Olanda, portarul care a debutat la națională după 51 de meciuri jucate la nivel profesionist

Pare greu de crezut că o echipă pentru care au jucat Johan Cruyff, Ruud van Nistelrooy sau Marco van Basten nu a ajuns niciodată să câștige pe cea mai înaltă scenă a fotbalului internațional. Astăzi vom afla parcursul echipei începând cu prima ediție la care au participat, cea din 1934 și câteva povești din istoria acestei echipe.

Anul 1905

Reprezentativa Olandei a jucat primul ei meci în aprilie 1905. Într-o partidă disputată împotriva Belgiei, considerată una din cele mai mari rivale ale selecționatei olandeze, batavii au încheiat primele 90 de minute la egalitate. Totuși, în joc era și o cupă, numită „Cupa van den Abeele”. În reprizele de prelungire Olanda a înscris de 3 ori grație triplei lui Eddy de Neve.

Trei ani mai târziu echipa participa la primul turneu oficial. În cadrul Jocurilor Olimpice de la Londra echipa obținea medalia de bronz după o înfrângere în fața Marii Britanii. În următorii 12 ani echipa câștigă alte două medalii de bronz. Peste patru ani formația stabilea un record, patru medalii de bronz la Jocurile Olimpice.

Olanda la Cupa Mondială

În anul 1930 a avut loc prima ediție a Cupei Mondiale. Din pricina condițiilor economice, mai multe state nu au participat. Una dintre echipe a fost selecționata Olandei, care nu putut să achite costurile deplasării. Situația urma să fie una diferită peste 4 ani. În Italia olandezii au pierdut în fața Elveției la limită cu 3-2. Rezultatul s-a dovedit unul ghinionist într-un final pentru elvețieni. Aceștia erau învinși de Cehoslovacia în sferturi la același scor.

În 1938, la „Coupe du Monde”, Cehoslovacia se impunea în fața batavilor cu scorul de 3-0. Un an mai târziu Al Doilea Război Mondial oprea pentru o perioadă sportul rege din plina lui ascensiune. Pentru Olanda urma o lungă perioadă de absență pe scena fotbalului mondial. Se vor întoarce peste 36 de ani, în 1974, într-o cu totul altă formă.

Un nume pentru cărțile de istorie

În anii 70 fotbalul olandez a avut parte de una din cele mai mari schimbări din istoria sa. Coordonatorul acestei tranziții de proporții era un mijlocaș ofensiv, folosit uneori ca vârf fals, pe nume Johan Cruyff. „Fotbalul total”, cum a rămas în istorie, era ceva complet nou pentru sport. Pase rapide, atent gândite și faze construite de la zero, erau două din principalele coordonate ale unui stil de joc revoluționar.

Același Cruyff urma să joace un rol fundamental în transformarea echipei FC Barcelona. „Fotbalul total” a ajuns pe ”Camp Nou” și a fost de referință pentru Barcelona de atunci. Echipa Olandei, antrenată atunci de Rinus Michels, revenea la Cupa Mondială în 1974 și o făcea într-un mod legendar. Se califică de pe primul loc în grupă.

 Demontează echipa Argentinei într-un meci încheiat 4-0 pentru batavi și reușește să se impună în confruntările cu Germania de Est și Brazilia cu scorul de 2-0. Finala urma să se joace pe „Olympiastadion” din Munchen, în fața a peste 75.000 de oameni. „Portocala mecanică” deschide scorul în minutul doi, însă Germania de Vest, în frunte cu  Gerd Müller întorc rezultatul până la pauză.

Lipsesc jucători importanți

Partida se încheie cu victoria nemților. În mod surprinzător, eroul acelei finale, Müller își anunța retragerea de la reprezentativa Germaniei de Vest după acel meci, la doar 28 de ani. Peste patru ani, echipa „Oranje” se deplasa în Argentina fără Cruyff. Acesta fusese victima unei tentative de răpire cu puțin timp înainte de turneul final și a ales să rămână acasă din motive de siguranță. Willem van Hanegem și Hugo Hovenkamp lipseau și ei în urma unor certuri pe care ultimul dintre ei le-a avut cu selecționerul Ernst Happel.

În ciuda acestor absențe, Olanda se califică pe poziția a doua în grupa a patra. Victorii cu Austria și Italia consolidează parcursul echipei și pun bazele unei finale cu țara gazdă, Argentina. Meciul se termină la egalitate,1-1. În reprizele de prelungire, echipa „la Albiceleste” reușește să câștige în fața propriilor fani grație golurilor lui Kempes și Bertoni.

1980, anul unor mari decepții

Euro 1980, găzduit de Italia a fost ultimul turneu la care generația ”Fotbalului total” s-a calificat. Echipa nu a reușit să iasă din grupe, ratând calificarea la golaveraj în fața Cehoslovaciei. Câțiva jucători s-au retras iar Olanda nu s-a calificat la următoarele două ediții ale Cupei Mondiale.

