tendință clară: păsările mai mari și cele cu deschideri mai largi ale gurii tind să producă sunete mai puternice.

João Menezes explică fenomenul prin anatomia păsărilor. Speciile mai mari au mușchi mai voluminoși. Aceștia pot produce presiuni interne mai mari, ceea ce contribuie la generarea unor sunete mai puternice.

În același timp, o deschidere mai largă a ciocului permite propagarea unei cantități mai mari de energie în mediul înconjurător. Există însă și excepții.

Unele păsări reușesc să producă sunete mai puternice decât animale mult mai mari, precum elefanții, leii sau bizonii. Cercetătorii cred că există și alte mecanisme care explică această capacitate.

De ce au unele păsări cântece atât de puternice?

Oamenii de știință nu au identificat încă toate cauzele evolutive și de mediu. Cercetătorii au avut o ipoteză în cazul clopoțeilor. Aceste păsări trăiesc în păduri și sunt poligame. Vegetația densă poate limita vizibilitatea.

Un cântec foarte puternic le-ar putea ajuta să comunice pe distanțe mai mari, chiar și atunci când păsările nu se pot vedea. Seriema cu picioare roșii complică însă această explicație. Specia este monogamă și trăiește, de regulă, în habitate deschise.

Prin urmare, aceleași condiții nu pot explica de ce și această pasăre produce sunete extrem de puternice.

Recordurile ar putea fi depășite

Cercetătorii subliniază că studiul reprezintă doar o mică parte din diversitatea vocală a păsărilor.

„Este încă o fracțiune foarte mică”, a spus Menezes, subliniind că există numeroase întrebări fără răspuns. Catherine Sheard, biolog evoluționist la Universitatea din Aberdeen, care nu a participat la cercetare, consideră că apariția unor noi candidate pentru titlul de cea mai gălăgioasă pasăre nu este surprinzătoare.

Pe măsură ce vor fi realizate mai multe măsurători în natură, cercetătorii se așteaptă să descopere și alte specii capabile să producă sunete la niveluri extreme.