Vulnerabilitate și putere sau „cum sunt femeile de fapt”. Ce impact a avut „Sex and the City” la nivel global, dar și în România

Pentru publicul din România, întâlnirea cu universul „Sex and the City” nu a fost simultană cu cea a telespectatorilor americani. Serialul a ajuns în țara noastră prin anii 2000, prin televiziuni străine sau pe DVD-uri. Totul se întâmpla într-un peisaj media încă în formare, pe când accesul la reviste precum Vogue sau Elle era limitat. Iar cultura pop occidentală ajungea aici mai pe bucăți. 

Lansat inițial în 1998 pe HBO, „Sex and the City” a avut șase sezoane și a urmărit viețile a patru femei, Carrie, Samantha, Charlotte și Miranda. Ele se aflau în căutarea echilibrului între carieră, prietenie și relații. După finalul serialului, povestea a fost continuată prin două filme de cinema, lansate în 2008 și 2010. Cele două producții au venit ca o extensie a universului și au întărit statutul de fenomen cultural. 

Apoi, ani mai târziu, povestea a fost reluată prin continuarea „And Just Like That…”. Serialul a adus în prim-plan teme contemporane precum schimbările de identitate, prietenia la vârste diferite și adaptarea la o lume digitalizată. Producătorii au confirmat deja un nou sezon, semn că povestea continuă să rămână relevantă pentru publicul actual.

„Sex and the City” sau un serial care părea „despre nimic” 

Raluca Constantin, designer de modă și fondatoarea brandului Ravelle, în cadrul unui interviu pentru News Edge, scoate în evidență noțiunea de evoluție a discursului despre femei. „«Sex and the City» a devenit o sursă de inspirație și educație vizuală pentru multe femei”, spune ea. Ceea ce s-a observat, în opinia sa, și în România. „Chiar dacă nu existau aceleași branduri sau acces la produse, se schimbase mult mentalitatea. Femeile au început să fie mai atente la detalii, la combinații, la felul în care își construiesc o ținută”, a adăugat antreprenoarea.

În lipsa accesului direct la marile branduri ale modei, serialul a funcționat în țara noastră ca o inspirație. Dar producția nu oferea doar haine frumoase pe micile ecrane, ci venea cu un mod diferit de a privi viața. Unul în care stilul devenea limbaj personal, iar alegerile, chiar și cele vestimentare, erau încărcate de sens.

Căci, chiar dacă la prima vedere „Sex and the City” nu părea o revoluție, a ajuns să se remarce prin felul în care teme precum relațiile, cariera și prieteniile erau tratate. „«Sex and the City» a reușit să mute conversația despre femei din zona «cum ar trebui să fie o femeie» în zona «cum sunt femeile de fapt»”, explică Alexandra Frîncu, psihoterapeut și consilier psihologic. 

Schimbarea a fost una aparent subtilă. Dar a produs un efect profund. Femeia nu mai era un ideal coerent, ci o realitate fragmentată. „Simultan, femeile sunt ambițioase și vulnerabile, sexuale și confuze, puternice și sensibile”, punctează Alexandra Frîncu. „Sex and the City” deschide o etapă în care feminitatea nu mai este definită prin reguli externe, ci prin experiențe personale.

Personaje imperfecte ce au surprins realitatea

Actrița Rania Zane spune pentru News Edge că, din punct de vedere cinematografic, „esența acestor personaje stă în vulnerabilitatea lor. Nu sunt construite ca idealuri, ci ca oameni reali, cu dorințe, contradicții și alegeri uneori greșite”. În opinia sa, alegerea narativă de a arăta imperfecțiunea este ceea ce a făcut serialul recognoscibil la scară globală. „Personajelor li se permite să fie imperfecte, tocmai asta le face atât de recognoscibile și vii”, completează actrița.

Și dacă psihologia din spatele scenariului oferă profunzime, moda este elementul vizibil prin care serialul a devenit unul iconic. Dar nici în acest caz nu este vorba despre o revoluție bruscă. Raluca Constantin spune faptul că „«Sex and the City» nu a fost neapărat o ruptură, cât o amplificare extrem de curajoasă a unor tendințe deja existente, dar destul de timide”.

