Cartea săptămânii: ″Logodnicele Reichului″ de Jean-Cristophe Grangé

Câte ceva despre autor

Jean-Cristophe Grangé este francez, născut în 1961. Absolvent de Sorbona. La 28 de ani are norocul să-l cunoască pe fotograful jurnalist Perre Perrin. Împreună reușesc să realizeze anchete jurnalistice care ajung în cele mai populare publicații din hexagon și nu numai: Paris Match, Sunday Times sau National Geographic.

Multe dintre acestea vor constitui baze pentru romanele sale. Dar și mai important, le permit celor doi jurnaliști să-și mențină statutul de independenți, ceea ce nu e puțin lucru.

Primul roman, ″Zborul berzelor″ a fost publicat în 1994 și a fost destul de bine primit de critică și public. Dar consacrarea internațională ca autor va veni odată cu cel de-al doilea roman, ″Râuri de purpră″. Filmul se va bucura de adaptarea cinematografică a lui Mathieu Kassovitz. Ocazie cu care comisarul Pierre Niémans va primi amprenta inegalabilă a actorului Jean Reno.

Stimulat de succesul acestui roman, Grangé continuă seria avându-l ca erou pe comisarul în chestiune, iar următoarele cărți devin serial de televiziune.

Scriitorul nu se limitează doar la această serie. Pe lângă multe alte romane, scrie și scenarii de film și chiar benzi desenate.

Despre carte

O scriitoare de crime din Elveția, al cărei nume nu mi-l amintesc nici de frică, a spus la un moment dat o chestie care mi s-a întipărit în minte. În materie de crime, nu prea mai ai ce inventa. Oamenii s-au omorât în toate modurile posibile. Și toate au fost documentate criminalistic și spoi au fost puse în cărți și filme. Originalitatea unui roman polițist trebuie să vină din decor și context.

Iar la asta Grangé se dovedește maestru. Ne poartă cu dezinvoltură pe străzile unui Berlin oscilând între boemia de altă dată și ambițiile megalomanice ale lui Hitler. Ne prezintă membrii ai high life-ului vremii cu vicii, labilități și secrete. Pune alături un trio de anchetatori de neimaginat. Dar care în contextul poveștii devine credibil. Un psihiatru foarte popular printre doamne, dar cu o moralitate îndoielnică, o directoare de ospiciu provenind dintr-o familie bogată și un ofițer SS.

Autorul nu se sfiește să rupă aparenta poleală și să ne introducă în subsolul societății berlineze, cu reminiscențe burgheze strivite de bocancul dictaturii naziste. Iar acțiunea te ține în priză.

Cât despre dedesubturile seriei de crime, nu voi veni cu spoiler. Dar vă voi spune doar că se duc acolo unde nici nu-ți dă prin gând. Sau, cel puțin mie nu mi-a dat. Și se presupune că mă pricep.

I s-a reproșat romanului că ar fi prea lung. Și uneori prea detaliat. Mărturisesc că mie tocmai asta mi-a plăcut. Imaginile în detaliu, personajele create în profunzime, halucinațiile aproape reale.

În plus povestea beneficiază de traducerea impecabilă a lui Horia Nicola Ursu.