Germania, naționala alături de care un român a câștigat Cupa Mondială. Un fost golgheter al „Die Mannschaft” s-a retras la 28 de ani

Protagonista poveștii a oferit fotbalului sportivi precum Lothar Matthäus, Gerd Müller sau Franz Beckenbauer. Dincolo de aceste nume demne de cărțile de istorie, parcursul Germaniei este unul fascinant. Al Doilea Război Mondial a împărțit Germania în două echipe iar într-una din acestea a fost și un român născut în Lugoj.

Când a început totul

La sfârșitul secolului XIX Germania juca 5 meciuri amicale cu mai multe selecționate ale Angliei. Meciurile disputate nu sunt recunoscute ca oficiale de niciuna dintre echipe deoarece loturile britanicilor erau formate din jucători amatori. Toate aceste partide s-au încheiat cu înfrângeri categorice pentru Germania. Una dintre ele a fost un 12-0 pe fostul stadion al celor de la Tottenham, White Hart Lane.

Aventura Germaniei începe oficial în anul 1908.  Într-un meci jucat la Basel, selecționata pierdea împotriva Elveției cu scorul de 5-3. Acesta era primul meci oficial din istoria echipei care urma să câștige 4 titluri mondiale. Un an mai târziu, în martie, englezii jucau din nou cu nemții.

Împotriva unei echipe de amatori de la Oxford, selecționata Germaniei obținea cea mai mare înfrângere din istoria oficială a echipei, 9-0. Rezultatul a fost înregistrat de către Federația Germană de Fotbal, înființată în anul 1900. Totuși, britanicii, nu l-au acceptat din același motiv convocat în urmă cu câțiva ani, jucătorii erau amatori.

Aventura mondială

Echipa nu a putut participa la prima ediție a Cupei Mondiale din 1930. Lumea era afectată de Marea Criză Economică care afectat întreg globul între 1929-1933 iar Federația Germană nu a putut să acopere costurile deplasării. Patru ani mai târziu sunt prezenți în Italia, unde termină pe locul al treilea în clasamentul competiției.

În 1938, echipa națională se afla sub coordonarea atentă a regimului nazist. Într-o mișcare menită să alcătuiască o echipă cât mai puternică, mai mulți jucători cu origini austriece au fost convocați. Eforturile au fost în zadar, deplasarea în Franța devenind una de dat uitării. Echipa a pierdut returul cu Elveția, fiind unul dintre cele mai proaste rezultate din istoria echipei naționale.

Absență de 5 ani

La acel moment participantele nu jucau în grupe, ci direct în șaisprezecimi, fiind un echivalent al acestora la acel moment. Au mai existat doar două momente în istorie când nemții nu au ieșit din faza grupelor, în 2018 și 2022. După Al Doilea Război Mondial, Germania nu a mai putut să participe la competiții sportive pentru următorii 5 ani.

Din acest moment au existat două echipe naționale, a Germaniei de Vest, denumită Republica Federală Germană și a Germaniei de Vest, Republica Democrată Germană. Cele două echipe s-au unificat în anul 1990. Toate trofeele câștigate cu excepția medaliei de aur obținută la Jocurile Olimpice din 1976 au fost acordate Germaniei de Vest.

Primul titlu mondial

Anul este 1954. Germania este condusă în teren de legendarul Fritz Walter. În faza grupelor pierd cu 3-8 în fața Ungariei, care aveau în lot jucători legendari precum Ferencz Puskás sau László Budai. Maghiarii aveau o serie incredibilă de 32 de meciuri fără înfrângere. Aceasta urma să fie încheiată de Germania de Vest în finala competiției. Nemții aveau să se impună cu scorul de 3-2 într-un meci cunoscut în istoria sportului sub numele de „Miracolul de la Berna”. În tabăra câștigătoare a fost și un jucător român, despre care vom afla în acest articol.

Următorii 20 de ani Germania nu a mai reușit să câștige Cupa Mondială. Totuși, aveau în atac un jucător care a încheiat turneul final din 1970 în calitate de golgheter, Gerd Müller. Numele acesta va intra cu adevărat în cărțile de istorie peste 4 ani. Anul este 1974 iar Germania de Vest organizează Cupa Mondială.

Müller versus Cruyff

În faza grupelor joacă cu echipa Germaniei de Est, cei din urmă câștigând confruntarea cu 1-0. Vesticii au reușit să se califice iar finala găzduia un duel de zile mari împotriva Olandei lui Johan Cruyff. „Portocala mecanică” a fost învinsă de Germania de Vest cu scorul de 2-1, golul câștigător fiind înscris de Gerd Müller. Era ultimul meci al vârfului legendar la națională.

Un nou succes mondial urma să iasă la orizont de abia în anul 1990. În urma eliminării suferite la Euro 1984, locul pe banca tehnică este preluat de un nume cu greutate, Franz Beckenbauer. Impactul „kaiserului” este unul instant. Echipa ajunge în finala Campionatului Mondial din 1986, însă Diego Armando Maradona reușește să scoată toată Argentina în stradă.

Beckenbauer scrie din nou istorie cu Germania

Următoare destinație este Italia iar pentru nemți există o singură opțiune, câștigarea celui de al treilea titlu mondial. Lothar Matthäus era căpitanul echipei. În drumul spre marea finală au trecut fără emoții de Iugoslavia, Emiratele Arabe Unite, Olanda și Cehoslovacia. Înving Anglia la loviturile partajare iar finala de la Roma găzduia un duel al revanșei. Argentina ieșea din nou în calea nemților, însă deznodământul urma să fie altul.