Finalul anilor ’90 a fost, într-adevăr, un moment de tranziție. După excesul anilor ’80, minimalismul dominase scena. Iar totul începea să fie contestat de o cultură urbană în plină dezvoltare. O analiză din Business of Fashion arată că exact în perioada respectivă apare o estetică mixtă. Luxul începe să se combine cu streetwear-ul, iar ideea de „regulă” începe să se destrame. 

„Nu mai există reguli clare și moda devine mai personală”, spune Raluca Constantin. Serialul vine exact în acest moment și transformă tendința din realitate într-o poveste ce a cucerit telespectatorii care s-au simțit reprezentați. 

Carrie Bradshaw nu e doar un personaj, e un concept

Personajul Carrie Bradshaw, protagonista serialului, devine rapid mai mult decât un rol. Se transformă într-un un model cultural. „Carrie Bradshaw a schimbat complet percepția asupra stilului personal. Nu mai era despre «ce se poartă», ci despre «cum alegi tu să porți»”, explică Raluca Constantin. Și schimbarea evidențiată de designer este importantă. Căci personajul interpretat de Sarah Jessica Parker mută accentul de pe conformare pe expresie.

„Ea a validat ideea că stilul autentic nu trebuie să fie coerent sau perfect, ci sincer. Să pornească din tine”, completează antreprenoarea. Publicația Vogue a analizat fenomenul și definește stilul lui Carrie ca unul „narativ”. Conform revistei, fiecare ținută de ale sale spune o poveste, chiar dacă este una contradictorie cu cele întâmplate în serial. Ceea ce atrage atenția și apropie personajul de realitate.

Rania Zane vorbește despre partea emoțională a acestui rol din serial și spune că „Personajul Carrie a devenit un reper pentru tipul de femeie urbană, independentă, dar profund emoțională”. Dar, chiar și așa, reperul este unul „ambivalent, căci poate crea idealuri greu de atins, dar oferă și un spațiu de identificare”, este de părere actrița.

Stylingul, sfârșitul regulilor și efectele de după

Un rol important îl are stylingul semnat de Patricia Field. Ideile sale au schimbat foarte mult limbajul vizual al modei în televiziune. „Ea a spart această barieră și a adus o mare doză de noutate mixând luxul cu piese accesibile, vintage cu piese de designer”, spune Raluca Constantin. Într-un articol din Variety, stylingul serialului este numit „un moment de cotitură în democratizarea modei”.

Dar orice fenomen cultural puternic produce mai apoi și efecte secundare. Raluca Constantin crede că „serialul a contribuit, într-o oarecare măsură, la această presiune de a fi mereu stylish”. 

Iar Alexandra Frîncu vine cu perspectivă echilibrată din punct de vedere psihologic și spune că „o femeie nu este doar mamă sau doar casnică, ci este și mamă, și profesionistă, și prietenă”. Chiar dacă, adaugă ea, serialul a adus un „standard setat ce a fost unul performativ și mai degrabă estetic”.

De asemenea, un alt element important îl reprezintă și modul în care serialul „Sex and the City” tratează sexualitatea feminină. „Femeile încă nu vorbeau deschis despre eșecuri romantice, nici despre ambiție profesională sau despre sex”, spune Alexandra Frîncu. Ea scoate în evidență faptul că producția „a fost una dintre primele reprezentări în care sexualitatea feminină a fost normalizată, nu obiectificată”.

Cu ce am rămas în prezent 

Influența serialului este vizibilă și astăzi. Și cultura digitală a întărit influența producției asupra exprimării feminine. „Carrie a fost, într-un fel, primul personaj care a trăit conștient ca protagonistă a propriei vieți”, spune Raluca Constantin. Dar, subliniază designerul, „astăzi această «energie» este amplificată de social media și devine mai mult despre cum ești perceput decât despre cine ești cu adevărat”.

De altfel, poate cea mai importantă contribuție a serialului nu este estetică, ci psihologică. Nu e doar despre haine și pantofi, este despre psihologia feminină și complexitatea ei. „Omul în sine este complex și imperfect. Vulnerabilitatea nu este slăbiciune, ci din contră, poate să fie chiar putere”, spune Alexandra Frîncu.

„Sex and the City” nu a fost doar un serial despre patru femei din New York. A fost un moment în care feminitatea a devenit complexă. Au fost scoase în evidență stilurile fiecăreia, emoțiile particulare și alegerile diferite din viața de zi cu zi ale femeilor. Povestea continuă să fie relevantă, nu pentru că oferă răspunsuri, ci pentru că pune întrebările potrivite.