Protestele din liceele franceze se extind. Peste 1.000 de unități afectate, iar ministrul justiției cere procurorilor să acuze părinții

Protestele din liceele franceze au transformat începutul anului școlar într-o criză politică și socială pe care guvernul încearcă să o țină sub control. De la primele blocaje din regiunea pariziană, în jurul datei de 21 septembrie, mobilizarea s-a răspândit în întreaga țară, iar joi, 1 octombrie, a cunoscut o escaladare evidentă. Potrivit bilanțului prezentat de autorități și relatat de Le Monde, peste 1.020 de licee au fost afectate de mobilizare, dintre care 222 au fost blocate. În paralel, universități din mai multe orașe s-au alăturat protestelor.

Ministrul Justiției, Gérald Darmanin, a cerut procurorilor să-i tragă la răspundere civilă pe părinți pentru daunele provocate de copiii lor în timpul mișcării de blocare a liceelor, pentru a-i face să „plătească reparațiile”, a declarat el vineri, citat de Le Figaro.

În spatele imaginilor cu porți blocate, fum și intervenții ale forțelor de ordine se află însă o listă de nemulțumiri care ține în primul rând de viața de zi cu zi a elevilor. Mișcarea nu are o structură unică de conducere, iar revendicările diferă de la un liceu la altul. Tocmai această eterogenitate face dificil dialogul dintre protestatari și autorități.

Protestele din liceele franceze au pornit de la revendicări privind școala

Elevii cer, între altele, înlocuirea profesorilor absenți, suplimentarea resurselor alocate educației, renovarea unităților de învățământ și condiții de studiu pe care le consideră decente. O altă nemulțumire privește presiunea asociată Parcoursup, platforma prin care se realizează accesul la învățământul superior.

În declarațiile consemnate de Le Monde, unii participanți descriu sentimentul că problemele lor nu sunt ascultate de autorități. Formula potrivit căreia elevii „nu sunt auziți” și se simt „disprețuiți” apare în mărturiile culese în timpul blocajelor din 1 și 2 octombrie. Dincolo de revendicările concrete, se conturează astfel o nemulțumire mai largă. Aceata e manifetă față de felul în care adolescenții percep relația dintre școală, administrație și instituțiile statului.

Este important însă că protestul nu a avut aceeași formă peste tot. În numeroase licee, elevii au participat la manifestații fără incidente majore, în timp ce în alte localități blocajele au fost însoțite de confruntări și degradări.

De la blocaje la violențe: ziua de 1 octombrie schimbă datele problemei

Joi, 1 octombrie, situația s-a deteriorat în mai multe orașe. La Nantes, un incendiu a afectat holul liceului Nelson-Mandela. În alte localități au fost semnalate degradări, incendii de containere și confruntări în apropierea unităților de învățământ. Le Monde relatează că transportul public a fost întrerupt temporar la Strasbourg, Orléans, Nisa, La Rochelle și Marsilia. Totul pe fondul tensiunilor.

Ministerul de Interne a raportat pentru 1 octombrie 1.949 de interpelări, în timp ce 305 polițiști, jandarmi și pompieri au fost răniți, potrivit bilanțului citat de Le Monde. Totodată, aproximativ 400 de licee urmau să fie închise vineri, 2 octombrie, iar în unitățile în care siguranța nu putea fi garantată cursurile puteau fi organizate la distanță.

Un alt aspect important este că Inspectoratul General al Poliției Naționale franceze, IGPN, a deschis trei anchete. A făcut asta în urma unor cazuri în care elevi au fost răniți în timpul blocajelor. Aceste investigații privesc incidente produse la Sevran, Saint-Ouen-l’Aumône și Tours. În cazul de la Tours, procurorul a indicat că leziunile unui tânăr erau compatibile cu efectele unui proiectil lansat de o armă neletală. Ministrul de Interne a susținut că intervențiile forțelor de ordine au fost proporționale.

Astfel, conflictul nu mai privește exclusiv revendicările educaționale. El a ajuns să includă problema ordinii publice și pe cea a modului în care forțele de securitate gestionează protestele unor adolescenți.

Guvernul acuză LFI că a amplificat mobilizarea

Pe măsură ce blocajele s-au extins, a apărut o a doua controversă, de natură politică. Guvernul francez și serviciile de informații au susținut că La France insoumise ar fi avut un rol important în organizarea și amplificarea mișcării.

Potrivit informațiilor prezentate de Le Figaro, o notă de informare a serviciilor de informații indică un rol important al LFI în mobilizare. La rândul său, Matignon a afirmat că serviciile ar fi identificat ceea ce guvernul descrie drept o „manevră organizată” de LFI și de grupuri apropiate extremei stângi. Aceste afirmații reprezintă însă evaluarea autorităților. Ele nu echivalează, prin ele însele, cu stabilirea unei responsabilități juridice pentru toate acțiunile desfășurate în cadrul protestelor.