Germania de Vest își asigura victoria prin golul din minutul 85 al lui Andreas Brehme din penalty. Beckenbauer, care câștigase prestigiosul trofeu ca jucător în 1974, devenea al doilea antrenor din istorie care obținea Cupa Mondială atât din teren cât și de pe banca tehnică, după Mario Zagallo.

Ultimul titlu mondial

Ultimul capitol victorios era departe de 1990. Anul este 2014. Într-o grupă cu Portugalia, Ghana și SUA, Germania se califică. Trec de Algeria în cu scorul de 2-1 și elimină Franța în sferturi. Meciul turneului urma să se joace în semifinale. Victima era Brazilia. Într-unul din cele mai cunoscute meciuri din istoria turneului final, Germania era nemiloasă. Scorul era 5-0 în minutul 30. După pauză avantajul s-a majorat la 7-0.

 Era cea mai mare înfrângere din istoria Braziliei la Cupa Mondială. Gustul înfrângerii era unul amar pe străzile aglomerate din Rio de Janeiro. A fost un meci al orgoliilor și al recordurilor. Germania devenea prima echipă care ajungea de 4 ori consecutiv în semifinalele de la Mondial și prima formație care înscrie 7 goluri într-o fază eliminatorie.

Mai mult de atât, stabilea cel mai rapid interval în care înscria 5 goluri, în mai puțin de 400 de secunde și era prima formație care înscrie 5 goluri în prima repriză la Mondial. Nemții câștigau Cupa Mondială în minutul 113, prin reușita lui Mario Götze. Era al patrulea titlu și o nouă încercare ratată de Argentina lui Messi.

Josef Posipal, câștigător de Cupă Mondială

Participarea României la Campionatul Mondial rămâne în continuare după meciul cu Turcia. Însă, istoria ne oferă un exemplu extraordinar. Este cel al lui Josef „Jupp” Posipal. Născut în Lugoj, județul Timiș, a cochetat cu sporturile de mic. Pasiunea pentru sport urma să prindă contur târziu. În urma declanșării celui de Al Doilea Război Mondial în România, familia Posipal pleacă în Germania în 1943.

 Aici lucrează ca ajutor într-o oțelărie și ulterior într-o fabrică de armament. În urma încheierii războiului, Josef ia în calcul să revină în România. Familia acestuia se împotrivește. Armata Sovietică, abia ajunsă la București, nu agrea etnicii germani. Începe să joace fotbal la TSV Badenstedt. Anul este 1946 iar protagonistul poveștii noastre semnează cu Arminia Hannover în calitate de jucător profesionist. Fizicul său bine pus la punct este unul din motivele pentru care este mutat la mijloc.

Drumul spre selecționata Germaniei

 Semnează cu Hamburger SV, unde va juca până la finalul carierei. Pentru a doua oară i se schimbă poziția din teren, devenind fundaș central. Jocul bun îi asigură convocarea la naționala Germaniei de Vest. Antrenorul Sepp Herberger nu știa faptul că acesta nu avea cetățenie germană. În scurt timp devine cetățean german. În anul 1954 este convocat pentru Campionatul Mondial din 1954.

 Posipal debutează la turneul final în calitate de titular în victoria contra Turciei. În sferturi nu joacă contra Iugoslaviei din cauza unei accidentări. Revine în semifinala jucat cu Austria și joacă în flancul drept al apărării. Urmează finala contra Ungariei. Maghiarii conduc cu 2-0 din minutul 8 iar un miracol era improbabil. În cele din urmă se întâmplă. Germanii reușesc imposibilul. Câștigă prima Cupă Mondială iar Josef Posipal devine primul și singurul român câștigător al prestigiosului trofeu.

Lacrimi de tristețe și bucurie

În rândurile precedente vorbeam despre primul succes al Germaniei la Campionatul Mondial. În continuare o să aflăm povestea din spatele retragerii lui Gerd Müller, imediat după câștigarea ediției din 1974. „Der Bomber” este unul din cei mai buni fotbaliști pe care Germania i-a dat vreodată. Vârful a fost crucial în victoria obținută cu Olanda lui Cruyff. A înscris golul victoriei și a scos o țară întreagă în stradă. Victoria nu a fost celebrată pentru mult timp. Gerd își anunță retragerea de la națională la doar 28 de ani.

Nimeni nu înțelegea cum cel mai bun marcator din istoria „Die Mannschaft” la acel moment, cu 68 de reușite, a putut lua o asemenea decizie. În urma victoriei răsunătoare, Federația Germană a organizat o masă festivă. La aceasta erau invitați jucătorii, staff-ul echipei și persoanele aflate la conducerea federației.

Citind invitația, atacantul a întrebat dacă s-a făcut o greșeală în redactarea acestora deoarece nu erau menționate și soțiile jucătorilor. DFB i-a răspuns în scurt timp. Era o petrecere cu ușile închise, la care partenerele nu erau invitate. Müller a considerat gestul lipsit de respect față de el și soția lui, Uschi, pe care o iubea extraordinar de tare, conform GSP. Gerd nu va mai îmbrăca niciodată tricoul Germaniei.

Capitolul 4/48

Protagonista episodului de mâine este naționala Tunisiei. Ce se află în spatele primei echipe africane care a obținut prima victorie la Cupa Mondială? O lungă istorie, plină de momente remarcabile. „Vulturii din Cartagina” au reușit să întoarcă soarta unui meci într-o singură repriză.

Cea mai bună repriză din istoria selecționatei africane și alte episoade memorabile le vom afla mâine. Aici, la NewsEdge, seria „ Mondialul în povești” este dedicată tuturor pasionaților sportului rege. Ne revedem mâine, la 10:30!