În momentele de necesitatea se arată adevărații eroi. Rinus Michels se întoarce la națională alături de asistentul acestuia, Nol de Ruiter. Impactul este unul instant. Naționala Olandei câștigă Euro 1988. În finala cu URSS, Ruud Gullit și golgheterul turneului, Marco Van Basten înscriu. Era primul trofeu pentru echipa națională.

Două echipe, același record, o singură calificare

În 1990 destinația este Italia. În grupa cu Anglia, Egipt și Irlanda, Olanda termină pe poziția a treia, având același record cu formația din Dublin. Pentru a decide a doua echipă calificată, Irlanda urma să joace cu România iar batavii cu Germania de Vest. Nemții reușesc să se impună cu 2-1 iar Olanda este eliminată.

Peste patru ani se deplasează în Statele Unite. Locul selecționerului Michels este preluat de Dick Advocaat. Fără Van Basten și Gullit, echipa se califică în șaisprezecimi, unde trece conforyabil de Irlanda, într-un meci disputat la Orlando. În sferturi dau peste viitori campioni, Brazilia. Meciul se încheie 2-3.

Schimbări repetate de antrenori

Locul pe banca tehnică este preluat de Guus Hiddink. La tragerea la sorți pentru Cupa Mondială din Franța din 1998, Olanda pică în grupă cu selecționatele din Belgia, Coreea de Sud și Mexic. O victorie și două egaluri sunt suficiente pentru o nouă calificare. În șaisprezecimi o înving pe Iugolavia și se impun în sferturi în fața Argentinei cu 2-1. În semifinală pierd din nou în fața Braziliei, de data aceasta la loviturile de departajare.

La scurt timp Hiddink își depune demisia și revine la națională, de data aceasta în calitate de selecționer Frank Rijkaard. O calificare pierdută dramatic în campania pentru Cupa Mondială din 2002 este suficientă pentru selecționerul de atunci, Louis van Gaal să-și dea demisia. O nouă revenire are loc. De data aceasta este Dick Advocaat, care semnează în ianuarie 2002.

După doi ani și jumătate Advocaat își depune și el demisia și este rândul foștilor jucători să revină. Marco van Basten  conduce naționala către o nouă calificare la Cupa Mondială. În 2006, în Germania, Olanda este una din protagonistele unuia dintre cele mai cunoscute meciuri din istoria Cupei Mondiale.

„Bătălia de la Nuremberg”

În șaisprezecimi, la Nuremberg, batavii joacă cu Portugalia. Miza este una foarte mare iar spiritele sunt tensionate. S-au dat 16 cartonașe galbene și 4 roșii, câte două pentru fiecare echipă. Jurnaliștii prezenți la meci au numit confruntarea „Bătălia de la Nuremberg”. Van Basten este criticat pentru maniera în care alege jucătorii la națională. Federația are încredere în el și îi oferă o prelungire a contractului pe doi ani.

Anul este 2010 și Olanda este din nou într-un proces de schimbare. Bert van Marwijk este la cârma echipei iar selecționata are o campanie solidă în calificări. Au câștigat toate cele 8 meciuri iar în grupe obțin punctaj maxim. Elimină Slovacia în drumul spre finală însă la orizont se ivește un nou adversar de proporții.

„Don Andres” salvează ziua

Brazilia deschide scorul în meciul din sferturi. În repriza a doua dubla lui Wesley Sneijder asigură calificarea. Înving Uruguay-ul la limită și în finală se întâlnesc cu Spania. Era prima prezență în această fază a competiției după 32 de ani pentru batavi. „Furia Roja” avea o echipă plină de vedete, care puteau oricând să decidă soarta unui meci. La rampă iese Andres Iniesta. „Don Andres” înscrie unicul gol al partidei în minutele de prelungire aducând primul titlu mondial în vitrina Spaniei.

Olanda urma să-și ia revanșa peste 4 ani. Louis van Gaal revine la națională și echipa este determinată să repete parcursul din 2010. În campania de calificări sunt neînvinși și pică în grupe cu Spania. În meciul de deschidere, Olanda nu iartă și câștigă categoric cu 5-1. Trec de Mexic și Costa Rica iar semifinala găzduia un nou meci cu Argentina. Sud-americanii câștigă cu 4-2 la loviturile de departajare.

Ultimii 12 ani

În ciuda ultimilor ani, în care echipa a avut un joc convingător, începând cu 2016 lucrurile nu au mai mers la fel de bine pentru Olanda. Nu se califică la ediția din 2018 și este adus un alt fost jucător, Ronald Koeman. Dezamăgirile continuă pentru batavi. Louis van Gaal acceptă din nou postul pe banca echipei „Oranje”. Se califică la Cupa Mondială din 2022 și începutul este unul bun. Termină în grupe cu 7 puncte. Aventura se încheie în sferturi, în fața viitoarei campioane, Argentina.