LFI respinge acuzațiile. Manuel Bompard, coordonatorul formațiunii, a calificat drept „complotism” ideea că partidul ar fi la originea mișcării. El a susținut că protestul s-a născut din nemulțumirea elevilor față de condițiile din sistemul de educație. Și alte figuri ale formațiunii au salutat mobilizarea. Jean-Luc Mélenchon a fost criticat de adversarii săi politici pentru declarațiile referitoare la proteste și la intervenția poliției.

Prin urmare, două explicații coexistă în spațiul public francez. Guvernul pune accent pe intervenția unor actori politici și a unor grupuri radicale, în timp ce LFI și susținătorii săi insistă asupra caracterului spontan al nemulțumirii elevilor. Datele disponibile confirmă existența mobilizării și a unor revendicări reale, dar amploarea exactă a influenței politice asupra mișcării rămâne o chestiune disputată.

O mișcare fără un centru unic

Una dintre dificultățile majore ale situației este tocmai caracterul fragmentat al protestului. Le Monde notează că mișcarea nu este organizată în jurul unei singure structuri și că revendicările diferă considerabil. Pentru conducerea liceelor, această realitate complică identificarea interlocutorilor cu care să poată fi negociate soluțiile.

Politologul Xavier Crettiez, citat de Le Monde, atrage atenția asupra particularităților mobilizărilor liceene: componenta de idealism și efectul de grup pot fi puternice, iar lipsa unei structuri organizatorice stabile face ca astfel de mișcări să fie mai greu de gestionat și, în opinia sa, mai ușor de influențat din exterior. Este însă o interpretare de specialitate, nu o demonstrație că toate acțiunile protestatarilor ar fi fost coordonate din afara liceelor.

De altfel, există o diferență vizibilă între protestul revendicativ și episoadele de violență. Faptul că unele manifestații au degenerat nu înseamnă că revendicările tuturor participanților au avut aceeași natură. De asemenea, nu înseamnă că toți elevii implicați au participat la incidente.

Guvernul încearcă să recâștige terenul dialogului

În fața extinderii mișcării, guvernul condus de premierul Sébastien Lecornu a trecut de la o abordare centrată pe menținerea ordinii. E acolo o combinație între măsuri de securitate și deschiderea unui dialog cu reprezentanții elevilor.

Ministrul Educației, Édouard Geffray, urma să se întâlnească vineri, 2 octombrie, cu organizațiile liceenilor și cu reprezentanții părinților. El a anunțat și o platformă de consultare destinată elevilor. În același timp, guvernul a renunțat la proiectul privind plata taxelor de înscriere la BTS și la clasele pregătitoare pentru elevii care nu beneficiază de burse, măsură care fusese prezentată cu puțin timp înainte de escaladarea de joi.

Decizia sugerează că autoritățile încearcă să separe două planuri care s-au suprapus rapid. Dreptul elevilor de a formula revendicări nu poate fi negat. Necesitatea de a împiedica violențele și distrugerea unor instituții publice e evidentă. Pentru administrația franceză, problema este cu atât mai delicată. Școala a devenit locul în care se întâlnesc nemulțumiri sociale, anxietăți legate de viitorul profesional și tensiuni politice care depășesc cu mult zidurile liceelor.

Franța intră într-o nouă etapă a crizei

Pe 2 octombrie, protestele continuau, iar autoritățile se pregăteau pentru noi blocaje și manifestații. Le Monde relata că mișcarea se extinsese deja de la licee către universități. Mai mult, cotidianul afirma că pentru marți, 6 octombrie, fusese lansat un nou apel la mobilizare.

În acest moment, două imagini ale Franței se suprapun. Prima este aceea a unor adolescenți care reclamă probleme concrete ale școlii și cer să fie ascultați. A doua este imaginea unor instituții de învățământ închise, a unor confruntări cu poliția și a unor acte de distrugere care au determinat guvernul să vorbească despre o schimbare de natură a protestului.

Între aceste două realități se află și disputa privind LFI. Acuzațiile guvernului și informațiile atribuite serviciilor de informații trebuie privite în contextul unei confruntări politice deja intense. Ele sunt independente de o concluzie judiciară. În același timp, lideri și parlamentari LFI resping ideea că ar fi organizat mișcarea în ansamblul ei.

Criza liceelor franceze arată cât de repede poate trece o nemulțumire legată de școală într-o confruntare națională. În numai câteva zile, revendicări precum înlocuirea profesorilor absenți, suplimentarea resurselor sau îmbunătățirea condițiilor de studiu au fost acoperite de imaginile violențelor și ale intervențiilor forțelor de ordine.

Rămâne esențială separarea celor două planuri. Nemulțumirile educaționale pot fi discutate și negociate, în timp ce actele de violență și distrugerile fac obiectul răspunderii individuale. Iar acuzațiile privind implicarea politică a LFI reprezintă, în acest moment, una dintre principalele controverse ale crizei, nu o explicație unanim acceptată pentru originea ei.