Observăm că Olanda, în ciuda numelor mari pe care le-a dat fotbalului, nu a ieșit niciodată victorioasă la Cupa Mondială. Totuși, această echipă a oferit multe povești care au rămas în cărțile de istorie ale sportului rege. În continuare vom afla câteva din acestea.

Portarul convocat la națională după 51 de meciuri la nivel profesionist

Una din cele mai recente povești a avut loc la Campionatul Mondial din 2022. Protagonistul este Andries Noppert, un stopper de peste 2 metri înălțime din Heerenveen. Van Gaal este unul din cei mai cunoscuți antrenori din fotbal din ultimii 30 de ani. Dincolo de rezultatele bune, fostul selecționer a fost adesea criticat pentru deciziile nonconformiste pe care le-a luat. Una dintre ele a fost numirea în poarta Olandei a lui Noppert în meciul cu Senegal.

Decizia a privită cu reticență de cei mai mulți. Debutul la echipa mare este dificil pentru orice jucător. În situația aceasta presiunea era de două ori mai mare, deoarece tot globul era cu ochii pe el. A avut câteva intervenții decisive iar olandezii s-au impus cu 2-0, conform welovesport. Victorie fără gol primit, era un scenariu ideal.

Totul în mai puțin de doi ani

În urmă cu aproape doi ani cariera portarului se afla într-un punct critic. Heerenveen nu îi prelungește contractul. Noppert evoluează rar pentru NAC Breda, Foggia și Dordrecht. Se accidentează și nu primește în primă instanță oferte din partea echipelor. Se gândește să se retragă iar cei apropiați îl sfătuiesc să lucreze în poliție. În cele din urmă oferta vine. Semnează cu Go Ahead Eagles. Reușește să promoveze în primul sezon cu echipa în Eredivise. Formația se salvează de la retrogradare iar cele 15 meciuri în care a jucat au fost suficiente pentru un transfer.

Se întoarce la Heerenveen și după jumătate de sezon este anunțat în echipa Olandei care va face deplasarea în Qatar. Acesta a aflat de la televizor că o să fie prezent pe cea mai înaltă scenă a fotbalului. Nu a primit gol în meciurile cu Ecuador și Qatar. Aventura Olandei se încheie în sferturi în fața Argentinei. Totuși, povestea lui Andries Noppert fascinează prin spontaneitatea ei. Este aventura celui care a ajuns la Cupa Mondială după 51 de meciuri la nivel profesionist.

Doi titani, două stiluri de joc, un singur meci

Cupa Mondială din 1998 a găzduit echipe legendare ale fotbalului. De la un asemenea turneu nu puteai să ai așteptări mici. Și partidele jucate au confirmat acest lucru. Ne oprim în semifinale turneului din Franța. Brazilia și Olanda se duelează pentru un loc în marea finală. Pe stadionul celor de la Marseille, „Stade Velodrome” urma să se joace unul din cele mai așteptate meciuri ale turneului.

Era un meci în care fotbalul atent gândit, cunoscut drept „Fotbalul total” se duela cu spectacolul și calitățile individuale ale jucătorilor, care lasă milioane de suporteri cu gura căscată. Din perspectiva mai multor persoane, aceasta era adevărata finală a turneului. Meciul a fost unul spectaculos, cu intrări la limită și schimburi de pase rapide. Scorul la pauză a fost 0-0.

Meciul este câștigat la punctul cu var

O pasă pe culoar a lui Rivaldo l-a găsit perfect pe Ronaldo care a finalizat fără emoții. Nazario putea să-și treacă în cont dubla, însă, Edgar Davids a reușit să-l prindă din urmă și să încheie o potențială fază periculoasă. Finalul este aproape iar Olanda este în căutarea unui gol. Minutul 87 aduce unul.

Ronald de Boer centrează în careu, unde se află Kluivert. Veritabilul vârf înscrie dintr-o lovitură de cap superbă, la care Claudio Taffarel nu a mai putut să intervină. Meciul se încheie la egalitate și urmează două reprize de prelungiri. Kluivert a mai avut o ocazie, mingea trecând foarte aproape de bară. Soarta se decide la loviturile de departajare. Brazilienii se impun cu 4-2 și se califică într-unul din cele mai spectaculoase meciuri de la Cupa Mondială.

Capitolul 6/48

Protagonista episodului de mâine este Columbia. „Los Cafeteros” a oferit mari sportivi în lunga sa istorie. Curios este că un cunoscut portar columbian a fost un prieten apropriat al celebrului narco-traficant Pablo Escobar.

Un fost jucător de națională a fost ucis de un parior nervos după turneul final din 1994. Mai mult de atât, România a avut unul din primii mari fotbaliști care a evoluat în Columbia. Curios este cum a ajuns aici. Despre toate acestea aflăm în episodul de mâine, de la 10:30.